08/09/2025
Astăzi, pentru mulți, este prima zi de școală. Pentru mine este ultima.
Am avut ultimul curs de limba albaneză în Tirana.
A fost o experiență fantastică, dar și solicitantă. Timp de zece săptămâni, pe lângă programul meu obișnuit de lucru, am urmat un curs intensiv: patru ședințe pe săptămână, a câte 100 de minute. În plus, am avut un „test” zilnic în interacțiunile de pe stradă, cu vecinii și în magazine.
Deși poate părea o opțiune ciudată de petrecere a timpului liber, mai ales pe perioada verii, pentru mine a fost esențială atât profesional, cât și pentru starea mea de bine.
💻 Profesional :
Aproximativ 70% dintre cursurile pe care le susțin sunt de limba germană. Nu-mi amintesc cm am învățat-o: au fost grădinița și școala, unde germana era limba de predare, și acasă un părinte vorbitor nativ. Restul de 30% dintre cursuri sunt de limba română pentru străini. Mi-ar fi imposibil să înțeleg pe deplin provocările cursanților mei dacă nu aș fi, la rândul meu, cursant. Didactica și metodica devin irelevante fără schimbarea de rol – din trainer în cursant. Nu poți înțelege pe deplin până nu trăiești pe propria piele amalgamul de sentimente care te copleșesc atunci când înveți o limbă străină. Nu învăț doar albaneză, învăț și empatie, adaptabilitate și răbdare.
🧘♀️Starea de bine:
Fac parte din generația Y, iar relaxarea vine adesea la pachet cu o doză consistentă de vinovăție. Învățând limbi străine, rămân într-o zonă de confort și familiaritate. Este o provocare, este dificil, dar nu mă epuizează. Din contră, mă încarcă de energie. Astfel evit cu eleganță sentimentul de vinovăție că „pierd timpul”, că nu sunt productivă.
De ce am ales tocmai limba albaneză rămâne un subiect pentru o postare viitoare.
Mult succes în noul an școlar!
