Psihoterapeut Iulia Pantelimon

Știi momentele acelea când simți că trăiești în pilot automat? Când zilele trec, bifezi taskuri, dar ceva lipsește — o senzație că nu ești chiar acolo unde ai vrea să fii?

Sau poate știi exact ce e important pentru tine, dar parcă ceva îți stă neclintit în cale.

Aceste 3 ateliere sunt pentru tine dacă:

🦋 Vrei să înțelegi mai bine ce contează cu adevărat în viața ta

🦋 Te simți blocat între ce îți dorești și ce faci efectiv

🦋 Ai tendința să eviți situațiile inconfortabile, chiar dacă asta te ține pe loc

🦋 Cauți instrumente concrete, nu doar teorie

Ce vom explora împreună
Atelier 1 — Valorile tale, busola ta

Ce îți dă energie? Ce fel de persoană vrei să fii? Vom descoperi împreună valorile care te ghidează — nu cele "corecte" sau așteptate de alții, ci cele cu adevărat ale tale.

Atelier 2 — Ce te oprește?

Gândurile nefolositoare, emoțiile pe care le tot împingem sub preș, tendința de a evita ce ne face inconfortabili — toate astea ne pot ține departe de viața pe care ne-o dorim. Vom învăța să le facem loc, fără să ne lăsăm conduși de ele.

Atelier 3 — De la intenție la acțiune

Cum transformi valorile în pași concreți, în viața de zi cu zi? Vom pune cap la cap tot ce am descoperit și vom identifica acțiuni concrete bazate pe ceea ce e important pentru tine.

La ce să te aștepți
Exerciții practice — nu doar conversații, ci instrumente pe care le poți folosi imediat

Un spațiu sigur — fără judecată, fără presiunea de a fi "reparat"

Claritate — vei pleca cu o înțelegere mai bună a ceea ce contează pentru tine și a pașilor următori

Pentru a participa la acest atelier NU ai nevoie de experiență anterioară sau cunoștințe de psihologie.

Programul se bazează pe ACT (Acceptance and Commitment Therapy), o abordare validată științific care te ajută să trăiești mai prezent, mai flexibil și mai aliniat cu ceea ce contează pentru tine.

Pentru înscrieri, te invit să accesezi formular din primul comment.

O viață trăită în mod aliniat cu valorile noastre cele mai intime este crucială pentru sănătatea psihică. Însă, de la a spune până la a face drumul poate fi lung și anevoios.

Uneori nu ne sunt clare propriile valori, nu suntem siguri dacă sunt cu adevărat ale noastre sau preluate în mod neautentic. Uneori nu conștientizăm cât este de important să acționăm după dictatul lor și nu înțelegem legătura dintre îndepărtarea de valori și unele forme de suferință pe care le trăim. Sau poate, pur și simplu, ne lovim de numeroase piedici mari și mici.

Dacă vrei să înțelegi mai mult despre legătura dintre sănătatea psihică și viața bazată pe valori, să încerci exerciții practice de descoperire a valorilor tale și de găsirea unor soluții pentru a le aplica, te invit cu drag la seria de ateliere pe care o voi susține împreună cu prietena și colega mea.

Vom lucra în grup foarte restrâns, așa că vă invităm să vă rezervați locul din timp.

Vă așteptăm cu mult entuziasm!

Visele sunt ca un ecograf prin care putem vedea ce se petrece în interiorul psihicului nostru.

Dacă la nivel conștient ne este foarte dificil uneori să numim sau să definim dificultățile cu care ne confruntăm, visele ni le pun în scenă în moduri foarte plastice și expresive.

De cele mai multe ori este suficient ca persoana cu care lucrez să își spună visul de la cap la coadă cu voce tare, că deja ochii i se luminează și îmi dau seama că a înțeles ceva despre sine. Iar când începem să reflectăm asupra semnificațiilor unor anumite simboluri, noi și noi sensuri apar.

În timpul visului, psihicul nostru nu doar pune în scenă problemele cele mai semnificative pentru viața noastră, dar încearcă să găsească și soluții creative pentru a le rezolva. De cele mai multe ori, printre aceste soluții se găsesc unele extrem de bune. Pot exista multe explicații pentru acest fapt, iar cele mai pragmatice sunt două: memoria implicită din timpul visului are acces la cantități uriașe de informații și experiențe pe care memoria conștientă le-a pierdut, iar în același timp mintea inconștientă are o putere de procesare uriașă comparabil cu gândirea conștientă din timpul zilei.

Haideți să vă dau un exemplu personal.

Când eram în primul an de facultate la psihologie am avut următorul vis: am aflat că într-un oraș mai mare, învecinat cu orașul în care m-am născut, venise o doamnă foarte înțeleaptă care îi învăța pe oameni ceva, nu îmi este clar ce. M-am dus și eu la ea. Am intrat într-o sală de clasă, sala era goală, doar ea se afla la catedră. M-a văzut și mi-a spus: prima dată trebuie să înveți engleza netehnică. Apoi m-am trezit.

Părea că visul se referă la nevoia mea de învățare și dezvoltare și mă trimitea practic într-un loc nou pentru a învăța ceva nou (poate fi un loc psihologic, adică o altă mentalitate sau atitudine). Dar eu tocmai începusem facultatea de psihologie și eram în plin proces de învățare, explorare, relaționare cu multe aspecte noi. Adică deja făceam asta, pentru ce era necesar ca mintea mea să își piardă vremea cu acest vis?

Apoi am reflectat la această ”engleză netehnică”. Mi-am dat seama atunci că eu cunosc bine limba engleză pentru că la muncă o foloseam în fiecare minut (lucram ca inginer software). Puteam să mă descurc în engleză dacă eram în vacanță sau să văd un film. Dar, ce era engleza ”netehnică”? Păi nu era nici cea din cărțile foarte tehnice de software, nici cea necesară ca să faci o comandă la restaurant în străinătate. Ar putea fi engleza din cărțile de beletristică, filosofie, poate chiar psihologie.

Atunci mi-am dat seama că refuzam categoric să citesc orice era ”netehnic” în limba engleză. Aveam prejudecata că dacă nu citesc în română atunci nu pot înțelege toate sensurile, subtilitățile, profunzimile sau metaforele. Sigur că pe atunci nu știam că este o prejudecată, ci credeam că este un adevăr categoric. Dar mintea mea s-a prins că era doar o prejudecată și m-a invitat să o depășesc.

Am ascultat visul și am început treptat să citesc cărți ”netehnice” în engleză, mai ales din domeniul psihologiei analitice.

Astăzi, nu pot să îmi imaginez cm aș putea practica psihologia și psihoterapia fără engleza tehnică și cea netehnică. Chiar dacă avem multe cărți bune traduse în română, domeniul cercetării în psihologie/psihoterapie și studiile calitative sunt aproape inexistente în România. Prin engleza netehnică sunt de fapt conectată la miezul vieții și al acțiunii din psihologie și psihoterapie la nivel internațional. Și visul meu a știut asta înainte ca eu să o știu.

Voi ce vise interesante ați avut?

Maria avea 8 ani când mama ei a așezat-o în fața oglinzii și i-a spus cu blândețe: „Trebuie să fim atente, ajungi ca tata.” Din clipa aceea, ceva aproape imperceptibil s-a fisurat în felul în care se privea pe sine. Nu a fost un moment dramatic, ci unul liniștit, domestic - tocmai de aceea atât de ușor de absorbit fără întrebări. De atunci, viața Mariei - numele nu este cel real - s-a împărțit în două registre paralele: cariera, în care era foarte competentă, și corpul - ca o problemă administrativă nerezolvată.

La vârsta de 40 de ani, Maria a ajuns la un cabinet de psihoterapie, pentru „anxietate la job”. „În primele ședințe, greutatea nu apare deloc în discuție. Apoi, într-o ședință, povestește, aproape în treacăt, că în săptămâna respectivă a refuzat să meargă la o conferință importantă pentru că nu avea ce să poarte. O întreb ce a simțit. Tace mult. Apoi spune mi-e rușine că exist așa cm exist”. În următoarea ședință, avea să îi mărturisească terapeutei secvența petrecută în copilărie.

„Vocea care îi spune că nu merită nu este vocea ei”

„Ceea ce mă mișcă la astfel de situații, motiv pentru care aleg să povestesc despre ele, este cât de des persoana descoperă, în terapie, că lupta ei nu a fost niciodată cu kilogramele. A fost cu o privire străină, internalizată acum câteva decenii, devenită între timp propria ei voce. Munca terapeutică nu este să o convingem să se iubească mai mult, ci să o ajutăm să recunoască, treptat, că vocea care îi spune că nu merită nu este vocea ei. Și că, de fapt, ea nu a fost niciodată problema”, adaugă ea.

De aici, povestea Mariei nu mai este doar despre un parcurs individual, ci devine o fereastră către un fenomen mult mai larg — unul în care corpul ajunge să poarte sensuri, judecăți și istorii care nu îi aparțin, dar care îl definesc.

Deși excesul de greutate este adesea redus la cifre și statistici, realitatea psihologică din spatele lui este mult mai complexă. Povara nu pornește din corp, ci din relațiile sau poate o privire care ajung să ne definească încă din primii ani de viață.

„Mi-e rușine că exist așa cm exist.” De ce obezitatea nu este doar o problemă de voință, ci și de sănătate mintală Maria avea 8 ani când mama ei a așezat-o în fața oglinzii și i-a spus cu blândețe: „Trebuie să fim atente, ajungi ca tata.” Din clipa aceea, ceva aproape imperceptibil s-a fisurat în felul în care se privea pe sine. Nu a fost un moment dramatic, ci unul liniștit, domestic - tocmai de ...

Pe lângă faptul că ne face obosiți sau dezorientați, haosul din agenda zilnică ne poate duce la depresie.

Un studiu recent (bazat pe monitorizarea zilnică a 124 de participanți timp de două săptămâni) confirmă ceva ce mulți dintre noi simțim, dar ignorăm: neregularitatea ritmului vieții — adică orele variabile la care mâncăm, muncim sau ne întâlnim cu ceilalți — este direct legată de simptomele depresive.

Partea cu adevărat interesantă a cercetării este „de ce” se întâmplă asta.

Până acum, dădeam vina exclusiv pe somn (ritmul circadian). Dar studiul arată că există un mecanism psihologic la fel de puternic: percepția controlului.

Atunci când activitățile noastre de zi cu zi sunt haotice, pierdem sentimentul că deținem controlul asupra propriei vieți. Această senzație de „derivǎ” este puntea care leagă programul neregulat de stările de tristețe și depresie.

Câteva concluzii de aplicat de mâine:

Stabilitatea rutinelor (masa la aceeași oră, un program de lucru predictibil) nu este doar disciplină, ci o formă de protecție emoțională.

Controlul nu vine neapărat din marile realizări, ci din predictibilitatea lucrurilor mici. Când știi ce urmează să faci, creierul tău se simte în siguranță.

Chiar dacă nu poți controla tot ce ți se întâmplă, faptul că îți respecți orele de masă și interacțiunile sociale îți redă sentimentul de autonomie relativă.

Tu cât de constant reușești să fii în activitățile tale zilnice?

𝐈𝐈. 𝐌𝐚𝐫𝐢𝐨𝐧 𝐖𝐨𝐨𝐝𝐦𝐚𝐧 | "𝐅𝐞𝐦𝐢𝐧𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞 𝐜𝐨𝐧𝐬̧𝐭𝐢𝐞𝐧𝐭𝐚̆" 𝐬̧𝐢 𝐝𝐢𝐦𝐞𝐧𝐬𝐢𝐮𝐧𝐞𝐚 𝐜𝐨𝐫𝐩𝐨𝐫𝐚𝐥𝐚̆ 𝐢̂𝐧 𝐥𝐮𝐜𝐫𝐮𝐥 𝐚𝐧𝐚𝐥𝐢𝐭𝐢𝐜

𝑇ℎ𝑖𝑠 𝑖𝑠 𝑦𝑜𝑢𝑟 𝑏𝑜𝑑𝑦, 𝑦𝑜𝑢𝑟 𝑔𝑟𝑒𝑎𝑡𝑒𝑠𝑡 𝑔𝑖𝑓𝑡, 𝑝𝑟𝑒𝑔𝑛𝑎𝑛𝑡 𝑤𝑖𝑡ℎ 𝑤𝑖𝑠𝑑𝑜𝑚 𝑦𝑜𝑢 𝑑𝑜 𝑛𝑜𝑡 ℎ𝑒𝑎𝑟, 𝑔𝑟𝑖𝑒𝑓 𝑦𝑜𝑢 𝑡ℎ𝑜𝑢𝑔ℎ𝑡 𝑤𝑎𝑠 𝑓𝑜𝑟𝑔𝑜𝑡𝑡𝑒𝑛, 𝑎𝑛𝑑 𝑗𝑜𝑦 𝑦𝑜𝑢 ℎ𝑎𝑣𝑒 𝑛𝑒𝑣𝑒𝑟 𝑘𝑛𝑜𝑤𝑛. - “Coming Home to myself”

Marion Woodman a fost printre primele voci din lumea psihologiei analitice care a pus în centrul lucrului și scrierilor sale – Corpul. Ceea ce astăzi ne pare firesc în discursul psihologic, pentru Marion Woodman, în anii săi de formare ca analist, lucrul cu corpul era mai degrabă în afara canonului analitic al vremii.

Lucrările sale ("Addiction to Perfection", "The Owl Was a Baker’s Daughter", "Dancing in the Flames, Bone: Dying into Life" etc.) descriu felul în care Marion Woodman a integrat experiența lucrului cu dimensiunea somatică, așa cm a descoperit-o în propriul process și al celor pe care i-a însoțit ca analist.
În scrierile sale, descrie conceptul de “𝑓𝑒𝑚𝑖𝑛𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒 𝑐𝑜𝑛𝑠̦𝑡𝑖𝑒𝑛𝑡𝑎̆” prin care înțelege procesul de individuare prin care o persoană își integrează dimensiunile corporale, emoționale și inconștiente, depășind identificările culturale restrictive și raportarea la validarea externă.
𝐹𝑒𝑚𝑖𝑛𝑖𝑛𝑢𝑙 𝑐𝑒𝑟𝑒 𝑟𝑒𝑙𝑎𝑡̦𝑖𝑒, 𝑟𝑒𝑙𝑎𝑡̦𝑖𝑒 𝑐𝑢 𝑐𝑜𝑟𝑝𝑢𝑙, 𝑐𝑢 𝑖𝑛𝑐𝑜𝑛𝑠̦𝑡𝑖𝑒𝑛𝑡𝑢𝑙, 𝑐𝑢 𝑐𝑒𝑙𝑎̆𝑙𝑎𝑙𝑡. 𝑁𝑢 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑝𝑟𝑒𝑜𝑐𝑢𝑝𝑎𝑡 𝑑𝑒 𝑟𝑒𝑎𝑙𝑖𝑧𝑎𝑟𝑒 𝑠𝑎𝑢 𝑝𝑒𝑟𝑓𝑜𝑟𝑚𝑎𝑛𝑡̦𝑎̆, 𝑐𝑖 𝑑𝑒 𝑐𝑜𝑛𝑒𝑥𝑖𝑢𝑛𝑒, 𝑑𝑒 𝑎 𝑓𝑖 𝑖̂𝑛 𝑚𝑜𝑚𝑒𝑛𝑡, 𝑑𝑒 𝑎 𝑝𝑒𝑟𝑚𝑖𝑡𝑒 𝑐𝑎 𝑐𝑒𝑣𝑎 𝑠𝑎̆ 𝑠𝑒 𝑑𝑒𝑠𝑓𝑎̆𝑠̦𝑜𝑎𝑟𝑒. - "The Owl Was a Baker’s Daughter"
Aceasta implică o relație reflexivă și simbolică cu propriul corp și cu psihicul profund, facilitând emergența unui sine autentic și a unei dinamici echilibrate între Eros și Logos.

Autor: Ioana Kessler, analist jungian

Continuăm prezentarea membrilor SRAJ cu 𝐈𝐮𝐥𝐢𝐚 𝐏𝐚𝐧𝐭𝐞𝐥𝐢𝐦𝐨𝐧, psihoterapeut analitic

„Cred că psihoterapia este mai mult decât un proces de vindecare: este o călătorie de explorare a universului nostru interior, de regăsire a surselor proprii de vitalitate și sens. Am ales psihoterapia analitică jungiană deoarece privește sufletul uman ca pe un întreg viu aflat într-un permanent proces de realizare de sine, nu doar ca pe un mecanism de reparat. Ceea ce mă atrage la această metodă este respectul profund pentru misterul interior și utilizarea elementelor simbolice, mitologice și metaforice ca busole către „individuare” – procesul de a ne găsi împlinirea ca indivizi unici.

Un moment definitoriu în parcursul meu profesional a fost decizia de a pătrunde în propria analiză personală înainte de a-i ghida pe alții. Această alegere, deși provocatoare, mi-a arătat că cele mai mari comori sunt ascunse adesea în locurile în care nu vrem sau nu putem să privim. Această experiență m-a învățat că viața poate fi adesea surprinzătoare, că multe schimbări sunt posibile și că un bun psihoterapeut se formează la intersecția dintre o bună formare profesională și o analiză personală bine făcută.
Ceea ce mă motivează să continui acest drum este privilegiul de a asista la momentul în care un pacient face conexiunea între suferința sa și sensul ei mai profund. O valoare fundamentală care îmi ghidează munca este autenticitatea. Îmi iau angajamentul de a oferi un spațiu sigur, lipsit de judecată, unde toate părțile tale sunt binevenite.

Tema care mă reprezintă în lucrul cu pacienții este „integrarea contrariilor”. Cred cu tărie că echilibrul nu vine din eliminarea părților „rele”, ci din acceptarea și dialogul dintre lumină și întuneric, dintre rațiune și emoție. Maturitatea umană se vede în capacitatea de a tolera contrariile și de a trăi palete largi de nuanțe. Te invit să explorăm împreună această geografie interioară, transformând simptomele în punți către o viață trăită cu sens.”

Cabinet: Timișoara, Str. Constanța nr. 8 (zona Str. Cluj)
Tel: 0727 830 953

𝐅𝐨𝐫𝐦𝐚𝐫𝐞 𝐝𝐞 𝐁𝐚𝐳𝐚̆ 𝐢̂𝐧 𝐏𝐬𝐢𝐡𝐨𝐭𝐞𝐫𝐚𝐩𝐢𝐞 𝐀𝐧𝐚𝐥𝐢𝐭𝐢𝐜𝐚̆: 𝐆𝐞𝐧𝐞𝐫𝐚𝐭̧𝐢𝐚 𝟐𝟎𝟐𝟔-𝟐𝟎𝟐𝟖

Luna octombrie este una de importantă pentru comunitatea noastră: în octombrie 2026, în timp ce prima generație de cursanți își va finaliza formarea, va debuta oficial cea de-a doua serie a programului de formare de bază în psihoterapie analitică.

𝐃𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐩𝐫𝐨𝐠𝐫𝐚𝐦𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐟𝐨𝐫𝐦𝐚𝐫𝐞
◦ durată de 𝟐 𝐚𝐧𝐢
◦ 𝐚𝐜𝐫𝐞𝐝𝐢𝐭𝐚𝐭 𝐝𝐞 𝐂𝐨𝐥𝐞𝐠𝐢𝐮𝐥 𝐏𝐬𝐢𝐡𝐨𝐥𝐨𝐠𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐝𝐢𝐧 𝐑𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢𝐚
◦ o structură ce îmbină teoria, experiența personală și practica clinică, sub îndrumarea unor 𝐟𝐨𝐫𝐦𝐚𝐭𝐨𝐫𝐢 𝐫𝐨𝐦𝐚̂𝐧𝐢 𝐬̧𝐢 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐧𝐚𝐭̧𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐢 - analiști membri ai International Association for Analytical Psychology (IAAP).

𝐏𝐫𝐨𝐜𝐞𝐬𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐀𝐝𝐦𝐢𝐭𝐞𝐫𝐞
Pentru a putea începe formarea în luna octombrie, vă invităm să vă înscrieți la una dintre cele două sesiuni de admitere programate:

🔹Sesiunea I: 18–19 iulie 2026
🔹Sesiunea II: 26–27 septembrie 2026

𝐃𝐞𝐭𝐚𝐥𝐢𝐢 𝐝𝐞 𝐎𝐫𝐠𝐚𝐧𝐢𝐳𝐚𝐫𝐞
◦ Debutul cursurilor: Octombrie 2026
◦ Locație: București (format predominant la clasă)
◦ Alte detalii în curând (pe paginile de social media şi pe site)

𝐃𝐞𝐭𝐚𝐥𝐢𝐢 𝐝𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐢̂𝐧𝐬𝐜𝐫𝐢𝐞𝐫𝐞
Puteţi găsi mai multe detalii despre programul de formare: https://sraj.ro/services/formare-de-baza/
Pentru întrebări suplimentare: [email protected].

Vă invităm să faceți parte din a doua generație de psihoterapeuți jungieni formată sub egida SRAJ!

La mulţi ani cu sănătate! Să vă fie anul rodnic şi bun!

Funcționează sau nu funcționează rezoluțiile de anul nou?