15/05/2026
Visele sunt ca un ecograf prin care putem vedea ce se petrece în interiorul psihicului nostru.
Dacă la nivel conștient ne este foarte dificil uneori să numim sau să definim dificultățile cu care ne confruntăm, visele ni le pun în scenă în moduri foarte plastice și expresive.
De cele mai multe ori este suficient ca persoana cu care lucrez să își spună visul de la cap la coadă cu voce tare, că deja ochii i se luminează și îmi dau seama că a înțeles ceva despre sine. Iar când începem să reflectăm asupra semnificațiilor unor anumite simboluri, noi și noi sensuri apar.
În timpul visului, psihicul nostru nu doar pune în scenă problemele cele mai semnificative pentru viața noastră, dar încearcă să găsească și soluții creative pentru a le rezolva. De cele mai multe ori, printre aceste soluții se găsesc unele extrem de bune. Pot exista multe explicații pentru acest fapt, iar cele mai pragmatice sunt două: memoria implicită din timpul visului are acces la cantități uriașe de informații și experiențe pe care memoria conștientă le-a pierdut, iar în același timp mintea inconștientă are o putere de procesare uriașă comparabil cu gândirea conștientă din timpul zilei.
Haideți să vă dau un exemplu personal.
Când eram în primul an de facultate la psihologie am avut următorul vis: am aflat că într-un oraș mai mare, învecinat cu orașul în care m-am născut, venise o doamnă foarte înțeleaptă care îi învăța pe oameni ceva, nu îmi este clar ce. M-am dus și eu la ea. Am intrat într-o sală de clasă, sala era goală, doar ea se afla la catedră. M-a văzut și mi-a spus: prima dată trebuie să înveți engleza netehnică. Apoi m-am trezit.
Părea că visul se referă la nevoia mea de învățare și dezvoltare și mă trimitea practic într-un loc nou pentru a învăța ceva nou (poate fi un loc psihologic, adică o altă mentalitate sau atitudine). Dar eu tocmai începusem facultatea de psihologie și eram în plin proces de învățare, explorare, relaționare cu multe aspecte noi. Adică deja făceam asta, pentru ce era necesar ca mintea mea să își piardă vremea cu acest vis?
Apoi am reflectat la această ”engleză netehnică”. Mi-am dat seama atunci că eu cunosc bine limba engleză pentru că la muncă o foloseam în fiecare minut (lucram ca inginer software). Puteam să mă descurc în engleză dacă eram în vacanță sau să văd un film. Dar, ce era engleza ”netehnică”? Păi nu era nici cea din cărțile foarte tehnice de software, nici cea necesară ca să faci o comandă la restaurant în străinătate. Ar putea fi engleza din cărțile de beletristică, filosofie, poate chiar psihologie.
Atunci mi-am dat seama că refuzam categoric să citesc orice era ”netehnic” în limba engleză. Aveam prejudecata că dacă nu citesc în română atunci nu pot înțelege toate sensurile, subtilitățile, profunzimile sau metaforele. Sigur că pe atunci nu știam că este o prejudecată, ci credeam că este un adevăr categoric. Dar mintea mea s-a prins că era doar o prejudecată și m-a invitat să o depășesc.
Am ascultat visul și am început treptat să citesc cărți ”netehnice” în engleză, mai ales din domeniul psihologiei analitice.
Astăzi, nu pot să îmi imaginez cm aș putea practica psihologia și psihoterapia fără engleza tehnică și cea netehnică. Chiar dacă avem multe cărți bune traduse în română, domeniul cercetării în psihologie/psihoterapie și studiile calitative sunt aproape inexistente în România. Prin engleza netehnică sunt de fapt conectată la miezul vieții și al acțiunii din psihologie și psihoterapie la nivel internațional. Și visul meu a știut asta înainte ca eu să o știu.
Voi ce vise interesante ați avut?
