Cabinet logopedic Denisa Sortan

Poveste terapeutică: Plăntuța cea perseverentă

”S-a întâmplat odată ca sămânța unei flori, purtată de vânt, să aterizeze pe o cărare cu pământ puțin și plină de pietre. O pală de vânt a rostogolit-o până a căzut printre bulgării de pământ, iar când a venit ploaia, a încolțit și a început să crească. Floricica a reușit să se înalte destul de bine pe cărare. Din păcate însă, de câte ori încerca să se întindă mai mult, cineva călca peste ea. De câte ori se întâmpla acest lucru, fie era strivită o frunză, fie că se rupea chiar vârful florii. Micuța plantă încerca iar și iar să scoată la iveală câte o frunzuliță sau un bobocel de floare. Numai că, de câte ori acest lucru pornea bine, se găsea cineva care să o rupă în vreun fel, fie turtind-o cu pantoful, fie cu roata bicicletei. Până la urmă, biata plăntuță s-a văzut silită să renunțe la dorința de a se mai înălța. S-a hotărât să încerce doar să supraviețuiască, rămânând mereu la fel. Însă și acest lucru era greu, pentru că primea prea puțin soare și prea puțină hrană, dacă stătea așa lipită de pământ.

Într-o zi, un grădinar a trecut pe acolo și a observat pe cărare mica plantă.

- Ei, ei, nu crești într-un loc prea bun, a spus el. Tu ar trebui să te afli într-o grădină unde să poți crește cât mai frumos.

Grădinaul a plecat acasă și s-a întors cu o sapă și o găleată. Apoi s-a apucat să sape, asigurându-se că a reușit să cuprindă toate firicelele rădăcinii fără să le rupă. A luat planta la el în grădină, a găsit un loc cu pământ gras unde a fixat-o, iar apoi a stropit-o grijuliu cu multă apă.

- Acuma ești într-un loc mai potrivit, Micuță Plantă, i-a zis el. Aici vei putea să crești și să te dezvolți exact așa cm le este dat tuturor celor ca tine. Și pentru că te-ai străduit atât de mult să supraviețuiești, în mod sigur vei crește și vei deveni cea mai frumoasă floare din această grădină.

Mica plantă era foarte speriată. Se chinuise să stea în același loc, era obișnuită să suporte dureri și umilințe atât de mult timp, încât îi era pur și simplu frică acum când i se oferea această nouă posibilitate de a se schimba total. Grădinarul a băgat de seamă că micuței plante îi era frică, așa că i-a vorbit din nou.

- Avem voie să ne fie frică, dar nu trebuie ca frica să ne oprească să creștem și să ne dezvoltăm, a sfătuit-o el pe mica plantă. Pentru ca să ajungi să fii exact ceea ce poți cu adevărat să fii, trebuie să găsești forța în tine însăți, să te îndrepți și să te deschizi chiar tu către soare. Abia atunci vei reuși să te vezi în adevărata lumină.

Bietei plăntuțe îi era încă frică, dar s-a hotărât să nu scape această ocazie, așa că a căutat și a găsit în ea însăși puterea de a se deschide spre lumină. Foarte curând s-a ivit o frunzuliță, iar apoi un bobocel de floare, urmate de altele și altele. Plăntuța a căpătat încredere și a început să se simtă mai puternică și mai curajoasă. Nu după mult timp, s-a acoperit cu o mulțime de flori minunate. Grădinarul povestea tuturor prietenilor săi despre noua, extraordinara plantă din grădina sa. Foarte multă lume a început să viziteze grădina ca să admire florile acestei plante atât de speciale. Planta auzea din ce în ce mai des în jurul ei cuvintele cu care vizitatorii îi lăudau frumusețea și își dădea seama ce mult se schimbase și ce mult crescuse. Acum că era vindecată de tot, planta a înțeles cu adevărat că, pentru ca să se dezvolte până la frumusețea ei deplină, a trebuit să aibă foarte multă încredere și curaj ca să se înalțe singură spre soare, prin propriile ei puteri.”

Poveste preluată din cartea ”Basme terapeutice pentru copii, adolescenți și părinți” – Sempronia Filipoi

La mulţi ani, cu multe bucurii, tuturor copiilor! 🌈

La mulți ani dragi pǎrinți!

…valabil şi pentru adulți.

secreta a învingãtorilor

Sondele Logopedice stimuleaza tonusul muscular oral și senzorial oral. Ele creează un nou nivel de stimulare orală, care duce la o mai bună conștientizare a mișcărilor specifice, realizate de mușchii obrajilor, de mandibulă, de buze și de mușchii limbii în actul vorbirii, precum și în activitatea de masticație și de deglutitie. Se folosesc în masajul logopedic și impostarea sunetelor. #sonde_logopedice #masaj_logopedic www.angelkids.md

Ce este frenul?

Frenul este o banda fina de tesut conjunctiv care face legatura intre doua structuri anatomice. In cavitatea orala a oricarui om exista in mod normal 3 frenuri principale: frenul labial superior, frenul labial inferior si frenul lingual.

Se considera despre frenul lingual ca poate reprezenta o problema numai in cazul in care lungimea sa are cu adevarat un impact vizibil asupra functiei, si aceeasi regula se aplica in cazul tuturor frenurilor. Frecventa cu care apar frenuri restrictive variaza intre 4 si 10%, si de cele mai multe ori aceste diferente statistice se datoreaza mai degraba criteriilor subiective de evaluare. Cu alte cuvinte, exista frenuri restrictive evidente, dar exista si situatii discutabile, in care interventia de frenotomie este putin hazardata.

Tot mai multe solicitari din partea parintilor ne au indemnat sa explicam intr-un mod cat mai elaborat faptul ca limita dezvoltarii limbajului la copii poate fi si frenul lingual.
In cadrul evaluarii logopedice specialistul, logopedul, poate face o evaluare preliminara si in funcție de ce constata poate directiona parintele catre un medic de specialitate ORL care ramane cel mai in masura sa puna un diagnostic acurat vis a vis de frenul lingual.
———————————————————————
📍Sursa: miculrinocer.ro

Studiu: Copiii care folosesc zilnic dispozitive electronice vor avea un vocabular mai sărac
”E esențial ca familia să interacționeze cu copiii chiar și atunci când ecranele sunt aprinse”

Un studiu realizat în Australia pe copii cu vârste cuprinse între 12 și 36 de luni arată cm expunerea la ecranele dispozitivelor influențează dezvoltarea abilităților lingvistice prin sărăcirea vocabularului, relatează La Repubblica.

Mai mult de o mie de cuvinte din partea părinților și aproape 200 de conversații mai puțin, în fiecare zi: iată cm se sărăcește „vocabularul” copiilor care petrec în medie trei ore pe zi în fața dispozitivelor electronice, potrivit unui studiu citat de ziarul italian.

Aceasta este concluzia unui studiu realizat de cercetătorii de la Institutul Telethon Kids împreună cu Universitățile din Adelaide, Oxford University și Menzies Health Institute din cadrul Griffith University, studiu care tocmai a fost publicat în revista Jama Pediatrics.

Sondajul a arătat că pentru fiecare minut în care copiii mici sunt expuși la ecranul unui dispozitiv electronic, se înregistrează o scădere a numărului de cuvinte auzite de la adulți, a exprimărilor făcute de copii și a conversațiilor cu părinții.

Rezultatele, publicate în Journal of the American Medical Association (Jama) Pediatrics, arată că, cu cât copiii petrec mai mult timp în fața ecranului, cu atât interacțiunea dintre părinți și copii este mai redusă în anii critici de dezvoltare.

Potrivit cercetătorilor, aceste rezultate demonstrează impactul așa-numitei „tehnoferințe”, adică utilizarea excesivă a dispozitivelor tehnologice, asupra oportunităților de dialog și interacțiune în mediul familial.

„Rezultatele”, a explicat Brushe, „au fost mai evidente atunci când copiii au ajuns la vârsta de trei ani. Un singur minut de timp petrecut în fața ecranului a fost asociat cu șapte cuvinte mai puțin rostite de adulți, cinci vocalize mai puțin pronunțate de copii și o interacțiune mai puțin cu părinții”.

Orientările Organizației Mondiale a Sănătății prevăd că copiii cu vârsta de 36 de luni nu ar trebui să stea mai mult de o oră pe zi în fața ecranelor dispozitivelor electronice.

Psiholog Mihai Copăceanu Ph.D.

Vera Nastasiu spune mereu că, antrenamentul la dicție zilnic, îți oferă:
- o pronunție corectă și clară;
- finaluri de cuvânt pe care le duci până la capăt;
- ușurința în a pronunța cuvintele;
- te scapă de bâlbe;
- crește încrederea și siguranța de sine, etc.

Câteva reguli!

Pronunția lui "S": În limba română, "S" este un sunet surd, ceea ce înseamnă că nu implica vibrația corzilor vocale. Pentru a pronunța corect "S", plasați-vă limbă în partea superioară a dinților de jos și expirați aer prin gură. Sunetul emis trebuie să fie un șuierat ușor.

Pronunția lui "Z": În limba română, "Z" este un sunet sonor, ceea ce înseamnă că implică vibrația corzilor vocale. Pentru a pronunța corect "Z", poziționați-vă limba în aceeași poziție ca și pentru "S", dar de data aceasta lăsați corzile vocale să vibreze când expirați aerul. Sunetul produs trebuie să fie similar cu cel al lui "S", dar cu vibrație adăugată.

Sunetul R

Pentru o pronunție cât mai corectă a sunetului R, ce este o consoană vibrantă, copilul trebuie să își coordoneze foarte bine toate mișcările, respectiv:

• Buzele să fie trase lateral și bine încordate;
• Vălul palatin să fie ridicat, în acest fel reușindu-se blocarea scurgerii aerului pe cavitatea nazală;
• Vârful limbii trebuie să fie amplasat pe incisivii superiori (pe partea alveolara a acestora);
• Părțile laterale limbii trebuie să se sprijine pe molarii de sus, astfel împiedicându-se eliminarea aerului prin părțile laterale – se obține o direcționare a aerului spre vârful limbii.
Vocea devine din ce în ce mai puternică pe măsura ce se consolidează sunetul.

După realizarea exercițiilor, aerul este eliminat cu putere în momentul pronunției sunetului prin canalul format de limbă, în timp ce aceasta vibrează.

Alte tips-uri pentru emiterea sunetului R:

* Se poate folosi o periuță electrică sau dispozitivul Z-vibe care poate imprima mecanic vibrarea necesară pronunţiei lui „r”.

* Se recomandă exerciţii pregătitoare, precum vibrarea bilabială. Copiii, cu limba între buze, sub formă de joc, vibrează lung buzele și limba.

* Un alt exerciţiu: pe vârful limbii copilului se pune o bucăţică de hârtie curată, de un centimetru pătrat. Copilul trebuie să apese vârful limbii de cerul gurii şi apoi prin impulsul brusc al aerului expirat să arunce hârtiuţa din gură. De regulă, în acea clipă vârful limbii începe să vibreze.
* În literatura de specialitate, ca şi în experienţa practică s-a demonstrat că sunetul „r” poate apărea în mod spontan în munca de emitere a sunetului „ş”, când se obţine un „r” surd. În aceste cazuri se trece la fixarea lui „r”.

* Copilul este pus să pronunţe succesiv şi intens „td”. Se obţine la un moment dat un „t” şi „d” urmat de o uşoară vibrație a vârfului limbii. Se trece la pronunţia „dr, tr”. Cu un bețișor se încearca vibrația mecanică a limbii. (Bețișorul se mișcă rapid stanga-dreapta din partea mediana a limbii).

* Se procedează şi astfel: copilul este pus să pronunţe „haină”, „halat”, se insistă asupra pronunţiei corecte a lui „h”. Se trece la pronunţarea cuvântului „hrean”. În acest context fonetic, copilul reuşeşte să despartă „r” de „h”. Explicaţia este că pentru pronunţia ambelor sunete: „h” şi „r”, poziţia limbii rămâne, în mare, aceeaşi. Sunetul „r” ia naştere din curentul de aer a lui „h”. Acest curent de aer pune în mişcare vârful limbii înainte ca acesta să fi ajuns în regiunea de articulaţie a lui „r”, aşa cm poate copilul. În felul acesta „r” poate fi pronunţat corect şi în mod izolat.

Nu există metodă şi procedeu unic care să dea rezultate la toţi copiii. Acelaşi procedeu, aplicat la copii diferiţi, dă rezultate diferite.

ro