Muzeul Uneltelor

Cu ocazia anuntarii planurilor si asteptarilor pentru acest an, vin si cu o extindere a scopului Muzeului Uneltelor...
Pentru ca uneltele nu ar fi insemnat nimic fara cei care le-au utilizat - meseriasii - am decis sa introduc meserile ca si concept cheie in pozibilul viitor muzeu.
Asa ca, in loc de Muzeul Uneltelor vom avea Muzeul Uneltelor si Meseriilor! O adaugire mica, dar esentiala, cred eu!
Am schimbat si logo-ul ca sa reflecte aceasta schimbare. Inca e in lucru, dar aproape de versiunea finala.

Sunt intr-un punct de rascruce: anul aceste o sa aflam daca va exista un Muzeul al Uneltelor in Timisoara sau ca e momentul sa gasesc altceva de facut, mai putin frumos, dar mai realizabil.
Un muzeu, chiar si unul mic, este un obiectiv maret pentru o persoana privata.
Chiar si pentru un oras mare, cm este Timisoara, sa faci un nou muzeu pare nerealizabil. De 36 de ani se vorbeste in van de un Muzeu al Revolutiei. Muzeul National al Banatului este inchis de aproape 20 de ani...
Totusi, chiar si in plina era digitala, muzeele fizice continua sa fie cartea de vizita identitara a oricarui loc! Muzeele sunt poarta de intrare pentru turisti, nu corcodusii infloriti de pe malul Begai!
Daca as avea banii necesari sa fac acest muzeu, nu as ezita niciodata sa-i cheltuiesc in acest scop.
Timisoara, ca centru regional de afaceri si ca hub universitar, este insa un loc extrem de scump in plan imobiliar. Fiecare metru patrat este vizat si supra-licitat de comercianti si investitori. Sa faci un muzeu de cateva sute de metri patrati in conditii de piata imobiliara cm sunt in Timisoara este o utopie. Chriile ajung la valori obscene iar muzeele nu produc bani, nu sunt afaceri!!!
Asa ca, ultima varianta este sa incerc o colaborare cu Primaria Timisoara, in pofida recomandarilor tuturor sa nu ma bag in asa ceva pentru ca implica politica, interese personale, birocratie, dezinteres, incompetenta. Macar o sa stiu ca am facut tot ce puteam sa fac! Stiu si ca proiectul meu muzeal este cunoscut de primar, viceprimar, Administratia Pentru Educatie. Voi afla cm stam pana la finalul acestui an.
Daca nu merge cu Muzeul, 25.000 de unelte vor fi scoase la vanzare si imi voi petrece restul vietii intr-o casa mica, la sat, sapand si cosind in gradina! :)

Expozitie cu cateva unelte japoneze din colectia mea, in holul bibliotecii UPT (Universitatea Politehnica Timisoara, str Vasile Parvan).
Ma antrenez pentru un muzeu al uneltelor...

Unelte avem, sunt depozitate in siguranta. Nu doar acestea, de 20 de ori mai multe.
Reușim sa facem muzeu? Rămâne de demonstrat!

De vreo 20 de ani adun unelte de toate felurile. Sunt peste 25.000 de piese în colecție. Mi s-a părut important sa le salvez de Remat/foc.
Uneltele ne-au ajutat sa evoluam și, in final, sa construim o lume care, aparent, nu mai are nevoie de ele. Avem roboti sa facă, AI sa gândească. Rămâne de văzut dacă Universul va mai avea nevoie de om în acest context.
Pana atunci, de vreo 10 ani, cochetez cu ideea înființării unui muzeu. Nu e deloc ușor, dovada e ca avem mai puține muzee acum decât în 1989, când nu prea erau.
Pentru un muzeu e nevoie de colecție și cunoștințe, astea le am.
Mai e nevoie de spațiu, spațiu mare și bine poziționat. Ăsta e destul de incompatibil cu economia de piață. Un muzeu nu poate plăti chirie comerciala.
Desigur, sunt și costuri mari de amenajare și operare, dar astea se pot rezolva, având un spațiu.
Referitor la spațiu, am mai vorbit cu politicieni sau oameni din administrație. Ori se uitau prin mine, neintelegand subiectul, ori m-au expediat, neavând nimic de câștigat.
Speranța unui Muzeu al Uneltelor și Meseriilor a renăscut anul trecut când am fost contactat din partea Primăriei Timisoara de dl. vice-primar Ruben Lațcău. Nu ne conosteam, și asta îmi arata intentia și viziunea dlui Latcau sunt adevărate și sincere.
Sper ca și cadrul legal al municipiului sa permita concretizarea acestui demers necesar.
Sper ca anii si resursele pe care le-am dedicat acestui proiect sa ajungă in situația sa adauge valoare ofertei culturale a orasului.
Deocamdată piesele stau depozitate în spațiu salubru, așteptând vremuri mai bune.
Ideea din spatele proiectului este una ce îmbina expunerea uneltelor relevante pe 2 axe curatoriate cu sens (unelte + meserii), spațiu pentru ateliere și cursuri de lucru cu unelte clasice, spațiu de depozitare, documentare conservare, catalogare, fotografiere.

Și instrumentele muzicale sunt tot un fel de unelte.
Avem și asa ceva în colecție.

23 de burghie tip lingura, utilizate de rotari pentru a scobii in roti (de căruță) gaura centrala in care întra osia.

Ii mulțumim lui Matei Campan pentru donație.
Este un cap de topor utilizat in dulgherie, pentru scobit îmbinări. Proveniență: Ungaria sau Austro-Ungaria. Relativ comune si în Transilvania.

Rindele vechi și rindele mai noi, dar tot vechi.

Tot din depozit, alte unghiuri...