Corina Dașoveanu

Corina Dașoveanu Witch

când o femeie îți aduce apa de dimineațăsă-ți boteze picioarele obosite de atâta anonimat prin tandrețe, înseamnă că,în ...
19/07/2021

când o femeie
îți aduce apa de dimineață
să-ți boteze picioarele obosite
de atâta anonimat prin tandrețe,
înseamnă că,
în desfacerea zilei
și în jurul tău,
totul devenise
o înșiruire mult prea simetrică
a ploilor
pe care le urcai
în umărul ei răbdător și sfielnic,
ca el, totul,
să se obișnuiască premonitoriu
cu spălarea versetelor casnice.

ea a lăsat,
între absență și peretele cu geam,
sărbătorile de iarnă în sticle cu mir,
sunt și câteva prosoape albe
care așteaptă
să îți ștergi numele pe ele.

nu-i datora nimic,
nici măcar adevărul,
are nevoie doar de umbra ta
pe podea.

și poate
de scenariul
în care lăsați muzica
să vă afecteze faptele
în cutii încă nedesfăcute
de dragoste.

nu schimba atât de timpuriu
cearșaful pe giulgiu,
ea vine să îți numească viul,
știut în tandrețe.

corina dașoveanu

27/04/2021

devii
un iad locuibil-
în fiecare seară zdrobești farfurii
de pereți trucați,
în colțul în care ar fi trebuit
să fie focul,
improvizezi un calorifer din carton
și îți usuci ultimele vicii
și cele câteva
povești singulare
despre
învieri și muriri.

ajungi să te convingi
de starea de zen,
un fake colosal, dar ce altceva,
în acest sertar plăsmuit
ca o
parte a traficului de dumnezei negri
numai ai tăi.

corina dașoveanu

a venit fântânarul,sâsâiau femeile pe la porțiși odată înviau toate de parcă lor le sleia omul apele.ăsta era unul înalt...
06/07/2020

a venit fântânarul,
sâsâiau femeile pe la porți
și odată înviau toate
de parcă lor le sleia omul apele.

ăsta era unul înalt, drept în privire,
frângea un copac cu mâinile lui,
mereu cu cămașa curată,
deschisă până-n inimă.
avea un soi de tăcere neagră în ochi
de ziceai că e orb,
dar dădea bună ziua și-atât
la toate babele
și, când deschidea gura,
cădea așa o blândețe din ea.

nimeni nu știa de unde vine când vine
și unde se duce când se duce.
noroc cu seceta,
își spuneau muierile-n sân,
că-l chemau oamenii
să dea de vâna apei prin pământuri.

câte un copil,
de-l trimitea mă-sa
cu un codru de pâine
și c-o jumate de țuică
(de care-i lega
o mușcată roșie),
înfășurate-n ștergar,
stătea lângă furca fântânii
și-l auzea în adânc
cum vorbește cu apa,
cum trage mâhnirea din ea,
cum iese apoi luminat,
ca după o dragoste...

îl mângâia pe copil,
nu se știe
de ce plângeau amândoi
liniștit,
își lua din traistă o cămașă curată,
zicea bogdaproste, mânca,
lăsa băutura și floarea-n ștergar,
apoi pleca mai departe,
ca și când n-ar fi fost.

în urma lui rămâneau
apele limpezi
ca ochii de înger.

corina dașoveanu ©
5 iulie 2020

(bărbat din Ardeal -1930)
- mulțumesc, Angela Salavastru -

ne umplem pernele cu îngeri,apoi ne ținem de degetul mic al aripilor,ca niște povești incredibilepe faleze largi de pădu...
23/06/2020

ne umplem pernele cu îngeri,
apoi
ne ținem de degetul mic al aripilor,
ca niște povești incredibile
pe faleze largi de păduri
albe
sau negre,
sau transparente.

îmi strecori volburi
pe piele,
mă ridici sevă în nervurile tale,
încet - ca o învelire de ape,
mai mult,
și mai mult,
până cuvintele sau gurile
ni se întâlnesc
într-o singură rană.

rupem bătăile inimii de pe noi
în palma hazardului,
nu avem spațiu,
locuim într-un dor nemobilat,
patru pereți,
o cheie.

corina dașoveanu©2020 iunie (habar nu am ce zi e Azi)

m-am uitat după ea în momentul în care am simțit că parcă aveam ceva lângă minecare se zbătea, legată scurt cu sfoară. c...
08/05/2020

m-am uitat după ea
în momentul în care am simțit
că parcă aveam ceva lângă mine
care se zbătea,
legată scurt cu sfoară.

ciudat e
că eram de o cumințenie lungă
ca așteptarea seminței
să se facă arbore. sau om.

îmi pusesem obrajii de ascultat
în palme,
tu furasei toată istoria planetei
și o descărcai pe masă
cu vocea ta bărbătească
și
așa mi-am dat seama
cum e să te îndrăgostești
pe îndelete.

atunci am văzut-o.
zâmbeai,
rămăsesei cu viața mea
în mână.

corina dașoveanu ©2020 mai 8

ce-ar fi să numărăm firele de părale unei nenorociri cu perucă, de fapt asta e o fericire în mințile noastre întoarse de...
23/03/2020

ce-ar fi să numărăm firele de păr
ale unei nenorociri cu perucă,
de fapt
asta e o fericire
în mințile noastre întoarse
de la plimbarea pământului pe sub
câteva mere de plumb,
e o fericire
de o mie de mie
de umbre,
de o mie de ție
de lumi.

ce-ar fi
să rupem strada
de la guler până la tiv
când
nu vrem să vrem,
la fereastra aia închisă cu fermoar
nu se lucrează cu viața,
e foarte aglomerat în melancolia noroiului.

și mai ales ce-ar fi
să zgâriem întunericul
cu unghia unui cuvânt,
pe care îl știm
dacă și când
întindem
brațele de la un candelabru
la altul.

corina dașoveanu ©2020 martie 23

eu cred că între somnul tău și al meu se petrece dragoste.am gustul tău pe limbă,sărutpe-un gând aproape rușinat...piele...
01/03/2020

eu cred
că între somnul tău și al meu
se petrece dragoste.
am gustul tău pe limbă,
sărut
pe-un gând aproape rușinat...

pielea surâde,
pe ea încă ninge
albastru cuminte.
mă ai poveste în palmă.

sunt mira de dragoste,
buzele mele, mirese,
aer peste aer,
liniște întinsă în sus.

desfă noaptea la nasturi,
e zi,
strecoară-ți mâna în sânul cu vise,
apoi vino tu
să nemurim împreună...

corina dașoveanu ©

poveste cu iarnă și mai multe fericiri(unii sunt, alții pot încerca) când vii, ia niște fericire la autostop de pe drum,...
24/12/2019

poveste cu iarnă și mai multe fericiri

(unii sunt,
alții pot încerca)

când vii,
ia niște fericire la autostop de pe drum,
zilele astea e împânzit pământul
cu intenții.

știi? nu am găsit brad anul ăsta,
mi s-au părut toți triști.
am stabilit cu aerul din casă
să ne prefacem că avem unul,
lângă absența mirosului de crăciun.

ceasul mi-a promis că va înlocui
unul dintre minutele lui
cu o minune,
iar eu bănuiesc că voi primi un înger.
am deschis ferestrele pentru el,
vine cu o sanie căreia i-a dat
aripile lui.

ai găsit fericire?
îmi trebuie una care să ardă,
o voi înhăma la sanie,
voi pleca,
trebuie să ajung în orion,
am văzut acolo, lângă rai,
un brad.

când vii,
dacă am adormit cu frigul deschis,
pune-mi încet fericirea lângă tâmplă
și ține-mă strălucind
între ramuri.

corina dașoveanu ©2019 ajun

deschide toate sertarele!vreau să văd unde și de ce stă iubirea mea în sertarele tale, cm ai reușit să o speli, apretez...
17/12/2019

deschide toate sertarele!
vreau să văd unde și de ce
stă iubirea mea în sertarele tale,
cum ai reușit să o speli, apretezi și calci la dungă,
cum ai îmblânzit-o și aranjat-o ca pe batiste,
noapte nebună peste noapte nebună.

țipete, lumi, plecări,
ba tu faci patul,
uși deschise, telefoane,
azi nu avem nimic de mâncare,
ba eu te iubesc mai mult,
cafele, praguri, nu mai pooot,
brad mic, vase spălate,
vino încoa' și sărută-mă,
(chiar toate în același sertar?)
ca niște ciorapi colorați alandala,
cu etichete aproape virgine.

și în cutia aia ce e?
nu cred
că ai pus în borcanul cu fluturi
numele noastre,
tu vezi ce pulberi au intrat în litere?
care e al meu și care e al tău acum?
eu desfac capacul să știi,
și ce dacă zboară?
ții minte că ultima oară ni le-au adus de aripă
doi îngeri acasă?
da, ăia care s-au ascuns în zilele noastre de joi
și nu voiau să mai plece
(le plăcea raiul albastru din sertare).

bine, darling,
închide totul la loc,
să știi totuși
că am luat o piesă de jazz,
credeam că e batistă.

a, și teiubescul portocaliu
să-l punem sub brad.
hai să mergem
la o ninsoare de Crăciun.

vin și ăia doi din cer.

corina dașoveanu ©

în buzunarul călugărițeise ascund negru,unele peste altele, câteva rugăciuni care nu au știut drumul, galbenul păpădiei ...
01/12/2019

în buzunarul călugăriței
se ascund negru,
unele peste altele,
câteva rugăciuni care nu au știut drumul,
galbenul păpădiei culese
înainte de ziua sălbatică a zborului,
un corn rătăcit de satan,
firimituri din tain pentru vrăbii,
un ac de siguranță prins
între sfială și copita revoltei.

un fir aspru de lână
sau de singurătate,
nu știu,
mai leagă uneori
gândurile la gură cu ea,
un fior de demult
strâns în colț de batistă,
trei boabe de grâu
din care se aude plânsul pâinii
niciodată dospite,
o poză cu păr împletit
și gene naiv de albastre.

în buzunar
intră uneori
mâna lui dumnezeu
să se încălzească
sau
să le mângâie.

corina dașoveanu ©

copacul cu cămașă portocalieîmi spunea că oamenii-ferăstrăupot ține un copac de mânăîn mijlocul singurătății.frunzele lu...
01/11/2019

copacul cu cămașă portocalie
îmi spunea
că oamenii-ferăstrău
pot ține un copac de mână
în mijlocul singurătății.

frunzele lui
mi-au atins patru etaje mai târziu
zidurile pe dinăuntru,
el
s-a desfăcut
din blândețea lui simplă
și foșnitoare,
sângeram de tristețe
și
mi-a depărtat oțelul de trup.

ne-am ținut degetele
de vorbă,
de dragoste,
simțeam
cum îmi urcă prin vene
păcatul
până la feminin vegetal.

apoi
nu au mai fost
decât lacrimi care zburau
între noi,
între joi repetate
imposibil.

atunci
și-a deschis
cămașa portocalie
la piept
și mi-a zis:
-sânge-mă!

corina dașoveanu © noiembrie

niște prăpădiți și ei de măsura indecisăîntre creație și creatură.alcătuiesc cranii, ba chiar, uneori o secundă bastardă...
03/05/2019

niște prăpădiți și ei
de măsura indecisă
între creație și creatură.
alcătuiesc cranii,
ba chiar,
uneori o secundă bastardă
îi schimbă
în regi.

e o vânătoare închisă de pioni obezi,
ogarii nu au mult de alergat,
de pe margine,
femeile pregătesc
deja
cazane cu recompense.

se poartă brocartul peste haine leproase,
apoi se încălecă nesomnul fără șa,
ce
mai
contează
veghea unui obiect pierdut
sau a unei minți?

vindecătorii
taie sau spânzură
metode rapide de înjumătățire,
un hohot cu coloana ruptă
poate ucide și înainte de a muri.

o răsucire nu înseamnă
iertare,
nici dragoste.
niște prăpădiți încă mai cred.

corina dașoveanu, 3 mai 2019

Address

Slatina

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Corina Dașoveanu posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The School

Send a message to Corina Dașoveanu:

Shortcuts

Share

Category