Romanian Lectureship in Arizona

SF.ILIE - “CĂRUȚAȘUL RAIULUI”, MOȘII DE SÂNTILIE ȘI „MERELE DE AUR”

Sfânt popular, divinitate solară și meteorologică, Sântilie este patron al ploii și al fulgerului, al tunetului și al grindinei. În recuzita lui se regăsesc însemnele specifice zeilor solari -trăsura cu roţi de foc, caii înaripați, biciul din care scapără fulgere- iar în suita lui, o pleiadă de personaje mitice, piroforice, împreună cu care stăpânește întreaga lună a lui Cuptor.

Împreună cu frații și surorile lui – Ana-Foca (1 iulie), Pricopul (8 iulie), Pâliile/Panteliile (19 iulie), Ilie Pălie (21 iulie), Sf. Foca (23 iulie) și Pantelimon (27 iulie) – desemnează cea mai toridă perioadă a anului. Acest interval de timp este marcat de severe interdicții de muncă, cu scopul de a feri recolta de focu și familia de „fierbințeală”.

Celor ce trăiesc în hotarul satului, nu le e deloc ușor să respecte prin nelucru zilele din calendarul popular. E vremea când se muncește de la răsăritul până la apusul soarelui, se merge la seceriș, se scoate ceapa și usturoiul din straturi ca să nu încolțească, se pregătesc podurile și hambarele pentru a depozita recoltele, se seamănă pentru a doua oară varza și spanacul, se sapă viile și se curăță buruienile, ca să nu se strice strugurii…

Despre „căruțașul Raiului” circulă un număr impresionant de povești și legende. Culese la sfârșitul sec. XIX - începutul sec XX de Elena-Niculiță Voronca, S.Fl.Marian, A.Gorovei sau Tudor Pamfile, îl situează pe miticul nostru Sântilie în panteonul universal, alături de ceilalți zei solari precum slavul Perun, scandinavul Thor, germanicul Donner, Jupiter sau Zeus.

„De când cu începutul lumii, Dumnezeu a dat Pământul în stăpânirea dracului, numai că i-a zis să se poarte bine… Înmulțindu-se diavolii, Sf. Ilie a rugat cu atâta credinţă pe Dumnezeu să-i dea putere asupra lor, până i-a trimis Dumnezeu car de foc şi patru cai cu aripi, şi l-a luat la cer… Dumnezeu i-a dat tunetul şi fulgerul, şi când a slobozit Sf. Ilie tunetul în draci, cu gândul să-i prăpădească pe toţi, cerul şi pământul s-au cutremurat. Dar Dumnezeu s-a supărat tare că a zis că şi dracii sunt buni la ceva; de n-ar fi ei, oamenii nu vor avea frică. Pentru aceasta i-a luat o mână şi un picior Sfântului Ilie, că altfel era prea tare“.

„Cerul este o movilă nemărginită. Sf. Ilie obişnuieşte să iasă cu carul său ba la primblare, ba cu treburi de ale casei. Carul lui e lucru sfânt, dumnezeiesc, nedat lumii să-l vadă, şi de aceea, când iese, acoperă cerul cu un nour. Acest car, spre a nu rapagà (aluneca) în mersul său, are pe talpa roţii cuie mari ce-i slujesc la înţepenire. Aceste cuie, găurind bolta cerească, lasă să curgă ploaia.” „Sf. Ilie orânduieşte cu piatra; el rădică gheaţa în nori de sub pământ, umblă cu căruţa şi c-un mai tot o sfarmă”.

„Sântilie e geambaş mare, are căruţă cu cai de scot foc pe nări. Sunt potcoviţi cu potcoave de argint şi, când îi goneşte, bat din copite şi scapără, şi de aceea se văd fulgerele. Şi când aleargă căruţa prin cer, face mare hărmălaie, că-s drumurile rele; la noi pe pământ se aude atunci tunând”.

„Se zice că mai demult Dumnezeu se cam asemăna în putere cu diavolul şi cm ziditorul era iubitor de pace, a făcut un zapis cu diavolul, ca să poată trăi liniștiți. Ce se gândi însă Sf. Ilie: nici una, nici două, fură zapisul de la diavol şi o rupse la fugă în cer. Dracul se luă după dânsul, îl apucă pe Sf. Ilie de picior… carnea s-a rupt din piciorul sfântului şi a rămas în mâna diavolului care a picat din nou pe pământ. De atunci Sf. Ilie a rămas, ca şi noi, cu acea scobitură în talpa piciorului, căci, cm se vede, talpa nu-i otova. Pentru asta Dumnezeu i-a mulţămit îndeajuns, dar, știind că diavolul nu are să-l mai lase în pace, i-a dat tunetul şi trăsnetul pe seamă”.

„Cum se apucă dracii de zavistii, de răscolesc norii, Sântilie înhamă caii la căruță, pleacă prin cer și începe să trăsnească după ei. Ei când îl aud, fug de se prăpădesc și se pitulează pe unde pot. Dracii se pitulează mai mult după câini și se vâră în capre. De aceea, pe vreme de furtună, nu e bine să lași câini și capre pe alături, nici să stai pe la strâmtori, pe unde poate să treacă vreun drac, ori să te pitulezi prin scorburi, că se poate întâmpla să fie vreun drac pitulat acolo, și când va trăsni pe drac, te trăsnește și pe tine. Ferestrele și ușile caselor să nu le lași deschise, că poate să se aciueze vreo spurcăciune de drac în casă și s-o trăsnească. Dracul trage mai mult la carpen și de aceea e bine să nu pui la casă lemn de carpen ori să te adăpostești sub carpeni în vreme de furtună. Mai bine să te plouă decât să te duci la adăposturi, că la adăposturi se duc și dracii.”

MOȘII DE SÂNTILIE ȘI MERELE DE AUR

Sărbătoarea Sfântului Ilie este închinată şi cultului strămoşilor, însă – spre deosebire de ceilalți Moși de peste an – acum sunt pomeniți îndeosebi copii morţi. Femeile împart copiilor mere scuturate dintr-un măr neatins, să se bucure şi cei în viaţă şi cei morţi. Cutuma cerea ca merele de vară să nu se culeagă până în ziua de Sântilie, pentru că mărul este un dar făcut de Dumnezeu Sfântului. „Dintâi şi-ntâi din măr Sfântu’ Ilie a gustat. Mărul e copacul lui Sfântu’Ilie, de aceea Dumnezeu i-a spus: „Apoi dar, Ilie, până-n ziua ta să nu se mănânce merele, tocmai de ziua ta să guste întâi.”(Elena Niculiţă-Voronca)

Considerat patron al merelor timpurii, Sântilie este singurul care poate da dezlegare la consumul lor. În unele sate, înainte de a fi oferite drept ofrandă, merele erau sfințite în biserică, pentru a se preschimba în mere de aur pe lumea cealaltă.

Spre seara o să povestim despre alte ipostaze în care apare justițiarul Sântilie în imaginarul popular.

Sursa foto - Kurt Hielscher, Romania

Romanian traditions

When digital meets traditional Făgăraș ✨ AMC Studio România: In celebration of the traditional Romanian blouse, known as “ia”, we’ve released the 3D models we’ve shaped with help from La Blouse Roumaine. This time, we have a men’s folklore outfit from Făgăraș. As old meets new, and tradition meets technology, we can cherish our cultural heritage while embracing the changes of the digital age. 💻 Together, we can ensure that the stories woven into these garments are cherished and perpetuated for generations to come. Portrait & Hair, Shirt: Alice Tănăsescu Outfit Marvelous, Zbrush, LP, UV’s, Bakes, Texture: Edward Fleissig The research for the male costume from Făgăraș was done by La blouse roumaine team, Andreea Tănăsescu and Irina Apan. Together with Muzeul de Pânze şi Poveşti we have chosen a male costume from Țara Făgărașului to be recreated 3D. AMC studio’s team had the chance to see, study and touch these pieces in their studio. Because every male group has a symbol of masculine force, we chose the three colored stick as a metaphor for the different elements specific to each community (the flag, the stick with tassels or even rifles from old photographs). *** #WeShapeWorlds #LaBlouseRoumaine #DigitalArt #Folklore #Fagaras #TaraFagarasului #3Dart

Traditional Romanian blouse is on UNESCO list

Famous Romanian composer: George Enescu

The fall of Constantinople

Romanian Traditions

JOIA ÎNĂLȚĂRII - ISPASUL - MOȘII DE ISPAS ➡️ SIMBOLISTICA CIFREI 40
HRISTOS S-A ÎNĂLȚAT!
Astăzi este mare praznic împărătesc, Joia Înălțării Domului la Cer, ultima zi în care se mai înroșesc ouă, încheind astfel ciclul sărbătorilor pascale. Oamenii se salută cu „Hristos s-a Înălţat!/Adevărat s-a Înălţat!" Se depun flori pe mormintele eroilor și se împarte de pomană pentru sufletul morților din neam. În Calendarul Popular sărbătorea se numește „Ziua de Ispas”.

Legenda spune că Ispas a fost de față la Înălțarea Mântuitorului, că e martor la ridicarea sufletelor morţilor, că era un om vesel și credincios. De aceea, toți oamenii încearcă de Ispas să fie bine dispuși și să-și pomenească moșii și strămoșii, ale căror suflete se înalță în această zi la ceruri.

Obiceiul poartă numele de „Moșii de Ispas” și presupune pregătirea și împărțirea de daruri ritualice aduse morților. Se împart de pomană plăcinte, lapte, pâine, ceapă verde și rachiu iar ciobanii dau și primesc miei și caș.

În această perioadă se credea că cerurile sunt deschise, că sufletele morților vin acasă iar pentru a se întoarce de unde au plecat, trebuie să li se aducă ofrande bogate în alimente și băutură. Până la sfârșitul secolului al IXI-lea, obiceiul a fost atestat atât în mediul rural cât și urban, în zilele de Moși consemnându-se mari petreceri în aer liber, cu lăutari și bună dispoziție. Era vremea vestitelor târguri de fete, unde tinerii veneau să se veselească iar fetele îți scoteau zestrea la vedere. Era ziua în care călușarii își începeau jocul, cutreierând satele românești până de Rusalii… Dintre toate acestea, a ajuns până la noi doar împărțitul pomenilor pentru sufletele celor plecați.

În Ziua de Ispas oamenii își luau măsuri de apărare împotriva sufletelor rătăcitoare, care, neputându-se înălța la ceruri, „se stricau”, adică deveneau strigoi sau moroi, spirite malefice terifiante, periculoase pentru comunitate.

Astfel, în noaptea premergătoare Ispasului, oamenii culegeau plante cu proprietăți apotropaice (alun, leușten, nuc, paltin), împodobeau cu ele casa, gospodăria și mormintele, le purtau în sân sau se încingeau cu ele. În unele zone, ziua de Ispas era considerată și o sărbătoare a câmpului, a holdelor și a fânului.

Nu întâmplător, această sărbătoare are loc la 40 de zile de la Învierea Mântuitorului, prăznuindu-se în fiecare an într-o zi de joi. Cu multiple semnificații simbolice legate de cele ale pătratului și ale crucii, cifra 4 este des întâlnită: ea reprezintă cele 4 Evanghelii, 4 colţuri ale lumii, 4 anotimpuri ,4 faze ale lunii, 4 stâlpi ai universului, cele 4 vânturi…Numărul 40 este numărul așteptării, al pregătirii, al încercării și al pedepsei: David a domnit 40 de ani, la fel și Solomon; legământul lui Noe urmează după 40 de zile de potop; Moise a fost chemat la Dumnezeu când a împlinit 40 de ani și rămâne 40 de zile pe Muntele Sinai; Iisus predică 40 de luni, evreii necredincioși primesc pedeapsa de a rătăcii 40 de ani în pustie, Iisus este dus la Templu după 40 de zile de la Naștere, Învie din morți după 40 de ore și se Înalță la Cer după 40 de zile. Tot 40 de zile se crede că rămâne sufletul mortului pe pământ înainte de marea trecere. Se crede că cine moare de Ispas ajunge în Rai.

Foto - Kurt Hielscher. (Drăguș - Horă)

May 18th, The Night of the Museums

Nicolae Grigorescu - Romanian painter