Liceul Pedagogic "Carmen Sylva"

ursurile se desfăşurau într-un palat vechi, închiriat în Cartierul Cetate, Palatul Bersuder, situat pe actuala stradă George Coşbuc. Din anul 1889, direcţiunea şcolii a fost preluată de Rosina Marsits care a condus-o până în 1912. În perioada cât a fost directoare, s-a constituit noul local. Pentru construcţie, Primăria Timişoarei a pus la dispozitie un teren de 8703 m2 pe care s-a zidit actualul edificiu, între anii 1902-1903. Construită în stil neogotic englez, victorian, după planurile arhitecţilor Iacob Klein din Timişoara şi Leopold Baumhorn din Budapesta, clădirea a costat 385 000 coroane. Începând cu anul şcolar 1903-1904, “Şcoala Superioară de Fete” a funcţionat în noua clădire. În anul 1912, este numit director Fulop Schill, iar, în 1916, şcoala se reorganizează, devenind liceu de fete cu predare în limba maghiară. După desăvârşirea unităţii naţionale româneşti şi constituirea României Mari, în aceeaşi clădire începea să funcţioneze Liceul românesc de fete. Cursurile au fost deschise la 15 octombrie 1919, de către profesorul de limba română, venit din Blaj, Ioan Fodor, numit director.


În anul şcolar de debut, 1919-1920, Liceul românesc de fete din Timişoara a funcţionat cu doar 5 clase şi 136 de eleve. Deoarece lipseau profesorii cu studii superioare care puteau preda în limba română disciplinele de învăţămant din liceu, au fost încadraţi profesori din Vechiul Regat, chemaţi spre a sprijini învăţământul secundar de dincoace de Carpaţi. În câţiva ani, liceul îşi constituie un corp profesoral bine pregătit profesional, dedicat profesiei. Chiar din primul an de funcţionare, la cererea unanimă a corpului didactic, Ministerul a decis ca instituţia să se numească Liceul de Fete “Carmen Sylva” Timişoara.


În perioada interbelică, liceul a cunoscut o dezvoltare remarcabilă, cu tot refluxul din anii crizei economice (1929-1933), având, în anul şcolar 1936-1937, 12 clase, 8 în ciclul inferior şi 4 în cel superior, care la un loc însumau 600 de eleve. Funcţia de director a fost deţinută de profesoarele: Maria Teodorescu (1932-1938) şi Natalia Pop (1938-1948).


În perioada războiului, liceul a avut de înfruntat numeroase greutăţi, dar s-a dovedit o buna gazdă pentru elevele refugiate din teritoriile cedate în 1940 ( Ardealul de Nord, Basarabia şi Bucovina de Nord).


“Reforma Invăţământului din august 1948” a bulversat Liceul de fete “Carmen Sylva” ca de altfel, întregul sistem de învăţământ românesc. Abandonarea valorilor naţionale şi adoptarea modelului sovietic a avut consecinţe nefaste asupra pregătirii elevelor. Religia a fost scoasă din planurile de învăţământ, şcoala s-a numit pentru o scurta perioada “Liceul de fete”, eliminâdu-se numele de Carmen Sylva. Din biblioteca au fost scoase toate cărţile ce aminteau de monarhie sau erau potrivnice ideologiei comuniste. Liceul a fost redus la 7 clase şi, deorece i s-au adaugat 4 clase primare ( I-IV), clasa terminală devenea a XI-a (1948-1949). Câţiva ani mai târziu, liceul a fost redus la 10 clase (1954 -1955), pentru ca, în anul şcolar 1958 – 1959, să se revină la 11 clase. Din 1956 -1957, la liceu, se adaugă secţia serală. Numele liceului devine Şcoala Medie Nr. 3 (1955), iar clasele devin mixte. În martie 1957, şcoala primeşte numele revoluţionarului paşoptist, Eftimie Murgu. Din septembrie 1965, se trece la învăţământul mediu cu 12 clase, iar şcoala primeşte denumirea de “Liceul Eftimie Murgu” . Din 1965, liceul începe cu clasa a IX-a, iar, din anul următor, clasele a X-a s-au diferenţiat în clase umaniste şi realiste.


În această perioadă, funcţionau, în clădire, pe lângă cursurile liceului, şi Şcoala Medie Tehnică şi Şcoala Profesională Comercială Mixtă. Suprapopularea spaţiilor şcolare stânjenea bunul mers al şcolii. Tot aici a funcţionat şi litografia învăţământului, iar în aripa internatului funcţiona I.C.P.P.D.-ul şi Administraţia Taberelor. Din 1969, s-au constituit clase a IX-a şi clase postliceale cu profil pedagogic pentru specializările învăţător şi educatoare, iar, în 1970, clasele de liceu teoretic şi cele de gimnaziu V-VIII sunt mutate la Liceul C.D. Loga, împreună cu profesorii care predau la aceste clase. Clasele postliceale şi-au încetat existenţa după 2 ani. După absolvirea primelor 5 promoţii, durata de şcolarizare se diminuează la 4 ani. Chiar în anul 1978, îşi încheie studiile două promoţii cu 5 şi cu 4 ani. Începând din 1975, accesul în clasa a XI-a era condiţionat de promovarea examenului de treaptă. Planul de şcolarizare a fost diminuat treptat, încât, în aceeaşi clasă, se pregăteau şi învăţători şi educatoare. Absolvenţilor cu 4 ani li se eliberează certificate de calificare şi nu diplomă de învăţători sau de educatoare, aşa cm se întâmpla până în 1979. În anii ’80, se introduce dubla calificare pentru elevii liceului pedagogic, iar planul de şcolarizare se limitează la o clasă. În aceste condiţii, când şcoala avea 4 clase de liceu şi 17 clase de aplicaţie, iar numărul de ore, implicit, de catedre şi, deci, de profesori se diminuase, directoarea şcolii solicită şi obţine înscrierea, în planul de şcolarizare, a unei clase a V-a, patru ani la rând, reuşind să constituie gimnaziul la aceasta şcoală. După Revoluţia din 1989, secţia pedagogică îşi recapătă durata de şcolarizare de 5 ani, iar în planul de şcolarizare s-au introdus două clase de profil pedagogic (una de învăţători, una de educatoare) şi două clase de profil teoretic. Aşa a funcţionat Liceul Pedagogic aproape un deceniu, până în 1999, când nu a mai primit plan de şcolarizare pentru specializările învăţători şi educatoare, ci numai pentru specializarea instructor- animator.
Învăţătorii şi educatoarele urmau să fie pregătiţi numai în învăţământul superior de scurtă durată (colegii pedagogice). Ulterior, s-a revenit, iar pregătirea învăţătorilor şi a educatoarelor a continuat în licee pedagogice.


Începând din anul 1997, în Liceul Pedagogic se şcolarizează o clasă cu specializarea Teologie Ortodoxă. În anul 2002, ca urmare a hotărârii Consiliului de Administraţie, liceul îşi reprimeşte numele de “Carmen Sylva”.