Psiholog Gianina Șadi

01/10/2026

Atunci când empatia nu te mai cuprinde și pe tine, se transformă în autoabandon.

30/09/2026

Purtăm cu noi poveștile părinților noștri și ai celor de dinaintea lor. Sunt povești pictate cu lacrimi și suferință, ai căror protagoniști s-au chinuit mulți ani să supraviețuiască.

Ce există dincolo de această supraviețuire? Dincolo e adaptarea.

Fiecare se adaptează cm poate.

Unii își pierd mințile în spirale ale suferinței.

Alții cad pradă adicțiilor.

Alții neagă și minimizează suferința, că poate așa doare mai puțin.

Unii reprimă. Alții suprimă.

Alții folosesc umorul. Cu cât e mai negru, cu atât mai eficient.

Iar alții devin rigizi, obsedați și compulsivi, îngropându-se în straturi groase de oțel, căci doar acolo le-a mai rămas o fărâmă de control.

Noi, cei care am ajuns mari, ne plângem traumele. E bine. Cineva trebuie să le plângă.

Și în plânsul nostru, vrem să ne rupem de trecut, crezând că cu cât ne revoltăm mai tare, cu cât ne îndepărtăm mai mult de tot neamul ale cărui suferințe au fost vărsate în noi, vom fi bine în sfârșit. Dar nu suntem. Pentru că purtăm cu noi poveștile strămoșilor noștri, abuzați, asupriți, umiliți și sărăciți.

Ce am moștenit nu am ales. Dar cu cât fugim mai mult de această moștenire, cu atât ea va striga mai tare și ne va bântui.

Poate că fugim din propria poveste pentru că, în taină, sperăm că ar fi putut fi alta.

În final, "trebuie să renunți la speranța unui trecut mai bun" ( Irvin Yalom) .

30/09/2026

17/09/2026

Am pornit de la "să stăm cu emoția" 👀

Scrie mai jos ce a avut sens pentru tine din tot ce ai citit.

14/09/2026

Spune-mi dacă informația a fost utilă pentru tine 💫

09/09/2026

09/09/2026

A fost publicat ultimul articol pe care l-am scris pentru Pagina de Psihologie .

https://www.paginadepsihologie.ro/accepta-ma-asa-cum-sunt-unde-se-termina-autenticitatea-si-unde-incepe-responsabilitatea/

Fragment:

"În ultimii ani, a devenit tot mai vizibil în spațiul public un anumit tip de discurs: „Eu ăsta sunt. Dacă nu mă accepți, e problema ta!“. L-am auzit de la persoane care-și apărau agresivitatea, invocând temperamentul, de la parteneri care-și numeau controlul „grijă“ și de la oameni care refuzau orice feedback sub pretextul autenticității.

E un discurs seducător, pentru că se îmbracă în limbajul acceptării de sine. La prima vedere, pare că persoana luptă pentru autenticitatea sa. Însă problema apare când această acceptare devine o scuză pentru a nu-ți asuma impactul pe care-l ai asupra celorlalți.

Putem să acceptăm persoana pentru ceea ce este și, în același timp, să nu fim de acord cu comportamentul său. Confuzia dintre cele două este, de multe ori, punctul din care pornesc justificările pentru comportamentele care afectează reciprocitatea și siguranța relației.

Pentru anumite tipare de personalitate, cererea de acceptare necondiționată poate fi, de fapt, o strategie de evitare a consecințelor, camuflată într-un limbaj al conectării autentice.

Pentru cineva cu o organizare narcisică fragilă (sau cu trăsături narcisice accentuate), „Acceptă-mă așa cm sunt!“ este mai degrabă o cerere fără filtru către ceilalți pentru a renunța la propriile limite, decât o invitație la relație. "

05/09/2026

Eram în anul 2 la Facultatea de Psihologie, la cursul de "Terapia cuplurilor", iar domnul profesor ne întreabă care credem noi că sunt cei mai importanți factori pentru un cuplu fericit.

Mai mult de jumătate din clasă spune cu voce tare: "sexul". Iar cealaltă jumătate se împarte între validare, empatie, umor, comunicare și alți factori.

Nu mare mi-a fost uimirea să aflu că satisfacția sexuală era mult mai jos pe listă în studiul respectiv. Pe primul loc se afla "implicarea percepută a partenerului (safe space)"  iar pe locul 2 aprecierea.

În slide-urile de mai sus am făcut o selecție pornind de la câțiva autori cunoscuți care au studiat ce contribuie la stabilitatea și satisfacția în cuplu. Desigur, pot exista o mulțime de alți factori, în funcție de studiile pe care le citești. Însă pe acestea eu le văd solide și foarte relevante.

💫Lasă-mi un comentariu cu părerea ta despre acest subiect.

05/09/2026

Psihologul John Gottman a studiat cupluri timp de peste 40 de ani, urmărind cine rămâne împreună și cine se desparte. Rezultatul lui cel mai citat spune că cuplurile stabile sunt cele care reușesc să repare mai repede, nu cele care au cele mai puține conflicte.

În fiecare zi, partenerii fac mici încercări de conectare. Sunt acele micro-momente în care unul dintre cei doi aruncă o privire, o glumă sau întreabă "ce părere ai despre asta?". Gottman le numește "bids for connection". Iar felul în care răspundem la ele contează mai mult pentru relație decât discuțiile mari (spune Gottman).

Dacă contează mai mult ori ba, e mai puțin important. Însă, ce știm cu siguranță, este că aceste micro-momente de conectare sunt cu adevărat importante. Sau, mai degrabă, felul în care răspundem la ele este important.

Așadar, te întreb, care dintre cele 3 variante o alegi constant în astfel de încercări de conectare: te întorci spre partener, îl ignori sau reacționezi negativ?

De altfel, Gottman vorbește adesea și despre raportul de 5 la 1. El ne spune că în timpul unui conflict, cuplurile care rezistă în timp mențin un raport de aproximativ 5 interacțiuni pozitive la 1 negativă, chiar și atunci când se contrazic. Acum, mă îndoiesc că oamenii chiar stau să numere. Dar o aproximație putem face, dacă suntem atenți la asta.

Felul în care gestionam conflictul contează mai mult decât absența acestuia! Cred că putem să fim de acord că pentru aceasta afirmație nu avem nevoie de studii suplimentare.

Rezonez cu ideea că o relație fără niciun conflict ar trebui să deschidă niște discuții oneste. Adesea, e multă teamă la mijloc (fie că vorbim de evitare, negare sau alt mecanism).

Pentru a menține o relație și a o construi în continuare, e nevoie de obiceiul de a te întoarce către celălalt cu drag, răbdare și blândețe. Iar când nu putem face asta, pentru că ne copleșesc emoțiile, poate o întoarcere onestă spre noi înșine ajută mai întâi (tot cu drag, răbdare și blândețe).

Notă: știu că unele conflicte nu au rezolvare. Textul de mai sus exclude abuzul. Aici vorbesc despre conflictele obișnuite dintr-o relație, care pot fi rezolvate sau gestionate atunci când amândoi sunt dispuși să facă ceva în privința asta.

03/09/2026

M-am gândit la câteva expresii pe care le folosim adesea nepotrivit atunci când cineva trece printr-un moment dificil. Și m-am gândit la o alternativă pentru fiecare dintre ele.

Pe ultimul slide am scris ceva ce adesea uităm să facem.

Scrie în comentarii dacă ceva a rezonat cu tine ☺️