Parinte implicat

Cursuri/ateliere pentru copii și adolescenți. Datele asociației (ONG Educație):

Asociația Părinte Implicat
Adresa: Timișoara, Strada Intrarea Iorgovanului nr 2
CIF: 44036898
Cont bancar Lei: RO82 RNCB 0551 1697 0486 0001
Cont bancar Euro: RO55 RNCB 0551 1697 0486 0002
RNCBROBU, Banca: BCR

Comunitate Parinte Implicat pe whtasapp: https://chat.whatsapp.com/JFSg6EHX9jzF8cIiOxTCmm

Fiecare copil și fiecare părinte e diferit. Din fericire. Vreau să te ajut să-ți cunoști și să-ți înțelegi mai bine copilul, însoțindu-l în drumul său frumos prin viață. Sunt Simona, soție și mamă a doi băieți năzdrăvani, Șerban (16 ani) și Dragoș (14 ani), trainer acreditat de către ANC (Autoritatea Națională pentru Certificări), absolventă a Facultatii de Stiinte Economice (4 ani, UVT), master in Audit si Expertiza contabila (2 ani, UVT), a modulelor psiho-pedagogice Nivel 1 și 2 Studii Postuniversitare (2 ani, DPPD, UVT) și instructor certificat Aware Parenting Institute. Am o pasiune pentru parenting și psihologie în general. Îmi doresc construirea unei relații frumoase cu copiii mei. Acum câțiva ani am început să țin cursuri pentru părinți, din îndrumarea prietenilor. M-am pregătit foarte mult, am citit, am fost la multe training-uri, ateliere, seminarii, prezentări. Pentru că informațiile primite m-au ajutat foarte mult în relația cu familia mea, m-am gândit să împărtășesc lucrurile care au mers și cu alți părinți. Experiența mea de câțiva ani ca trainer pe negociere/leadership, lucrul în echipă într-o mare companie multinațională, modelul de educație ce mi-a fost oferit cu multă dragoste de părinții mei, dar mai ales experiența de mamă a doi copii, mă ajuta să vin în sala de curs cu exemple concrete și recomandări simple pentru părinții și educatorii cu care intru în contact. Abordarea mea se bazează pe acceptarea emoțiilor, educația fără pedepse și recompense, relaționarea prin joacă și construirea unei relații bazata pe conectare. Cursuri pentru părinți:

-Plânsul și crizele de furie
-Rivalitatea dintre frați
-Relația părinte-copil, echilibrul in familie
-Dezvoltarea cognitiva prin joc
-Bebelușul meu înțelege tot
-Cum îl înțeleg pe adolescentul meu?
-De ce și cm să te joci cu copilul tău?
-Time management pentru părinți
-Copiii învață ceea ce trăiesc
-Relația soț-soție după apariția copiilor


Cursuri pentru copii și adolescenți (module diferite în funcție de vârste):

-Educație financiară și antreprenorială
-Educație pentru sănătate/sexuală și gestionarea relațiilor
-Bullying
-jocul Detectivi urbani
-jocul Tresure Hunt
-Orientare în carieră
-Gestionarea stresului înainte de examen

-Dezvoltare de abilități esențiale pentru viață și viitor - module:

1. Modalități și tehnici de rezolvare a problemelor complexe
2. Cum ne folosim în mod constructiv gândirea critică
3. Creativitate și gândire laterală - cm găsim soluții creative la probleme
4. Managementul echipelor - cm ne conectăm și interacționam între noi, rolul leaderului
5. Cooperare, munca în echipă – cm avem grijă la nevoile noastre raportat la nevoile celorlalți, încurajarea cooperării în detrimentul competiției
6. Inteligența emoțională – exprimarea emoțiilor în mod asertiv, cm spunem NU
7. Cum analizăm situațiile și cm luam deciziile – pe ce ne bazăm
8. Comunicarea orala și scrisă – modalități eficiente de comunicare, vorbit în public
9. Negocierea și managementul timpului– pregătirea și organizarea individuală, tehnici de negociere
10. Flexibilitatea gândirii – cm acceptăm schimbarea, cm ne dezvoltam toleranța și gândirea strategică


Te aștept cu mare drag la cursurile mele! Proiecte de voluntariat:

-proiectul (cluburile lunare de lectură pentru copii (3 grupe de vârstă) și adulți, ateliere de stimulare a lecturii în școli, Citim împreună în natură, Citim împreună în case de copii, bătrâni, centre de zi)

-cursuri de dezvoltare abilități pentru copiii și adolescenții proveniți din medii defavorizate și le livrez în colaborare cu diferite ONG-uri/asociații/fundații.

-cursuri de dezvoltare personală pentru părinții proveniți din medii defavorizate și le livrez în colaborare cu diferite ONG-uri/asociații/fundații.

-proiectul Micii Voluntari (îi învăț pe copiii de la 4 la 18 ani ce este voluntariatul și empatia, în colaborare cu diferite ONG-uri). Pentru acest proiect am creat un grup privat pe facebook: Parinte Implicat_Proiectul Micii voluntari.

-sprijinirea copiilor buni la învățătură, din centrele de excelență


Pe tot parcursul anului, sprijin familiile defavorizate si copiii din casele de copii și centrele de zi, secțiile de oncologie pediatrică, distrofici din spitale cu haine, mâncare, cosmetice, rechizite, meditații, mobilă, renovări case, diverse servicii de ajutor, etc. Vă mulțumesc că sunteți alături de mine și mă susțineți în proiectele mele! Povestea Mea:



Mă tot gândesc de o vreme să vă povestesc un pic despre mine și despre cm a luat naștere Asociația Părinte implicat, pentru că unii dintre voi nu mă cunoașteți așa bine. Eu sunt Simona, am 45 de ani, sunt căsătorită cu Iuli și avem 2 băieți de 15 și 13 ani: Șerban și Dragoș. Locuim în Timișoara. Am din fericire o familie extinsă: părinți, soacră, frate, cumnate, un cumnat, nepoți, verișori și prieteni.

În facultate am lucrat ca și ghid turistic pentru grupuri de copii și adolescenți. Mi-au plăcut foarte mult și mi-am promis mie, că atunci când voi putea, îi voi ajuta. Atunci nu știam cm voi face asta. Mulți ani am fost super prinsă cu jobul, să învăț, să cresc. Am lucrat 15 ani într-o companie multinațională, în departamentul de achiziții, unde am învățat foarte multe. Acolo am început să susțin training-uri pentru colegii mei (negociere, comunicare, healthy leadership).

În zona de voluntariat am fost implicată în a-i ajuta pe alții încă din timpul facultății, apoi împreună cu colegii de la lucru ajutam câteva familii constant. Aveam o inițiativă ce se numea "Pro Bono" (ne strângeam lunar bonurile de masă să făceam un pic de bine). Atunci visam să înființez un ONG. Acum 8 ani am plecat din multinațională pentru a fi trainer full time și a avea mai mult timp pentru mine și pentru familia mea. Doream o schimbare. Devenisem prea prinsă la lucru, nu mai avem multă răbdare cu mine și cu ai mei, copiii trăgeau de noi să ne jucăm. Mi-au trebuit 2 ani să fac pasul, să îmi dau demisia. Am început cu 2 săptămâni la cort, la munte, cu ai mei. Apoi mi-am căutat de lucru în zona de training. De atunci susțin cursuri pentru diverse companii. Asta îmi oferă flexibilitate și timp liber (nu am tot timpul cursuri). Așa am început să contribui din ce în ce mai mult în zona de voluntariat. Pandemia m-a ajutat și ea să nu am atât de mult de lucru. Susțin ateliere pentru copii/părinți din medii defavorizate de câțiva ani. Cred cu tărie în educație, fiind singura lor șansă să aibă un viitor mai bun (într-un mod cinstit). Am început colaborarea cu asociații, fundații, centre de zi, case de copii din Timișoara și împrejurimi. Mă străduiesc să fac rost de materiale didactice, jocuri, cărți pentru a organiza ateliere cât mai atractive. Greu reușim să adunăm copiii pentru un atelier. În cele mai multe cazuri, ei nu pun preț pe educație. Tragem de ei să vină, le oferim timp, implicare. Vrem să îi ajutăm. Ei parcă nu vor. Uneori nu realizează. Văd doar un interes pe termen scurt, satisfacerea nevoilor imediate. Îi atragem cu chestiile faine: o ieșire, o excursie sau ceva de mâncare /îmbrăcat. Parcă numai noi vedem diamantele. Dar e de înțeles. Poate și noi am fi la fel în locul lor. Am învățat să trec peste nepăsare, implicându-mă. Pur și simplu am în minte un obiectiv mai mare. Mai îndepărtat. Încerc să văd potențialul ce zace în acești copii. Muncesc cu ei, perseverez, iar și iar. Atelier după atelier. Puțin câte puțin. Când pot și cât pot. Construiesc relații cu ei și de drag, în timp, ceva se prinde. Greu, dar se prinde. Nu tot timpul, nu cu toți. Pentru câteva reușite merită însă să lupt în continuare. Sunt câteva vieți schimbate în mai bine. Asta e ceea ce contează.

În 2021 am înființat Asociația Părinte Implicat pentru a ajuta mai mult, mai transparent și pentru a dezvolta visul meu: Proiectul "Micii voluntari", în care îi învăț pe copiii noștri voluntariatul și empatia. Am avut și multe semne de potrivire și o bunătate nesperată de la voi și mi-am dat seama că asta trebuie să fac.

În Proiectul Micii Voluntari, înainte de pandemie, aveam 152 de copii înscriși, între 4 și 18 ani. Aceștia sunt copiii noștri, ce au acasă tot ce au nevoie, poate chiar mai mult. Eu îi încurajez să se implice în comunitate și să îi ajute pe cei ce nu au suficiente resurse. Ambele categorii vor avea de câștigat. Chiar cred cu tărie asta. Am văzut beneficiile în timp la copiii mei, ai prietenilor și celor din grupul "Micii voluntari". Sper să se termine pandemia/războiul și să ne vedem mai des. Poate peste câțiva ani, când Asociația Părinte implicat va crește și va atrage fonduri constante, vom putea gândi programe complexe de cursuri pentru copiii din medii defavorizate, vom putea plăti oameni care să le susțină. Deocamdată ne implicăm voluntar, în limitele fiecăruia.

În timp, comunitatea noastră se va implica mai mult și vom putea avea un impact mai mare. Nu se poate nimic peste noapte. Suntem o asociație mică, dar cu suflet mare. Îmi doresc să creștem împreună. Comunitatea noastră e rezultatul a câtorva ani de muncă. Nu suntem foarte mulți, dar suntem suficienți pentru a face câte ceva.
Îmi doresc ca această asociație să crească încet (nu repede), să atragă voluntari de calitate și proiecte care să facă diferența în comunitate. Încrederea se construiește în timp. Sper ca voi, donatori dragi, încet încet să ajungeți să vă implicați, să îi cunoașteți personal pe copiii ce îi ajutați, să desfășurăm activități împreună. Mă întrebați mulți dintre voi cm fac eu să rezist cu jobul, familia și voluntariatul. Echilibrul, organizarea foarte bună (am învățat în timp și învăț în continuare), energia, suportul celor dragi și dragostea de copii mă ajută. Nu îmi iese tot timpul, am zile bune și zile mai puțin bune. Accept asta. Sunt un om, am limitele mele. Nu sunt perfectă și nici nu tind către asta. Greșesc și o dau în bară uneori. Îmi cer scuze și mă străduiesc să repar. Cer ajutor oamenilor din jur și deleg cât pot. Sunt extrem de norocoasă să primesc multă iubire de la cei din jur și asta îmi dă aripi. Am învățat să am grijă de mine și de ai mei, să construiesc relații. Mă opresc când am nevoie, Îmi fac timp să călătoresc, timp pentru relația de cuplu, să citesc, să îi ajut pe copiii mei la teme, să mă joc cu ei, să povestim, să ne drăgălim. Ieșirile în natură cât mai dese îmi dau super energie. Mai mulți oameni din jur mi-au atras atenția că postez pe pagina asta călătoriile noastre și din acest motiv oamenii nu vor mai dona, crezând că mă plimb pe banii lor. Acest fel de oameni nu mi-i doresc pe pagină. Ei pot face bine în alt fel, ajutând acolo unde au ei încredere. Aici nu e despre asta. Eu sunt omul care face voluntariat, dar are și o viață de trăit. Toate cu măsură. Uneori muncim mult pentru ce avem nevoie, dar suntem dintre cei norocoși. Pentru noi călătoriile sunt prioritare în familie. Sper ca în viitor să pot organiza multe excursii și pentru copiii din medii defavorizate. Am învățat în acești ani de voluntariat să fac bine, atât cât pot (fără să mă suprasolicit), fără să am așteptări, fără să mă frustrez, fără să mă sacrific (e foarte important). Mă străduiesc să îmi iasă asta. Nu tot timpul îmi reușește. Pentru mine e important să am concedii și weekend uri pentru relaxare cu ai mei. Singura excepție este perioada de Crăciun, când există o energie de a dărui ce nu o mai regăsesc apoi tot anul adunat. Așa că atunci aleg să muncesc mult pentru că ajutorul de la voi este într-adevăr incredibil. Atunci am oportunitatea să slăbesc 3-4 kg într-o lună. 😜

Mulți voluntari încep cu avânt, se implică mult, vor să facă bine, dar renunță la un moment dat pentru că este foarte greu să faci asta după serviciu/familie. Simt că numai ei trag la căruță. Se lovesc de indiferența părinților (acolo unde chiar există în peisaj), de lipsa de implicare a copiilor, de partea logistică, de lipsa de respect a celorlalți, de lene, de alcool, de viață dezorganizată, de tot felul de probleme. E important să nu avem așteptări. Rezultatele nu se văd imediat. Să nu căutăm apreciere, recunoștință pentru faptele noastre bune. Să facem bine fără nimic la schimb. Să facem bine doar pentru că putem, să dăm o părticică din ce avem mai departe (timp, implicare sau produse/bani). Noi suntem norocoși, am avut parte de educație. De asta suntem ceea ce suntem, avem ceea ce avem și gândim așa cm gândim. Dacă cei din medii defavorizate ar fi educați, nu ar fi în situația în care sunt. Ar munci conștiincioși, ar avea ce mânca și s-ar descurca fără ajutor. Dar nu sunt încă acolo, nu au avut parte de educație. Astfel, au nevoie de ajutor pentru o perioadă. Au nevoie de noi, cei care îi încurajăm și îi iubim. Le arătăm că se poate. Pe unii cred că îi inspirăm. Situația este diferită în cazurile copiilor bolnavi, acolo majoritatea părinților luptă până la ultima sforțare. Acolo e lupta grea cu boala. E important să le fim alături, să îi înțelegem și să îi sprijinim. Fiecare caz e diferit, fiecare are povestea lui. Sunt situații unde aleg să mă implic și situații unde nu reușesc. Am învățat să accept asta. Nu îi putem ajuta pe toți. Uneori apar donatori din neant și alteori nu se leagă nimic. Înseamnă că nu e pentru ei. Merg mai departe. Unii îți intră la suflet și nu îi mai uiți. Alții rămân în spate. Ce consider eu important este să am grijă de mine și de voi, donatorii: să ne protejăm, să nu ne expunem inutil, să facem bine pe termen lung, nu doar o singură dată. Sunt recunoscătoare pentru că mă pot implica și asta îmi aduce multă bucurie, am găsit un sens în asta. Simt că am o contribuție în comunitate, chiar dacă nu e mare. Dar e ceva. E mai bine decât nimic. Când îmi e greu îmi zic: "Simona, fă ceva! Un pas cât de mic." și apoi lucrurile încep să se lege. Dumnezeu îmi aduce oameni buni în cale și lucrurile se mișcă. Sunt recunoscătoare pentru voi, cei care îmi sunteți alături. Mă uimiți de multe ori cu faptele voastre bune. Și asta îmi dă energie să merg mai departe, să gândesc proiecte noi. Când primesc în cont o donație, uneori neașteptată, este un semn divin de bunătate. Îl primesc cu recunoștință și îi drămuiesc cu mare grijă. Cei apropiați știu că nu risipesc banii, nici ai mei, nici ai voștri. Țin ateliere de Educație financiară și încerc să îi învăț și pe alții să aibă grijă de bani. Voi, cei din această comunitate, sunteți tovarășii mei dragi. Aici fiecare se implică când poate și cât poate. Eu vă înțeleg că sunteți prinși și e important să nu puneți presiune pe voi. Aici nu e cu "Trebuie". Eu vă aștept când vă pică bine fiecăruia, când doriți să vă implicați! Această asociație nu este despre mine, este despre noi și ce putem face pentru ceilalți.
Încet încet, investim în educație. Facem proiecte faine pentru că putem. Pentru că și ei sunt copiii noștri. Vă mulțumesc că îi iubiți! Cu respect și recunoștință,
a voastră parteneră pentru fapte bune,
Simona Podaru