Muzeul Judetean Ialomita

Muzeul Judetean Ialomita www.mjialomita.ro Tot acum este mutată la Slobozia administrația muzeului. Aceasta a constituit fondul organizării expoziției de bază a secției. Omul și Râul“.

Muzeul Județean Ialomița a fost înființat în a doua jumătate a deceniului șapte al secolului al XX-lea, când prin Legea din 17 februarie 1968 privind organizarea administrativă a teritoriului țării noastre, județul Ialomița a fost reînființat cu reședința la Slobozia. La acea vreme sediul muzeului se afla la Călărași, într-un imobil monument istoric unde funcționa cu o secție de istorie-arheologie

.

În decembrie 1971 s-a deschis a doua secție, la Slobozia, cu profil de etnografie. Secția funcționa într-un local nou și modern proiectat (Corpul A al actualului muzeu).

În primii ani, în noua secție au fost organizate diverse expoziții de etnografie care ilustrau aspecte ale vieții rurale din Câmpia Munteniei. Între anii 1971–1974, puținii specialiști pe care îi avea muzeul (Niță Angelescu—director, Alexandru Vlădăreanu, Crișan Mușețeanu, Niculae Conovici, Răzvan Ciucă) au reușit să contureze o splendidă colecție de etnografie. Deschisă marelui public în anul 1974, expoziția „Cultura populară din Ialomița“ prezenta într-o succesiune cronologică și culturală viața rurală din Bărăgan sub toate aspectele. Ca urmare a noii organizări administrative a teritoriului României, din județul Ialomița s-a desprins județul Călărași. Astfel, în anul 1981, secția de istorie-arheologie de la Călărași s-a constituit în Muzeul Județean Călărași, astăzi Muzeul Dunării de Jos, iar cea de la Slobozia a devenit Muzeul Județean Ialomița.
În timp, prin activitatea unor valoroși muzeografi, colecțiile muzeului s-au dezvoltat și diversificat, completându-se cu un bogat patrimoniu arheologic, istoric, numismatic, etnografic și de artă, justificându-se astfel funcția de instituție județeană de cultură. Desființarea expoziției de bază, în anul 2000, va reprezenta o perioadă de mari eforturi depuse de colectivul muzeului în scopul amenajării și redeschiderii. Astfel, între anii 2002–2003, Muzeul Județean Ialomița a reușit în timp record să redea expoziția principalului beneficiar și anume publicului. La 1 decembrie 2003, a fost inaugurată expoziția de bază cu tema „Evoluția comunităților umane în bazinul Ialomiței. Expoziția valorifica patrimoniul arheologic, numismatic, istoric și de artă adunat cu multe strădanii de specialiștii muzeului. Ea reprezintă, totodată, o bază științifica și educativă pentru diversele segmente de public cu care muzeul intră în contact prin intermediul ofertelor culturale pe care le promovează. Vizitatorului venit din orice colț de țară sau lume i se prezintă istoria locurilor pe care le vizitează, tradiția și cultura acestora. Colecția de obiecte a muzeului însumează un număr de circa 25000 de obiecte ce se constituie în patrimoniul cultural al județului Ialomița, care aparține Patrimoniului Cultural Național. Aceasta este organizată tematic pe următoarele colecții: arheologie, istorie, etnografie, artă , colecția „Nicolae și Zamfira Tuzlaru“ (intrată prin donație în patrimoniul muzeului în anul 2001). Muzeul Județean Ialomița are sediul central în municipiul-reședință de județ Slobozia, bd-ul Matei Basarab, nr. 30, iar în teritoriu funcționează cu următoarele secții:

Așezământul de Artă și Cultură Religioasă Maia-Catargi (comuna Maia),
Baza de Cercetare și Expunere Muzeală Orașul de Floci (comuna Giurgeni),
Baza Arheologică Popina-Bordușani (comuna Bordușani) și
Conacul Bolomey—monument istoric de arhitectură (comuna Cosâmbești). La sediul instituției sunt organizate laboratoare, depozite, expoziția permanentă, expoziții temporare și spații administrative.

02/09/2026

Muzeul Județean Ialomița anunță scoaterea la concurs a postului vacant de Șef Serviciu al Serviciului Financiar-Contabil-Administrativ al instituției. Mai multe detalii la adresa web - https://mjialomita.ro/cariera/

👑 O zi pentru rege, un moment pentru istorie24 și 27 august sunt două date care, privite împreună, spun povestea unui de...
27/08/2026

👑 O zi pentru rege, un moment pentru istorie

24 și 27 august sunt două date care, privite împreună, spun povestea unui destin aparte: cel al Regelui Ferdinand I al României, „Regele Întregitor”.

La 24 august 1865, la Sigmaringen, în Germania, se năștea Ferdinand de Hohenzollern-Sigmaringen. Cincizeci și unu de ani mai târziu, la 27 august 1916, România intra în Primul Război Mondial, iar regele Ferdinand își asuma una dintre cele mai dificile decizii ale domniei sale: aceea de a conduce România în lupta pentru împlinirea idealului național.

Cele două momente au fost tema întâlnirii desfășurate la Centrul Persoanelor Vârstnice „Răsărit în Amurg” din Slobozia, în cadrul manifestării „O zi pentru rege, un moment pentru istorie”.

🎬 Participanții au urmărit un videodocumentar realizat de echipa MuzeuluI Județean Ialomița, dedicat Regelui Ferdinand I și parcursului său de la prințul german la suveran al României și rolul pe care l-a avut în anii Primului Război Mondial și în realizarea Marii Uniri din 1918.

🎶 Momentul istoric a fost completat de un moment artistic susținut de Andreea Cocoș, care a adus întâlnirii o notă de emoție și sensibilitate.

Prin astfel de întâlniri, istoria nu rămâne doar în paginile cărților. Ea devine memorie, dialog și experiență împărtășită, apropiindu-ne de oamenii și de momentele care au contribuit la construirea României de astăzi.

🇷🇴 24 august – ziua de naștere a Regelui Ferdinand I.
🇷🇴 27 august – ziua în care România a intrat în Primul Război Mondial.

Două date. Un destin. Un moment pentru istorie.

👑 24 august 1865 – Se naște Ferdinand I, Regele României 🇷🇴La 24 august 1865, la Sigmaringen, în sudul Germaniei, se năș...
24/08/2026

👑 24 august 1865 – Se naște Ferdinand I, Regele României 🇷🇴

La 24 august 1865, la Sigmaringen, în sudul Germaniei, se năștea Ferdinand Victor Albert Meinrad de Hohenzollern-Sigmaringen, cel care avea să devină Regele Ferdinand I al României, una dintre personalitățile definitorii ale istoriei noastre moderne.

👑 Ajuns pe tronul României în 1914, Ferdinand I a domnit într-una dintre cele mai dificile și decisive perioade din istoria țării. În timpul Primului Război Mondial, a ales să rămână alături de România și de idealul național, chiar dacă această decizie îl punea în conflict cu propria sa familie de origine germană.

⚔️ Sub domnia lui Ferdinand I, s-a înfăptuit Marea Unire din 1918. Basarabia, Bucovina și Transilvania s-au unit cu România, iar Ferdinand a devenit în memoria românilor „Regele Întregitor”.

🇷🇴 Alături de Regina Maria, Ferdinand a reprezentat România în anii de război și în perioada de consolidare a statului național unitar. Încoronarea lor de la Alba Iulia, la 15 octombrie 1922, a devenit unul dintre simbolurile României Mari.

🕯️ Ferdinand I s-a stins din viață la 20 iulie 1927, la Castelul Pelișor din Sinaia, dar numele său a rămas pentru totdeauna legat de unul dintre cele mai importante momente ale istoriei României.

🎂 Astăzi, 24 august, la 161 de ani de la nașterea sa, ne amintim de Ferdinand I – „Regele Întregitor”, suveranul sub a cărui domnie s-a realizat România Mare.

23 AUGUST - SEMNIFICAȚII ISTORICEPe parcursul devenirii istorice a poporului român, ziua de 23 august este o dată la car...
23/08/2026

23 AUGUST - SEMNIFICAȚII ISTORICE

Pe parcursul devenirii istorice a poporului român, ziua de 23 august este o dată la care au avut loc evenimente ce și-au pus amprenta asupra evoluției ulterioare a acestui neam.
Astfel, pe 23 august 1595, are loc bătălia de la Călugăreni, când Mihai Viteazu, în fruntea oștii Tării Românești, învinge armata otomană condusă de Sinan Pașa.
În aceiași zi, în anul 1800, se naște în Albania de astăzi Evanghelie Zappa, promotor al Jocurilor Olimpice, stabilit în Principatele Unite, cu multe moșii în Câmpia Băraganului.
Tot pe 23 august, anul 1939, o prevedere secretă a Pactului Ribbentrop-Molotov dintre Germania nazistă și Uniunea Sovietică avea să ducă la pierderea Basarabiei, Ținutului Herța și a Bucovinei de Nord în favoarea puterii de la răsărit.
Cinci ani mai târziu, în 1944, România iese din războiul împotriva Națiunilor Unite prin arestarea Mareșalului Ion Antonescu și întoarcerea armelor împotriva puterilor Axei.
De amintit și faptul că, timp de 41 de ani, din 1948 până în 1989, 23 AUGUST a fost Ziua Națională a României.

Oaspeții Festivalului „FLOARE DE PE BĂRĂGAN”, în vizită la Conacul BolomeyInvitații din străinătate a celei de-a XXVI-a ...
20/08/2026

Oaspeții Festivalului „FLOARE DE PE BĂRĂGAN”, în vizită la Conacul Bolomey

Invitații din străinătate a celei de-a XXVI-a ediții a Festivalului Internațional de Folclor „FLOARE DE PE BĂRĂGAN” au avut prilejul de a descoperi unul dintre cele mai importante monumente istorice și de arhitectură ale județului Ialomița – Conacul Bolomey. 🏛️

Vizita a reprezentat o întâlnire între tradiția folclorică internațională și patrimoniul cultural ialomițean, oferindu-le oaspeților posibilitatea de a cunoaște istoria și particularitățile unui ansamblu arhitectural emblematic pentru zona Bărăganului. 🌾

Prin astfel de întâlniri, patrimoniul nostru devine un spațiu viu de dialog între culturi, iar poveștile locurilor din Ialomița ajung să fie descoperite și apreciate de oameni veniți din diferite colțuri ale lumii. 🌍

Muzeul Județean Ialomița se bucură să fi fost gazda acestei vizite și să contribuie, alături de organizatorii festivalului, la promovarea patrimoniului cultural al județului.

Mihai Viteazul, voievodul născut la Orașul de Floci - între glorie și sacrificiu19 august 1601 – 19 august 2026425 de an...
19/08/2026

Mihai Viteazul, voievodul născut la Orașul de Floci - între glorie și sacrificiu

19 august 1601 – 19 august 2026
425 de ani de la asasinarea întâiului unificator al celor trei Țări Române

Mihai Viteazul (1558–1601) rămâne una dintre cele mai luminoase figuri ale istoriei românești: exponent al vitejiei, maestru al tacticii militare și simbol al aspirației de unitate a neamului. Prin voință, curaj și diplomație, a reușit, pentru o scurtă, dar unică clipă, în anul 1600, ca toate trei țările locuite de români — Țara Românească, Moldova și Transilvania — să se afle sub aceeași stăpânire, realizând astfel o prefigurare timpurie a ideii de unitate națională.
Mihai Viteazul s-a născut în 1558 la Orașul de Floci, un important centru comercial medieval situat la vărsarea Ialomiței în Dunăre, pe un vechi curs al râului, acum secat. Această așezare a avut în Evul Mediu un rol strategic considerabil.
Cercetările arheologice și relatările documentare păstrează amintirea unui adevărat centru urban care a influențat multe din condițiile sociale și economice ale epocii.
Cronicarul maghiar István Szamosközy (1565- 1612) scrie, la începutul secolului al XVII-lea, că voievodul muntean își are originea aici, la Dunărea de Jos, fiind fiul Tudorei, pe care izvoarele istorice (cronica lui Radu Popescu) o arată ca făcând parte, cel mai probabil, dintr-o familie de boieri mici sau mijlocii din Țara Românească.

Începuturile și consolidarea domniei

Mihai Viteazul urcă pe tronul Țării Românești în anul 1593 și se remarcă rapid prin capacitatea de a organiza rezistența împotriva amenințării otomane. Încă de la începutul domniei, voievodul intră în Liga Sfântă anti-otomană, alături de Imperiul Habsburgic, Statul Papal, Transilvania și Moldova. Strategia sa nu era doar una militară, ci și diplomatică, având ca țintă să asigure sprijin extern pentru obiectivul său principal: păstrarea și întărirea independenței Țării Românești.
Bătălii ca aceea de la Călugăreni (23 august 1595) i-au adus faimă și respect în întreaga lume creștină. Acesta a fost de altfel momentul de glorie al începutului domniei sale. Înfruntând o armată otomană superioară numeric, Mihai a folosit terenul mlăștinos și îngust al văii Neajlovului pentru a obține o victorie tactică strălucită. Chiar dacă a fost nevoit să se retragă strategic, a demonstrat că Țara Românească putea rezista în fața celei mai mari puteri militare a vremii. Cronici și istorici străini au consemnat curajul său, iar imaginea voievodului conducând personal cavaleria a devenit un simbol de neșters pentru istoria națională.

Unirea din 1600 – context, desfășurare și importanță

Contextul istoric de la sfârșitul secolului al XVI-lea găsește trei țări românești - Muntenia, Moldova și Transilvania, ca state separate, fiecare sub influența diferitelor puteri:
• Muntenia – vasală a Imperiului Otoman, dar cu autonomie internă limitată;
• Moldova – și ea vasală Porții, prinsă între influența poloneză și presiunea turcească;
• Transilvania – principat autonom sub suzeranitate otomană, dar cu o puternică nobilime maghiară și implicare politică a Imperiului Habsburgic.
Pe fondul permanentelor conflicte cu Imperiul Otoman de la sfârșitul secolului al XVI-lea, relațiile dintre cele trei țări române și marile puteri erau într-o continuă schimbare. Mihai Viteazul a folosit abil această instabilitate.
În toamna anului 1599, după tensiuni cu principele Andrei Báthory, Mihai pornește campania spre Transilvania, având sprijinul împăratului Rudolf al II-lea, nemulțumit la rândul său de relațiile prea apropiate dintre principatul de la nord de Carpați și Poarta Otomană. Ca urmare, voievodul muntean înfrânge armata ardeleană la Șelimbăr, lângă Sibiu, pe 18 octombrie 1599 și preia conducerea Transilvaniei. Depune jurământ de credință față de curtea imperială, dar îți păstrează libertatea de acțiune.
În primăvara anului 1600, Mihai, profitând de slăbiciunile domnului Ieremia Movilă (susținut de Polonia), înaintează rapid în Moldova, fără să întâmpine rezistență. În mai 1600 intră în Iași și este recunoscut ca domn al Moldovei.
Mihai Viteazul ajunge astfel să exercite, pentru prima dată, autoritatea asupra Țării Românești, Transilvaniei și Moldovei
Totuși, unirea nu a fost doar una cu caracter militar, ci a avut și o parte administrativă. Voievodul a încercat să uniformizeze impozitele și să întărească autoritatea centrală, a instalat pârcălabi și dregători loiali în fiecare provincie, dar a și promovat români în funcții de conducere în Transilvania, lucru care a stârnit opoziția nobilimii maghiare.
Cât despre reacția marilor puteri, aceasta a fost una rapidă: Polonia a privit-o ca pe o amenințare directă și a intervenit militar, Imperiul Habsburgic și-a transformat sprijinul inițial în suspiciune, din teamă că Mihai va deveni prea puternic, iar Imperiul Otoman a văzut această acțiune ca pe o rebeliune directă.

Sfârșitul Unirii de la 1600

În plus față de elementele externe amintite anterior, existau însă și cauze interne care au dus la vremelnicia acestei prime încercări de unitate statală, cauzate, în principal, de insubordonarea nobililor maghiari din Transilvania care nu acceptau măsurile impuse de noul domn.
De asemenea, sașii din zona Brașov-Sibiu au rămas ostili lui Mihai, în urma jafurilor întreprinse de armatele sale în orașele și satele lor (Ghimbav, Codlea, Merghindeal, etc.).
Mihai nu reușește să înfrângă revolta nobililor maghiari transilvăneni, sprijiniți de generalul imperial Giorgio Basta, care l-a învins în Bătălia de la Mirăslău (18 septembrie 1600).
Consecința directă a acestei înfrângeri este pierderea Ardealului.
La puțin timp după aceasta, Moldova va reintra în posesia familiei boierești a Movileștilor, aserviți intereselor polone.
Aceștia au pătruns în Moldova, conduși de cancelarul și marele hatman Jan Zamoyski, Mihai fiind învins și de această dată, în bătălia de la Bucov (20 octombrie 1600).
Polonezii îl reinstalează apoi pe tronul Moldovei pe Ieremia Movilă.
Deși încearcă să reziste atacului polon asupra Țării Românești, Mihai Viteazul este nevoit să ia calea pribegiei, fiind părăsit de toți aliații. Pe tronul de la Târgoviște urcă Simion Movilă, fratele domnitorului din Moldova.
Așadar, Unirea de la 1600, creația politică a lui Mihai Viteazul, s-a prăbușit ca efect al intereselor proprii, convergente sau nu, ale Habsburgilor, Poloniei și Imperiului Otoman.

Asasinarea din 19 august 1601

În acest context, Mihai Viteazul alege să caute ajutor la curtea imperială de la Viena și este primit în audiență de împăratul Rudolf al II-lea, la 14 martie 1601.
Între timp, acesta din urmă devenise, din nou, nemulțumit de activitatea princepelui Sigismund Bathory al Transilvaniei, și acceptă să îl sprijine pe fostul voievod muntean. Împreună cu același general Giorgio Basta, dar de data aceasta aliat, Mihai pornește o campania de recucerire a teritoriilor românești. Prin victoria de la Gurăslău de la 3 august 1601, voievodul român îl îndepărtează pe Sigismund Báthory din Transilvania. Recuperează și Țara Românească, după ce îl îndepărtează de pe tron pe Simion Movilă.
În aceste condiții, devine din nou conducător al Munteniei și Ardealului.
Însă rivalitatea cu Giorgio Basta și interesele politice divergente din Transilvania aveau să-i fie fatale. La 19 august 1601, în tabăra de lângă Turda, Mihai Viteazul este ucis de un detașament de mercenari valoni aflați sub comanda lui Basta.
Trupul neînsuflețit a fost aruncat apoi pe Câmpia Cristișului, pentru ca ostașii săi să vadă că a pierit conducătorul lor. Capul lui Mihai Viteazul este luat de un dregător muntean, paharnicul Turturea, adus în Țara Românească și înmormântat prin grija lui Radu Buzescu la Mănăstirea Dealu din Târgoviște.

Concluzii

În ceea ce privește personalitatea lui Mihai Viteazul, vedem caracteristicile unei epoci în care vitejia personală, talentul militar și abilitatea diplomatică puteau schimba cursul istoriei. Tragic, însă, tocmai aceste însușiri au făcut din el o amenințare pentru puternice interese externe, dar sângele vărsat pe câmpurile Transilvaniei a dăruit României un erou al memoriei naționale!
Din acest punct de vedere, managerul Muzeului Județean Ialomița, dr. Florin Vlad, arată că: „Mihai Viteazul, voievodul născut aici, în spațiul ialomițean, la Orașul de Floci, a devenit, peste secole, simbolul sacrificiului pentru unitate și libertate. Faptul că a înfăptuit unirile temporare ale celor trei principate a fost transformat în secolele al XIX-lea și al XX-lea într-un mit fondator al conștiinței naționale, imagine exploatată și cultivată de gândirea românească pentru a crea o punte între epoca medievală și idealul modern al statului național român. În spațiul mental colectiv, Mihai nu este doar un voievod, ci un nume care inspiră mândrie și aspiră la recunoașterea continuității istorice a poporului român”.

(Gigi Constantin, referent MJ Ialomița)

🧵 Șezătoare de vară la Muzeul Județean Ialomița 🌿Și pentru că tradițiile se păstrează cel mai frumos atunci când sunt de...
10/08/2026

🧵 Șezătoare de vară la Muzeul Județean Ialomița 🌿

Și pentru că tradițiile se păstrează cel mai frumos atunci când sunt descoperite de cei mici, șezătoarea de vară a continuat la Muzeul Județean Ialomița alături de copii. 🎨 Cu pensule, culori și multă imaginație, cei mici au creat propriile obiecte decorative, transformând lucrul manual într-un prilej de joacă, bucurie și descoperire.

Într-o atmosferă veselă și plină de energie, muzeul a devenit pentru câteva ore un loc al creativității, în care mâinile mici au învățat că lucrurile frumoase se fac cu răbdare, îndemânare și puțină imaginație. 🖌️✨ Astfel de întâlniri îi apropie pe copii de tradiții și de lumea meșteșugurilor, într-un mod firesc și plăcut. 🏛️

(coordonator proiect - muzeograf Mioara Marin)

📸 EXPONATUL LUNII AUGUSTÎn luna august, Muzeul Județean Ialomița vă propune un exponat deosebit: o fotografie realizată ...
06/08/2026

📸 EXPONATUL LUNII AUGUST

În luna august, Muzeul Județean Ialomița vă propune un exponat deosebit: o fotografie realizată pe front, în timpul Primului Război Mondial, de către renumitul fotograf ialomițean Costică Acsinte.

Născut la 4 iulie 1897, în comuna Perieți, județul Ialomița, Costică Acsinte a participat ca voluntar la Războiul pentru Întregirea Neamului, în cadrul Grupului 1 de Aviație, unde a urmat cursurile Școlii de Pilotaj. Până la trecerea sa în rezervă, la 15 iunie 1920, cu gradul de sergent (contingent 1918), a activat ca fotograf de război, surprinzând prin obiectivul aparatului momente și personalități ale unei perioade definitorii pentru istoria României.

După revenirea la viața civilă, a deschis la Slobozia atelierul „Foto Splendid C. Acsinte”, devenind unul dintre cei mai importanți fotografi ai Bărăganului. S-a stins din viață la 7 ianuarie 1984, la vârsta de 87 de ani.

Patrimoniul Muzeului Județean Ialomița păstrează o parte valoroasă a operei sale. În anul 1985, muzeul a preluat o impresionantă colecție de aproximativ 2.500 de plăci fotografice, iar în 2007 a achiziționat de la familia fotografului un album ce cuprinde peste 300 de fotografii din Primul Război Mondial, documente vizuale de o excepțională valoare istorică.

Exponatul lunii august îl înfățișează pe Regele Ferdinand I al României, supranumit „Întregitorul”.

Născut la 24 august 1865, la Sigmaringen, în Germania, sub numele de Alteța Sa Serenisimă Principele Ferdinand Victor Albert Meinrad de Hohenzollern-Sigmaringen, Ferdinand a fost fiul Principelui Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen și nepotul Regelui Carol I al României.

A urcat pe tron la 28 septembrie/11 octombrie 1914, domnind până la moartea sa, la 20 iulie 1927. Devotamentul față de țară și respectul față de jurământul depus i-au adus supranumele de „Ferdinand cel Loial”.

Domnia sa a coincis cu două dintre cele mai importante momente din istoria modernă a României: participarea la Primul Război Mondial și înfăptuirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, care i-au adus și numele sub care este cunoscut astăzi – „Întregitorul”.

La 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, Ferdinand I și Regina Maria au fost încoronați ca suverani ai României Întregite. În timpul domniei sale au fost realizate importante reforme care au consolidat noul stat român: unificarea administrativă, introducerea votului universal, reforma agrară din 1921 și adoptarea Constituției din 1923, act fundamental care a oferit României un cadru modern și stabil de dezvoltare.

Regele Ferdinand I s-a stins din viață la 20 iulie 1927, la Castelul Pelișor din Sinaia, rămânând în memoria românilor drept monarhul care a condus țara spre împlinirea idealului național.

📷 Fotografia prezentată în această lună reprezintă nu doar imaginea unui suveran, ci și mărturia talentului unui fotograf ialomițean excepțional, ale cărui lucrări continuă să păstreze vie memoria uneia dintre cele mai importante epoci din istoria României.

🪡 Șezătoare de vară la Muzeul Județean Ialomița 🌿Sunt zile în care muzeul nu păstrează doar trecutul, ci îl trăiește. 🏛️...
04/08/2026

🪡 Șezătoare de vară la Muzeul Județean Ialomița 🌿

Sunt zile în care muzeul nu păstrează doar trecutul, ci îl trăiește. 🏛️

În jurul unei mese, printre ii cusute cu migală, ghemuri de ață și mâini deprinse cu lucrul de odinioară, timpul pare că își schimbă ritmul. 🧵 Fiecare împunsătură de ac, fiecare model prins în etamină sau în goblen, fiecare ochi de croșetă spune o poveste despre răbdare, îndemânare și frumusețea lucrurilor făcute cu suflet.

Șezătoarea de vară 2026 a debutat astăzi la Muzeul Județean Ialomița alături de doamnele de la Clubul Seniorilor din Slobozia într-o atmosferă caldă, în care poveștile s-au împletit firesc cu firele de bumbac și de lână, iar zâmbetele au însoțit fiecare lucru început.

Într-o lume în care totul pare să se desfășoare din ce în ce mai repede, astfel de întâlniri ne oferă răgazul de a redescoperi bucuria lucrului făcut cu migală și valoarea gesturilor simple. 🌾 Șezătoarea devine mai mult decât un prilej de a lucra împreună – devine un spațiu al dialogului, al prieteniei și al transmiterii unor valori care au însoțit comunitățile românești vreme de generații.

Astfel de momente ne amintesc că tradițiile nu supraviețuiesc doar în paginile cărților sau în vitrinele muzeelor. 📜 Ele trăiesc prin oamenii care le păstrează, le practică și le dăruiesc mai departe, cu aceeași pasiune și răbdare ca odinioară. Muzeul nu este doar un loc în care patrimoniul este conservat, ci și un spațiu în care acesta continuă să prindă viață prin oameni, prin întâlniri și prin comunitatea care îi dă sens.

Cât timp există oameni care încă își găsesc bucuria în aceste îndeletniciri, tradițiile nu au nevoie doar să fie păstrate. Ele trebuie trăite. ✨

Le mulțumim tuturor participantelor pentru că au transformat muzeul, chiar și pentru câteva ore, într-o adevărată șezătoare românească, plină de căldură, culoare și voie bună. 🤝
(coordonator proiect - muzeograf Mioara Marin)

🇷🇴 29 Iulie – Ziua Imnului Național al României 🎼📜 În fiecare an, la 29 iulie, România sărbătorește Ziua Imnului Naționa...
29/07/2026

🇷🇴 29 Iulie – Ziua Imnului Național al României 🎼

📜 În fiecare an, la 29 iulie, România sărbătorește Ziua Imnului Național, unul dintre cele patru simboluri fundamentale ale statului român, alături de drapel, stemă și sigiliul statului.
📅 Data de 29 iulie a fost aleasă deoarece, în această zi, în anul 1848, cântecul „Deșteaptă-te, române!” a fost intonat pentru prima dată în cadru oficial, în Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea, cu prilejul unei mari adunări populare organizate în timpul Revoluției de la 1848. Momentul a rămas în memoria colectivă drept începutul drumului unuia dintre cele mai importante simboluri ale identității naționale românești.
✍️ Versurile imnului au fost scrise de Andrei Mureșanu și au fost publicate în luna iunie 1848, sub titlul „Un răsunet”, în revista „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, editată la Brașov. 🎶 Muzica este atribuită lui Anton Pann, personalitate marcantă a culturii române din secolul al XIX-lea. Îmbinarea dintre versurile mobilizatoare și melodia de o mare forță expresivă a făcut ca acest cântec să devină, încă de la apariția sa, un simbol al luptei pentru libertate, dreptate și unitate națională.
⚔️ De-a lungul istoriei, „Deșteaptă-te, române!” a însoțit românii în numeroase momente decisive: în timpul Războiului de Independență (1877–1878), în anii Primului Război Mondial, în perioada Marii Uniri de la 1918, precum și în timpul rezistenței împotriva regimului comunist. În zilele Revoluției Române din Decembrie 1989, cântecul a răsunat din nou pe străzile marilor orașe, devenind simbolul libertății recâștigate și al renașterii speranței.
📖 La 24 ianuarie 1990, prin decret al Consiliului Frontului Salvării Naționale, „Deșteaptă-te, române!” a devenit oficial Imnul Național al României, statut consacrat ulterior prin Constituția României.
🏛️ În anul 1998, prin Legea nr. 99, Parlamentul României a instituit Ziua Imnului Național, sărbătorită anual la 29 iulie, în amintirea primei interpretări publice a cântecului revoluționar la Râmnicu Vâlcea. În această zi, în întreaga țară sunt organizate ceremonii militare și religioase, manifestări culturale și momente solemne dedicate unuia dintre cele mai puternice simboluri ale statului român.
❤️ Mai mult decât o creație literară și muzicală, „Deșteaptă-te, române!” reprezintă expresia conștiinței naționale și a aspirației permanente către libertate, demnitate și unitate. De peste un secol și jumătate, versurile lui Andrei Mureșanu și muzica lui Anton Pann continuă să inspire respect față de trecut și încredere în viitor, amintindu-ne că identitatea unui popor se păstrează prin memoria istoriei și prin valorile pe care le transmite din generație în generație.















Address

Slobozia

Opening Hours

Tuesday 08:30 - 16:30
Wednesday 08:00 - 16:30
Thursday 08:00 - 16:30
Friday 08:30 - 16:30
Saturday 09:00 - 16:00
Sunday 09:30 - 16:00

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Muzeul Judetean Ialomita posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The School

Send a message to Muzeul Judetean Ialomita:

Shortcuts

Share

Category