Atelierele Quo Vadis

Cum să folosim competiţia în mod pozitiv Deşi nu este rea în sine, competiţia este de cele mai multe ori folosită greşit. Astfel, în loc să-i motiveze pe copii ea îi alungă, în loc să formeze spiritul de echipă hrăneşte invidia şi rivalitatea, în loc să întărească încrederea în sine ea induce teama de eşec. Însă oare nu putem schimba ceva?...

Copilul tău are coşmaruri? De-a lungul vieţii am fost ameninţată, lovită, fugarită şi omorâtă de nenumărate ori. În vis, bineînţeles, însă asta nu înseamnă că spaima şi groaza de după trezire nu au fost cât se poate de reale. Iată de ce, când un copil îmi spune că nu mai vrea să doarmă ca să nu viseze urât, îi iau […]

Copilul tău nu împarte jucăriile cu ceilalţi? În orice parc te-ai afla e imposibil să nu auzi un copil spunând printre sughiţuri: Maaaaamii, el mi-a luat jucăriaaaa!! Probabil că unul din trei conflicte dintre copii sunt cauzate de împărţirea jucăriilor. În faţa acestei probleme, reacţiile mamelor gravitează în jurul a doi poli: Dă-i şi lui juc...

psihologpentrucopii.ro

http://www.totuldespremame.ro/copilul-tau/psihologie-si-comportament/30-de-modalitati-prin-care-iti-poti-intreba-copilul-cum-fost-ziua-lui

33 de întrebări pe care să i le pui copilului ca să afli cm a fost la școală - Totul Despre Mame Cum să-ți întrebi copilul despre cm a fost la școală astfel încât să îți și răspundă Câteodată poate fi dificil să-l convingi pe cel mic să vorbească despre cm a decurs pentru el ziua, care au fost obstacolele cu care s-a confruntat și care au fost momentele lui de bucurie. În loc de a-i pune bine...

Atelierul din aceasta saptamana s-a numit “Sa invatam sa daruim”.

Copiii au avut hainute confectionate din hartie, pe care au primit ca si daruri, aprecierile celorlalti sub forma de desene sau cuvinte: “esti amuzant”, imi place ca esti cret”, “te iubesc”, “imi place ca iubesti animalele” etc.

Apoi fiecare a oferit unui coleg un dar confectionat de el insusi. Am invatat ca cele mai frumoase daruri sunt cele oferite din inima, cele realizate de noi, pentru ca sunt parti din sufletul nostru. Copiii au daruit cadouri minunate precum: prietenia, iubirea, fericirea, frumosul…pozele sunt graitoare in acest sens :).

Cutia dorintelor

“Orice dorinta are dreptul la existenta ei de dorinta, indiferent daca poate fi implinita sau nu.” Jacques Salome

Inspirata de unul din preferatii mei, Jacque Salome (si metoda ESPERE creata de el), am pregatit unul din atelierele noastre pe tema dorintelor si nu intamplator, am ales momentul inainte de Paste.

Ma intreb daca pentru voi este clara diferenta dintre NEVOI si DORINTE, intrucat observ deseori ca dorintele trec drept nevoi si invers. De aceea, cred ca este important sa invatam sa le diferentiem. Asadar, cf. lui J. Salome, Nevoile sunt esentiale pentru viata ta, pentru a-ti pastra sanatatea fizica si psihica, hranesc viata din interiorul tau in timp ce Dorintele nu sunt esentiale pentru viata ta, iti poti pastra sanatatea fizica si psihica chiar daca nu sunt implinite, ele hranesc nevoia ta de a visa. Iata cateva exemple simple. Ai nevoie de hrana, daca nu mananci, sanatatea ta este afectata si daca nevoia nu este satisfacuta un timp mai indelungat, poti ajunge la moarte. Iti doresti sa mananci tort de ciocolata, nu vei suferi la nivel fizic daca nu il mananci si mananci altceva :). Ai nevoie de incaltaminte pentru a-ti proteja corpul de frig, de intemperii, daca nu ai pantofi iarna, sanatatea ta poate fi grav afecata. Iti doresti neaparat pantofi de la firma Gucci. Daca nu ii vei avea pe aceia, dar vei avea totusi incaltaminte, sanatatea si viata ta nu vor fi afectate.
NEVOI: Parintii sunt responsabili, la inceputul vietii copiilor lor, de implinirea nevoilor acestora, rolul de parinte fiind tocmai acela de a-i sustine pe copii sa devina autonomi, sa invete treptat sa isi implineasca singuri nevoile. Astfel, vor invata sa isi hraneasca propria viata. Copiii au nevoie sa fie hraniti si imbracati de catre parinti pana la varsta la care o pot face singuri. Dincolo de aceasta varsta, ii infantilizezi pe copii, daca faci in locul lor aceste lucruri (vezi iritarea adolescentilor la remarcile parintilor “ti-ai luat caciula?”, “schimba-ti geaca, tu nu vezi ce frig e afara! :) ).
DORINTE: Parintii NU sunt responsabili de implinirea dorintelor copiilor lor. Ei le pot asculta si valoriza dorintele si pentru cele pe care le vor realizate, sa ii sustina si sa ii sprijine. Daca parintii vor implini dorintele copiilor lor, acestia vor invata ca dorintele lor sunt atotputernice si nu vor constientiza efortul pe care il presupune proiectul si realizarea dorintei. Cand vor da piept cu realitatea, pentru ca dam cu totii la un moment dat, vor fi nepregatiti sa ii faca fata. Frustrarea in doze acceptabile, suportabile ofera conditii de crestere, dezvoltare si reprezinta provocari pt.gasirea de solutii. In conditiile in care un copil nu este invatat sa auda si un NU ferm atunci cand este cazul, nu va fi pregatit sa faca fata vietii.

Ca atare, noi am inceput atelierul cu o poveste numita “Pestisorul de aur si dorintele”, in care un baietel invata despre dorinte, frustrare, pregatirea pt.viata. Intrucat se intalneste cu un “fals” pestisor de aur, el intelege faptul ca nu va primi intotdeauna ce isi doreste doar pocnind din degete.
D**a aceasta poveste, fiecare copil a desenat sau scris pe cate un norisor, 3 dintre dorintele sale, pe care le-a prezentat grupului. Apoi, fiecare a ales cea mai importanta dorinta-norisor dintre cele 3 si am discutat despre cm este dispus fiecare sa contribuie la realizarea dorintei, ce va putea face pentru asta si ce-si imagineaza ca se va intampla daca dorinta se va implini.
Dorintele extrase de copii ca si “castigatoare” din cele 3 au fost: “eu si fratiorul meu care se va naste sa fim fericiti”, “d-na de engleza sa nasca un copil si sa-l iubeasca” (d-na fiind insarcinata, desigur :) ), “sa ma iubeasca sora mea”, “sa am multi prieteni”, “sa merg la Vlad acasa in vizita ca n-am fost niciodata”, “sa ma placa mai multi”, “sa am multi bani ca sa cumpar un bloc mare unde sa stea cei saraci care nu au unde sta si un bloc pentru mine”, “cand strig un animal sa vina la mine”, “sa-l iubesc pe bunicul meu” (care a murit), “sa fiu o gimnasta buna”. Asadar, marea majoritate a dorintelor profunde ale copiilor au fost legate de conectarea si relatia armonioasa cu celalalt, fie el prieten, coleg, frate, parinte.
Insa indiferent ca e o dorinta de relationare mai buna, de a deveni ceva sau cineva, de a obtine un bun, o jucarie, e important sa luam in seama acea dorinta, sa-i facem loc sa existe, sa nu o ucidem din start ca ar fi greu sau imposibil de realizat si nici sa nu o implinim prea repede. Ne putem ajuta copiii sa gaseasca solutii pt.realizarea acelor dorinte pe care le considera cu adevarat importante, deci o cutie a dorintelor e binevenita si acasa pt.intreaga familie :).

Intrebare ajutatoare :) : "Ce crezi ca ai putea face pt.a fi multumit chiar daca nu ti se indeplineste dorinta X?"

Cateva din atelierele noastre au fost construite pe tema: “Cine sunt eu?”.
Scopul a fost acela de a da sansa copiilor sa-si recunoasca propriile calitati si sa vorbeasca despre ele, sa auda despre propriile calitati de la ceilalti, sa sesizeze ca exista lucruri care ne deosebesc si ne fac unici, dar si elemente care ne aseamana cu ceillalti.

Siluete pe perete:
S-a desenat in perechi conturul fiecarui copil pe cate o coala mare de hartie. :) Apoi, fiecare copil si-a completat conturul corpului cu ceea ce il reprezinta: ce lucruri ii plac, ce jocuri, ce culoare etc. De asemenea, copiii au reprezentat prin desen sau prin cuvinte calitatile proprii, ce anume apreciaza cel mai mult la ei insisi. A urmat apoi expozitia si prezentarea siluetelor.

Scutul de aparare
D**a cm stiti, scuturile erau folosite de razboinici pentru a-i proteja de dusmani si pentru a le salva viata. Ca sa-l poata utiliza, ei erau bine antrenati si mai ales, isi cunoasteau f. bine acest scut. A te cunoaste cat mai bine pe tine insuti este asadar foarte important pentru a depasi greutatile si obsacolele vietii. De asemenea, prin acest scut, ei le aratau oamenilor cine sunt cu adevarat.
Scutul fiecaruia a fost impartit in 4 parti si in mijloc un cerc, ca si tinta. Cadranele au fost completate cu:
- Ce imi place sa fac
- Cine sunt apropiatii mei, cei dragi mie
- Animalul care ma reprezinta
- O amintire placuta
- Iar in centru: calitatile, talentele mele.
La final, am avut si o expozitie frumoasa de scuturi.
Copiii au constientizat astfel ca dispun de calitati minunate precum: “iubesc animalele”, “sunt buna, ii ajut pe ceilalti si iubesc animalele”, “sunt foarte iubitoare”, “o ajut pe mama”, “ma pricep la construit”, “sunt iubitor si darnic, am o inima mare”, “sunt curajos”, “stiu sa fac scheme” :), “sunt foarte rapid, il intrec la alergare chiar si pe tata”, “sunt creativ”, “sunt cuminte”.

Teatrul de papusi “Fii tu insuti” – in care puiul de girafa a descoperit cm sa fie multumit de el insusi, care sunt partile bune cu care este inzestrat, ce stie sa faca, prin ce este diferit de ceilalti si ii este de folos lui si altora. A urmat apoi jocul de rol cu marionete, in care copiii s-au transpus in diferite personaje, pt. a exprima ce-i nemultumeste la ei insisi si cm se pot accepta asa cm sunt.

Copacul fricii si copacul curajului

La acest aetlier ne-am imprietenit cu o parte din fricile noastre :). Am invatat ca frica este innascuta si apare atunci cand nu ne simtim in siguranta. Ea are un rost, pt.ca frica sanatoasa ne fereste de probleme, ne atentioneaza asupra pericolelor. Asadar, am vorbit deschis despre ele, am recunoscut si constietizat temerile noastre si am gasit fiecareia din ele cate un loc in Copacul Fricii.
Apoi am cautat impreuna solutii pt.temerile noastre, am vorbit despre ce inseamna curajul si am aflat ca fiecare dintre noi are in sine o Parte Curajoasa pe care o poate accesa. Am cautat impreuna situatiile in care am fost curajosi. Poate fi vorba de curaj atunci cand iei initiativa, cand recunosti ca ai gresit (wow, asta da), cand faci ceva ce n-ai mai facut pana acum, cand iti spui deschis punctul de vedere, cand spui Nu atunci cand situatia o cere si nu te lasi constrans de prieteni, familie, colegi (!!!!), cand iei singur o decizie etc. Deci, a avea curaj nu inseamna neaparat sa fii un supererou, sa lupti cu monstri sau sa treci prin incercari primejdiaose. Curajul nu inseamna absenta fricii ci stapanirea si controlul ei. Ca atare, am creat un Copac al Curajului cu actiunile, solutiile care ne pot ajuta sa depasim fricile noastre.

Chiar daca n-am tinut pasul cu postarile si ultimele actualizari le-am scris inainte de Craciun , de la Craciun pana la Paste, am avut multe activitati frumoase, creative si educative :) .
Asadar, in continuare va impartasim si voua cateva din experientele noastre.

Numeroase ateliere au avut ca tematica emotiile noastre: ce sunt ele, cm apar, cm le exprimam si cm le recunoastem la noi si la ceilalti, cm una si aceeasi situatie ne va conduce la emotii diferite in functie de perceptia personala a fiecaruia, cm gestionam ceea ce simtim. Si cm am facut toate acestea? Evident prin joaca, miscare, creatie, joc de rol, povesti, teatru de papusi.

Cercul emotiilor: cu totii am primit coronite de pus pe cap pe care erau lipite imagini cu emotii. Am invatat sa recunoastem diferite tipuri de emotii (bucurie/iubire, frica, furie, tristete, dezgust, uimire) si am gasit la fiecare emotie exemple de situatii in care si noi ne-am simtit asa.
Am experimentat diferite tipuri de mers : cm merge un copil temator, nervos, nesigur, indiferent, increzator in sine, vesel, fericit etc. Le-am incercat pe toate si am sesizat in care ne-a fost mai usor sa mergem si in care ne-a fost mai greu, cu ce stare de spirit suntem mai obisnuti si care emotii ne sunt oarecum “straine”.
Atelierul micilor sculptori - pantomima: in perechi, ne-am jucat de-a sculptorul si statuia. Fiecare a ‘modelat’ cate o statuie, statuie ce exprima o anumita stare/emotie iar noi ceilalti am ghicit ‘creatia’si starea acesteia. (ex.un fotbalist nervos, o cantareata fericita etc).
Detectivul emotiilor a fost de mare succes. Jocul e pe nivele cu grade de dificultate tot mai mari, ca si la un detectiv adevarat :). Primul nivel este un joc de pantomima a emotiilor. Nivelul 2 presupune mimarea unor emotii folosind doar postura corporala, fata fiind acoperita cu o masca. La nivelul 3 - recunoastem emoţiile celuilalt fără ajutorul mimicii şi gesturilor, ci doar din felul în care vorbeşte. Pt.asta, cel ce mimeaza se aseaza cu spatele la ceilalti astfel incat sa nu i se poata vedea fata sau ramane cu masca pe fata si rosteste diverse propozitii. Nivelul 4 – fiecare modeleaza in plastilina sau lut diverse emotii sau stari, iar ceilalti ghicesc despre ce este vorba.(ex. un catelus furios,un soare zambitor, o soparla bucuroasa, o gogoasa infricosata :) etc.)
Cum se simte soarele azi – fiecare a creat sorisori ce exprimau diverse stari/emotii.
Cutia cu suparari, cutia cu bucurii – am constientizat, desenat si verbalizat ce lucruri ne bucura pe fiecare din noi si ce lucruri ne supara, ne intristeaza, ne infurie. Le-am dat voie sa existe si le-am asezat pe fiecare in cutia corespunzatoare.

Am invatat astfel, ca intr-o singura zi putem simti o gama variata de emotii, ca avem dreptul sa le traim pe fiecare din ele, indiferent despre ce emotii este vorba, ca toate emotiile sunt permise si acceptabile, ca nu exista emotii bune si emotii rele. Ca parinti, e nevoie sa stim acest lucru si sa intampinam copilul cu empatie atunci cand isi exprima emotiile asa zis “negative” ex. furie, tristete, frica. Cand punem limite, e f.important sa nu limitam trairea emotiei (“termina cu tipatul, nu mai fi furios”) ci sa validam emotia si sa limitam doar comportamentul nesanatos sau distructiv care poate insoti anumite emotii (“vad ca te simti tare furios, insa nu iti permit sa il lovesti pe fratiorul tau”). Ca sa putem insa contine emotiile copilului, e nevoie mai intai sa acceptam si sa traim intr-un mod sanatos propriile noastre emotii, in caz contrar nu vom putea fi autentici in acest demers.

Din filmul Disney Inside Out

Next time your kids are having difficulties expressing their emotions, use this chart to help them label and understand their feelings.

Print a copy of this poster here: http://bit.ly/2bGb57H