Lucian Gheorghe-Constantinescu

Răspunsul este foarte simplu: NOI ÎNȘINE.

Tot ceea ce suntem, tot ceea ni se întâmpla în viața noastră reprezintă o consecință a gândurilor noastre.

Mintea este asemenea unei grădini, iar gândurile sunt precum semințele. Ele încolțesc și dau roade. Trebuie să avem grijă ce gânduri plantăm in mintea noastră căci inevitabil vom culege ce am plantat.

Plantăm gânduri negre, ies rezultate negre.

🦋 Vestea bună este că orice dezechilibru, (boală) poate fi corectat.
Nu este nevoie sa cauți răspunsuri în afara ta!

Vindecarea, ori schimbarea vine cu asumarea responsabilității că TU, numai tu ești cel care creezi situațiile din viața ta.

Gânduri bune,
Lucian.

Salutare om drag,

Cum ar fi dacă cea mai mare frică a ta s-ar topi în doar câteva minute?

Cum ar arăta viața ta?
Ce ai face diferit?

Frica este un mecanism natural al minții care vrea să te protejeze de ceea ce mintea crede ca fiind un potențial pericol.

Cel mai important program al minții este să supraviețuiești (și nu să fi fericit/ă!!!).

Dar ce se întâmpla atunci când frica nu este reală? Când închisoarea fricii nu îți mai “dă voie” să alegi liber? Să trăiești liber?

Cum arată viața ta cănd lumea ta se învârte în jurul fricii tale, când acționezi pe pilot automat, impulsiv, când devi agresiv/ă chiar daca nu este nimeni acolo să îți puna real viața în pericol?

Când îti pui o mască prin care să arăți celor din jur cât de puternic/ă esți?
Mai ești oare conectat/ă cu ei?

Când acționezi din frică îți mai amintești oare ce este compasiunea, acceptarea sau iubirea?

🦋 Recent mă gândeam la un exercițiu și mă întrebam cm as avea posibilitatea, ca atunci când lucrez cu cineva, să îi dau o unealtă simpla si eficienta cu care să poată să își chestioneze orice frică? Persoana din fața mea să aibe această capacitate printr-o singură intrebare pe care să și-o adreseze.

Să aibe posibilitatea să stabileasca daca în situația respectivă se află sau nu în pericol.
Daca da, să actioneze în consecință, daca nu atunci să aibe posibilitatea să își înteleaga și să își dizolve propria frică.

M-am gândit si răzgândit.
Am vrut să elimin orice notiune abstractă și să creez un exercițiu pe care să îl poata urma si un copil de 7 ani.

Forma finală am testat-o. Apoi am modificat-o si iar am testat-o până cănd recent am fost surprins de feedbak-ul primit:

“nu m-aș fi gândit niciodată că o abordare atât de simplă sa aibe un asemenea efect…(în raport cu frica mea)”

Vrei să afli despre ce este vorba?
Este ceva în viața ta de care fugi sau ceva ce nu poti?

Dacă ești dispus/ă să îți crezi frica, nu trebuie sa faci nimic.

Daca vrei să te eliberezi de ea, să ieși din temnița fricii și să alegi tu cm să trăiești o anumită experiență, lasă-mi un comentariu mai jos 👇🏻 sau dă-mi detalii în privat.

Gânduri bune,
Lucian.

O să îți dau din casă, o să îți spun ce se întâmpla în spatele cortinei.

Aud des, mai ales în ședințele 1 la 1, urmatoarea afirmație:

“Vreau să scap de … . “Nu mai pot” sau “nu știu ce să (mai) fac.”

Când ai în față o persoana care suferă și care parcă își canalizează întreaga furie pe “a scăpa” de ceva, poate fi o provocare.

Și uneori imi este dificil să cadrez potrivit abordarea pe care să o am și chiar mă întreb de unde și cu ce să încep.
Că dacă ii spun direct că nu este necesar sa scape de ceva, să distrugă, să se lupte ci este suficient sa accepte și să aleagă diferit, nu mă crede.

Defapt parca nici nu mă aude.

Si uneori aleg să spun o poveste. Sau o altă poveste.

“ Este ca si cm ai alege să nu mai vrei să mergi pe o stradă anume. Dacă nu mai vrei, nu mai mergi. Însă este foarte important să accepți că strada există, este acolo, nu o poți sterge.
Strada pe care nu vrei să mai mergi este o posibilitate, o varianta, pe care însă alegi să nu o mai alegi. Alegi (o) alta”

De multe ori aud replica ca “indiferent cm fac și ce fac, tot acolo ajung…”
Și de cele mai multe ori intreb:
“Dar oare care este opusul acelui ceva de care vrei să scapi?”
Căt de des te-ai gândit la această varianta?”

Ganduri bune,
Lucian

Salutare om drag.

Te invit într-o călătorie, 1 la 1 pe Zoom în care să îți arăt concret care este legătura dintre problema ta și emoțiile pe care le experimentezi.

Poate ca vei fi surprins/ă să afli că în spatele oricărei provocări se află un conflict emoțional.

Și acesta este primul și cel mai important pas spre atingerea echilibrului: conștientizarea.

🦋 Sunt la un click distanță.
https://calendly.com/lucian-gheorghe-constantinescu/60min

Sau scrie-mi în privat.

Sunt curios să aflu de la tine 👇🏻 care este cea mai arzătoare provocare pe care o ai astăzi?

Marea majoritate a celor care folosesc rețelele de socializare citesc postările scurte (și condensate).

Te-ai întrebat oare de ce?

Voi căuta să ofer un posibil răspuns fără a avea pretenția să fie cel corect și complet.

Accesul la informație este practic nelimitat. Avem posibilitatea să petrecem ore în sir navigând prin sute si mii de informații zilnic.

Dar oare de ce facem asta?
Avem oare nevoie de atâtea informații?

Este posibil ca dacă ai ajuns să citești această postare până aici să nu te numeri printre cei care citesc doar titluri. 😅
Și da această postare este pentru tine.

Comportamentul de a căuta senzațional, în propoziții condensate este dat de un alt comportament, cel de a “căuta” plăcere.

▫️De fiecare dată când dai “scrool” cu degetul pe telefon de la o informație la alta, în creerul tău vei descărca dopamina. Și asta îți va da senzația de placere.

▫️Având acces la o infinitate de informații, repetând acest proces, la un moment dat, creerul devine supra-excitat.
Pentru a se adapta la fluxul de stimuli “închide” o parte din receptorii de dopamină.

În acel moment ai nevoie de mai mult pentru a simți aceeași senzație de plăcere.
Pentru că o parte din receptorii de dopamină sunt închiși, este necesar un stimul crescut pentru a obține același efect.

Este un cerc vicios.
▫️Este precum un drog, de care ai nevoie în cantități tot mai mari.

În timp ce cauți să îți satisfaci nevoia de tot mai multă dopamina, te vei simți tot mai deconectat/ă de universul ce te înconjoară.

Dispare pofta de viață și nevoia de a avea un scop.

Lipsa răbdării și capacitatea de conectare la oamenii din jur sunt primele semne.

Și este posibil să începi să devi agresiv/ă în raport cu cei din jur.
De ce?
Simplu!
Același pattern: vrei să obții tot mai mult și tot mai rapid.

Și nu îți mai iasă.
Pentru că universul are alt plan și un alt ritm, diferit de nevoia ta prin care vrei să “rezolvi” lucrurile - doar doar descarci în creer o noua doză de plăcere.

Și atunci vrei să “schimbi universul”.
Vrei să iî schimbi pe cei din jur, să fie și să facă lucrurile în termenii tăi.

Și cm ști că faci asta?
Observând la tine prima și cea mai simpla forma de agressiune: critica.

Viața ta devine o mare dezordine în momentul în care nu mai reușești să ai un scop și să ai suficientă răbdare si perseverență, să îl duci la îndeplinire.

Vei fi cm bate vântul, fără a avea capacitatea și posibilitatea să întelegi ce este valoros pentru tine.

Dependența este opusul libertății.
Și lipsa libertății presupune robie în propria ta viață.
Să fi orientat mereu spre obținerea de plăcere în timp ce viața se scurge pe lângă tine.

❇️ În lupta cu universul vei pierde.
Și te vei îmbolnăvi.

❇️ Procesul nu este definitiv. Mintea se învață, se dezvață și iar se învață ușor.

❇️ întelegând că nu universul ci tocmai tu este necesar să te schimbi, vei (re)descoperi pacea și sănătatea interioară.

Ești constient/ă de dependențele tale?
Ce fel de dependențe ai?

Dacă vrei să îmi lași un mesaj, o poti face în categoria mesaje 👇🏻 sau în privat.

Gânduri bune,
Lucian.

❇️ Terapia pe Linia Timpului este una din cele mai puternice tehnici de vindecare si dezvoltare personală, ce facilitează integrarea emoțiilor asociate cu amintiri sau evenimente dureroase din trecut.

Dacă mintea ta conștientă are darul de a uita, mintea ta subconștientă nu uită nimic. Niciodată.
Înmagazinează toate trăirile tale, în întreaga ta existență sub formă de imagini, sunete sau simțuri și emoții.

Dacă în trecutul tău ai avut un eveniment cu un impact emoțional ridicat și nu ai avut în acel moment resurse să îl integrezi, este posibil ca în viitor acea experientă să se transforme într-o rană emoțională.

Odată instalată această rană emoțională, ori de cate ori pe parcursul vieții sunt îndeplinite circumstanțele pentru a se “activa”, vei REACȚIONA pe pilot automat la stimuli.

Asta înseamna ca nu mai ai posibilitatea să alegi.
Sau să fii liber.
Rana emoțională va fii precum o piatra de moara pe care o cari cu tine peste tot.

Fiind legat de o piatra incearcă acum să zbori.
Încearca să îți trăiești viața pe care tu o vrei dar fără să ai puterea să alegi.

🦋 Treaba faină este că mintea subconștientă nu cunoaște trecut și viitor.
Înțelege doar timpul prezent.
Vindecând experiența trecută îmi vindec acum prezentul.
🎖️Și (re)dobândesc capacitatea de a alege singur.

❇️ Pentru ca nu exista iubire, implinire sau fericire fară a alege liber.

❇️ Iar fără libertate mulți confunda dependența cu iubirea și apoi vin și spun că nu mai sunt împliniți și că nu mai știu cine sunt.

▫️Reține: ce nu vindeci tu la tine, vei compensa în raport cu cei din jur si este posibil să fie nevoiți copii tăi să vindece la ei.

❤️ Daca ai intrebari sau curiozități lasă-mi un mesaj 👇🏻 în secțiunea de comentarii sau scrie-mi în privat.

Gânduri bune,
Lucian.

Daca aștepți ca altcineva (din exteriorul tău) să vină să te facă fericit/ă este posibil sa trăiești o viață extrem de nefericită.

O viață în care agățându-te de cei din jur, vei creea relații de dependență care nu îti vor aduce adevărata împlinire.

Din păcate societatea “ne educă” în direcția nepotrivită. Și nu de puține ori am auzit afirmația că “partenerul de cuplu este cel care trebuie să mă facă fericit/ă”

Când îi cer celuilalt de lângă mine “sa mă facă fericit/ă” în realitate îi spun “dă-mi” (că eu nu am).
Ghici ce va face primul lucru celălalt?
“Dă-mi” (că nici eu nu am)

Este ca și cm ar fi 2 saci goi și găuriți care speră să fure ceva din sacul celuilalt.

În spatele acestui comportament de tip “dă-mi că eu nu am” stau convingerile si valorile noastre.

Cum probabil ști deja din postările mele anterioare, ghidat potrivit, o convingere se schimbă în câteva secunde.

Și asta-i fain la mintea noastră că se învață, se dezvață și iar se învață foarte ușor.

Daca spre exemplu ai avea convingerea că ești responsabil/ă de fericirea ta, probabil că ai acționa în direcția aceasta.

Ai ști că peticirea sacului (vindecarea ranilor emoționale) și bogăția din interior este responsabilitatea TA!

Gânduri bune,
Lucian.

🦋 Atunci când un copil vede pentru prima data un fluture nu are posibilitatea sa numeasca ceea ce vede ca fiind un fluture.

Pentru a avea capacitatea să numească ceea ce vede ca fiind un fluture, este necesar ca o alta persoana (poate un adult) să ii
spuna că respectivul “obiect zburator” se numeste fluture.

❇️ Altfel spus, pentru a cunoaște ceva din exterior, avem nevoie mai întâi să “aducem” la înterior.
❇️ Avem posibilitatea sa vedem în exterior numai daca există deja si la interior.

Ai un rezultat în viața ta acum care vrei să fie diferit?
Fie ca este vorba de job, de veniturile tale, de relația cu familia, relația cu prietenii sau orice altceva din exteriorul tău, primul drum pe care este necesar să îl faci este cel la înterior.

Acolo este necesar să aduci resurse noi, precum piesele de puzzle, prin care creezi si extinzi propriul tău univers înterior.

❇️ Relațiile tale cu cei din jur nu vor fi diferite de relațiile tale cu tine însuți.
❇️ Cei din jurul tău nu te vor prețui si respecta mai mult decât te prețuiești și te respecți tu pe tine.
❇️ Vei putea iubi pe cei din jurul tău tot atâte de mult cât te poți iubi pe tine.

🦋 Vei privi universul exterior numai atât cât îti permite universul tău interior.

⚪️ Tot ceea ce ai sau nu ai în viață meriți și este un rezultat al modului tău de gândire, al universului tău interior.

Gânduri bune,
Lucian.