Gradinita LaJoaca

https://www.google.ro/imgres?imgurl=http%3A%2F%2Fcdn4.libris.ro%2Fimg%2Fpozeprod%2F59%2F1002%2F1C%2F924805.jpg&imgrefurl=http%3A%2F%2Fwww.libris.ro%2Fo-sa-te-tin-in-brate-cat-vrei-tu-si-inca-o-secunda-UNV978-606-8631-98-1--p924805.html&docid=IoA5-Yx4AaGXoM&tbnid=bYOAY0di_b1WPM%3A&w=390&h=600&hl=ro&client=safari&bih=460&biw=320&ved=0ahUKEwjtpcDm_YnOAhUGvxQKHUk9B7AQMwgbKAAwAA&iact=mrc&uact=8

Imagine: 924805.jpg Găsit pe Google de pe libris.ro

„Cel mai frumos cadou pe care il putem face copiilor nostri nu este neaparat cel de a-i iubi, ci de a-i invata sa se iubeasca. Un copil care nu se iubeste va deveni mai tarziu un adult caruia ii va fi foarte greu sa iubeasca in deplina libertate a fiintei sale.

Care sunt sursele iubirii de sine? Nu al unei iubiri narcisiste si egocentrice, ci al unei iubiri pline de bunavointa si de respect, de tandrete fata de sine insusi, fata de copilul care am fost candva, fata de adultul care am devenit.

Sa invatam sa ne recunoastem si sa ne respectam nevoile relationale fundamentale, pentru a ne dezvolta suficient de multa incredere si stima de sine, pentru a putea iubi… o alta persoana in afara de sine. Nevoia de a se spune, de a fi rescunoscut, valorizat, nevoia de intimitate, nevoia de a exercita o influenta asupra celor apropiati, nevoia de a visa. Si, ca un cadou, nevoia de a fi iubit, in cadrul unei relatii pline de respect, de implinire si de creativitate.

Iubirea de sine este strans legata de calitatea relatiilor importante din trecutul nostru si mai tarziu, la varsta adulta se va confirma prin respectul sau lipsa de respect de sine, care raman inscrise in noi in copilarie.

Iubirea de sine deschide drumul spre iubirea celuilalt si spre capacitatea de a stabili relatii durabile si fiabile, nu doar cu cei apropiati, cu cei pe care ii iubim sau cu cei cu care muncim” – Jacques Salomé.

Există o mentalitate păcătoasă despre cât de puțin știu copiii din sistemele educaționale mai evoluate, comparativ cu hărnicia enciclopedică a școlarului român sau avansul de doi ani în aplicarea unor algoritmi matematici al acestuia. Este adevărat: la capitolul ”mai mult” și pe ”orizontală” stăm mai bine. La capitolul ”mai temeinic” și ”în adâncime” stăm tare prost. De ce? Pentru că noi avem un plan. Copilul român este ghidat în domeniile de cunoaștere în stilul forțat și meșteșugăresc al planificării sau al planului de lecție. Să ne înțelegem: profesorul are un plan, catedra are un plan, școala are un plan, țara întreagă are un plan. Singurul care n-are niciun plan este însuși obiectul tuturor acestor planuri: elevul. El învață ținut de mână, împins de la spate, scuturat și înghiontit, premiat și pedepsit, notat și corectat, încurajat și forțat, totul conform planului. Din prima zi de școală, elevul român află că devenirea proprie este miza altora, atât de mulți chiar, că nu prea mai există loc de înghesuit și vreo alegere personală. Decuparea personalității proprii din contextul învățării devine prima lui lecție despre silă.

Şcoala animalelor - Dr. R. H. Reers
"Într-o bună zi, animalele au decis să înfiinţeze o ŞCOALĂ. Au gândit şi un curriculum care să acopere toate nevoile de învăţare şi s-au oprit la următoarele materii: căţărare, alergare, zbor şi înot.

RAŢA era bună, senzaţional de bună la înot, mult mai bună decât profesorul, însă mediocră la alergare şi zbor. La căţărat era complet neajutorată. Profesorii au decis să nu mai înoate, ci să lucreze intensiv la căţărat. După un timp, ea a devenit mediocră la înot! Dar mediocru este totuşi acceptabil… mai ales la şcoală. Aşa că nimeni nu a considerat că este cazul să-şi facă griji. Numai raţa simţea, undeva în sufletul ei, că ceva nu este în regulă.

VULTURUL a fost de la început un copil problemă. A fost primul în clasă la căţărat în vârful copacului. Problema e că avea propriul lui stil de a ajunge acolo.Un stil care era total împotriva regulamenului. El a devenit acel elev care trebuia să rămână mereu după ore pentru a scrie de 100 de ori “Nu am voie să trişez”.

URSUL a picat toate testele pentru că s-a spus despre el că e leneş … în special iarna. El se descurca cel mai bine … vara. Dar şcoala, din păcate, era închisă vara.

ZEBRA chiulea aproape tot timpul pentru ca poneii râdeau de dungile ei. Şi asta o întrista foarte tare.

CANGURUL a început primul în clasă. Dar s-a descurajat rapid când i s-a cerut sa alerge pe toate cele 4 picioare, ca şi colegii săi.

PEŞTELE a renunţat la şcoală. Pentru că s-a plictisit. Pentru el toate materiile erau la fel … Dar nimeni nu a înţeles asta, pentru că nimeni nu mai văzuse vreodată un peste.

VEVERIŢA a luat un “FB” la căţărare, dar profesorul de zbor i-a cerut să zboare de jos în sus nu … de sus în jos. Picioarele ei au obosit atât de tare practicând decolarea, încât a început să ia “B” la căţărare şi “S” la alergare.

ALBINA, de departe a fost cea mai mare problemă. Aşa că profesorul a trimis-o la doctor. Pentru testare! Doctorul a spus că albina are aripi prea mici pentru zburat şi că sunt categoric nepotrivit prinse de corp. Albina nu a văzut niciodată raportul doctorului pentru că a zburat unde-a văzut cu ochii …

Câinele de preerie a refuzat să-şi înscrie copiii la această şcoală, deoarece consiliul de administraţie al şcolii nu a vrut să recunoască săpatul în pământ ca disciplină de studiu. Aşadar, el şi-a dus odraslele să facă ucenicie la un viezure. Mai târziu, câinii de preerie s-au asociat cu câteva cârtiţe şi cu porcii mistreţi şi au înfiinţat o instituţie privată, cu numele de Institutul de Arte Pătrunzătoare în Profunzime pentru Săpătorii deosebit de Talentaţi.
Vecinii numesc adesea şcoala respectivă „Şcoala cu fundul în sus\" sau SFS. Dar cine poate avea încredere în bârfele şi şuşotelile vecinilor?

RAŢA este copilul bun la română şi slab la matematică … care primeşte exerciţii suplimentare la matematică în timp ce colegii lui lucrează la română. Îşi va pierde, în timp, strălucirea la română! Dar “Uraaa!” va avea rezultate mediocre la matematică.

VULUTURUL este copilul care devine “problemă” pentru că are propriul său stil de a face lucrurile. Deşi nu face nimic cu adevarat RĂU, nonconformismul său pare dascălilor generator de probleme. Prin urmare, el sfârşeşte mereu pedepsit.

Cine nu-l recunoaşte pe URS? Copilul strălucitor în tabără, care excelează în activităţile extraşcolare dar care eşuează lamentabil în tot ceea ce TREBUIE să facă la şcoală?

CANGURUL este copilul care renunţă la luptă pentru că nu a fost suficient apreciat şi încurajat.

PEŞTELE este copilul cu nevoi speciale care nu se poate pune în valoare într-un mediu obişnuit.

Spre deosebire de raţă, care se “descurcă”, VEVERIŢA se autodistruge şi eşuează pentru că sunt lucruri pe care, PUR ŞI SIMPLU, ea nu le poate face. ŞI NIMENI NU O CREDE!

ALBINA, ooh, albina ! Este acel copil cu care dascălul simte că nu va ajunge niciodată nicăieri. Dar care, cu ajutorul părinţilor, are suficientă motivare personală pentru a reuşi. Spre surpriza tuturor…

ZEBRA este copilul gras, slab, scund, înalt, de altă etnie sau pur şi simplu doar timid care eşuează aparent pentru că nu se străduieşte suficient. Prea puţini realizează că motivul real al eşecului acestui copil este un anumit grad de “inadecvare” socială.

Fiecare COPIL este o combinaţie unică de personalitate şi talente. Unii copii sunt dotaţi intelectual, alţii emoţional, alţii sunt buni sportivi, alţii sunt dotaţi cu multă creativitate. Fiecare copil vine pe lume cu propria lui “colecţie” de talente.

Dar pentru că niciun copil nu vine pe lume şi cu un “ghid de utilizare”

Părinţii şi dascălii

ADEVĂRAŢI …

ÎNVAŢĂ…

OBSERVĂ…

DESCOPERĂ … pentru a înţelege, ÎN TIMP, “Manualul de utilizare” al fiecărui copil pe care trebuie să-l călăuzească.

ŞCOALA AR TREBUI SĂ FIE PENTRU TOATĂ LUMEA !

NOI CE MANCAM?

Cei mai buni șase doctori de pretutindeni
- Te rog nu uita -
Sunt Soarele, Apa, Odihna și Aerul,
Sportul și Alimentația

Fructele sunt de sezon și de multe ori nu putem planifica dinainte meniul de fructe pentru că le achiziționăm pe cât posibil direct de la producători. Ele se servesc în cursul dimineții, în jurul orei 10.00.
Meniul este flexibil, adaptat sezonului
Ne străduim să oferim un meniu bogat în legume, leguminoase, oleaginoase, fructe și semințe,
Folosim o gamă largă de condimente si plante aromatice.
Nu se prăjeste nimic. Se coace în cuptor, se fierbe sau se servește crud – la salate sau gustări
Folosim făină integrală pentru pâine și gustările de după-amiază
La gustările de după-amiază servim doar de 2-3 ori/saptămână preparate dulci
Pentru îndulcire folosim miere si îndulcitori naturali
Produsele lactate sunt din lapte de capră.
Folosim ulei de măsline extravirgin pentru salate.
Salatele sunt acrite cu zeamă de lămâie, iar ciorbele – cu zeamă de lămâie sau borș.

Copilul râde:
"Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul".

- motrice -sportive, mișcare, distractive
- senzoriale - nisip și apă, auz, miros, gust, pipăit
- muzicale
- prin dans
- de echilibru
- de memorie
- de logică
- de atenție
- de îndemânare
- de rol
- de culoare
- de lumini și umbre
- de educație financiară
- de masă
- de strategie
- pentru dezvoltarea limbajului
- pentru de imaginație

Este posibil sa predai, sa inveti, sa cresti si sa te schimbi prin joc? categoric DA! Jocurile sunt unelte puternice care te ajuta sa vezi problemele din alta perspectiva, sa iti schimbe perceptiile, atitudinile, comportamentele nedorite. Jocurile au valoare terapeutica in sine. Jocul ii face pe oameni sa rada si sa se simta bine impreuna, sa se descopere pe sine si pe ceilalti, si in acelasi timp ii scoate din zona lor de confort, facandu-i sa participe, sa isi exprime sentimentele sau sa accepte reactia celorlalti.
Un simplu joc poate aborda aptitudinile sociale, de comunicare, de interactiune, o data cu construirea stimei de sine, a coeziunii de grup, a relatiilor.
Jocul este cea mai eficienta metoda de a descoperi lumea in care crestem. Jucandu-se, copilul invata sa interactioneze unul cu altul, sa imparta, sa caute o rezolvare a problemelor si sa fie parte dintr-o echipa.

- invatare prin descoperire-

Copiii au o voinţă puternică, o creativitate deosebită, sunt independenţi şi mândrii de aceea sunt consideraţi, neatenţi, neastâmpăraţi, neînţelegători, şi mult prea agitaţi. Totuşi, dacă îi privim cu atenţie constatăm că aceşti copii sunt extrem de inteligenţi, acumulează o mare cantitate de informaţie cu o viteză uluitoare şi fac nişte legături care până acum se făceau mult mai târziu. Tot ceea ce doresc este să fie ascultaţi, acceptaţi şi ajutaţi să se exprime într-un mod creativ, iar noi putem găsi acele mijloace de învăţare prin care ei să se simtă liberi şi fără constrângeri