19/03/2026
-- Începând de la lucrurile simple, care țin de viața de zi cu zi și accesul la spații și bunuri comune/sociale, perspectivele persoanelor cu dizabilități ne provoacă să înțelegem umanitatea într-un cadru mai expansiv, pe de o parte, și mai nuanțat, pe de altă parte. Ceea ce majoritatea oamenilor și a personalului academic înțeleg ca „normalitate” nu reflectă nici măcar superficial realitatea complexă a corporalității și a felului în care funcționăm intelectual și psihologic. Conceptul bodymind, pe care îl traducem prin corp-minte, introdus în spațiile anglo-americane de cercetare a dizabilității de aproape o jumătate de secol, impune o viziune holistică a umanității. Conceptul își are originea în principal în studiile feministe ale dizabilității și în teoria critică a dizabilității, unde a apărut ca un demers menit să conteste și să depășească dualismul cartezian occidental dintre corp și minte (Price 2015). Ulterior, alții au extins utilizarea acestui concept pentru a analiza intersecțiile dintre dizabilitate, rasă, gen și sexualitate. Această perspectivă subliniază faptul că dizabilitatea nu poate fi înțeleasă izolat, ca o categorie separată a diferenței, ci trebuie conceptualizată în strânsă legătură cu alte categorii sociale și culturale, precum genul și rasa (Schalk 2018). Ceea ce trăim în fizicalitatea corpului și cm înțelegem aceasta fizicalitate sunt simbiotic legate–fizicalitatea generează un tip de trăire și înțelegere, iar felul în care receptăm cognitiv fizicalitatea generează relația cu corpul. Sănătatea este, în acest cadru, o echilibrare a nevoilor și posibilităților corporale cu felul în care reușim să negociem mintal tiparele normative ale societății în care trăim. Normativitatea nu este normalul. Ea trebuie interogată din interiorul complexului minte-corp, nu ca realitate a priori care ne ghidează și forțează chiar, fără acces la spații pentru negociere. Ea trebuie conceptualizată ca tipar care poate fi schimbat și reglat pentru echilibrarea funcțiilor noastre fizice și mintale și a sensului nostru social și chiar cetățenesc. La baza acestei reechilibrări se află conceptul de dreptate a dizabilității (disability justice pe engleză).
De asemenea, deoarece inegalitățile se manifestă și între persoane cu diferite tipuri de dizabilități, se creează ierarhii între vocile și spațiul pe care îl pot ocupa public persoane cu diferite dizabilități pentru a vorbi despre drepturile și experiențele persoanelor cu dizabilități (Meyers, McCloskey, and Petri 2023). Mai ales persoanele cu dizabilități intelectuale se găsesc adesea la capătul unor astfel de ierarhii (Harris și colab. 2023). O abordare informată de dreptate a dizabilității ne permite și să interogăm aceste inegalități încercând să includem o arie cât mai diversă de voci care să povestească experiența dizabilității ca realitate socială poziționată de la care să investigăm împreună normativitățiile și procesele sociale care produc dizabilitatea în viața de zi cu zi.
Pornind conceptual de la această negare radicală a normativității ca normă ce trebuie fundamental acceptată pentru a funcționa într-o societate, în spațiul public și în discursurile culturale oferim alternative în diferite câmpuri de gândire și acțiune. Pe acest fundal, primul volum al acestui număr special dublu propune o perspectivă emică, sau bottom-up, care aduce în prim-plan experiențele persoanelor cu dizabilități. Al doilea volum conține articole și recenzii care abordează dizabilitatea dintr-un unghi predominant academic, care interoghează felul în care apare dizabilitatea în diferite contexte dintr-o perspectivă critică, creând astfel o punte între diferite arii de studiu al dizabilității și cercetările academice din diferite domenii: de la studii de film și literatură la studii istorice sau sociale. Cele două volume se completează deoarece, pentru a înțelege dizabilitatea în multiplele ei forme, trebuie să recunoaștem diferitele tradiții de gândire și acțiune care ne-au adus unde suntem azi: de la expertiza prin experiență trăită a persoanelor cu dizabilități la studii academice care operează cu aparatele conceptuale ale diferitelor discipline universitare (istorie, film, sociologie, politici publice etc.).
Prin acest demers dorim să deschidem spațiu pentru voci care, în mediul academic românesc, sunt rareori ascultate, întrucât mare parte din cercetare continuă să fie centrată pe privirea normativă a cercetătorilor fără dizabilități, care tratează dizabilitatea mai degrabă ca obiect de studiu, în loc să o abordeze ca metodă și lentilă critică de analiză a normativului, în sensul propus de studiile critice de dizabilitate (Meekosha 2009; Shildrick 2019). Această perspectivă îmbogățește multiple domenii disciplinare reprezentate în acest număr, de la istoria dizabilității — încă aproape absentă din peisajul istoriografiei academice românești (Dinu 2025)— până la studiile critice ale dizabilității, care continuă să ocupe o poziție periferică în științele educației, psihopedagogie și asistență socială din România (Trancă și colab. 2024; Trancă și colab. 2022; Safta-Zecheria și colab. 2023; Dârjan și Luștrea 2018; Jurca și colab. 2024; Vrăsmaș și Vrăsmaș 2021; Manea 2000). Prin această deschidere interdisciplinară, se conturează un cadru de reflecție capabil să provoace și să extindă granițele cunoașterii convenționale. Mai mult decât atât, numărul se dorește unul care intră în dialog cu multiplele producții culturale ale persoanelor cu dizabilități care aduc diferite experiențe mai aproape de un public mai larg: cm ar fi revista Madzine redactată de Oana Ungureanu și Raluca de Soleil aflată la a III-a ediție (vezi Ungureanu & de Soleil 2025), piesa de teatru radiofonic a Simonei Smultea ilustrată de Dan Perjovschi (Smultea & Perjovschi 2005) sau romanul grafic (auto)biografic al Elisabetei Moldovan Spune-mi Eli, redactat și ilustrat de Dan Ungureanu (2017). De asemenea, tradițiile de autoreprezentare înafara cât și din interiorul Consiliului Național al Dizabilității din România constituie un punct la care ne raportăm pentru a ne educa despre societatea românească, de exemplu prin activitățile asociației Ceva de Spus din Timișoara. Acest dialog cu diferite tradiții de cercetare, înțelegere, interpretare și transformare a societății ne poziționează atât simbolic și social, cât și politic și cultural într-o poziție informată de lentila dizabilității și a dreptății dizabilității.
În același timp, nu pretindem că suntem în afara tradițiilor și structurilor de putere care construiesc înțelegerea dizabilității în societatea contemporană. Noi, editoarele și editorul, suntem persoane fără dizabilități, iar acest fapt implică inevitabil limite în înțelegerea profundă a ceea ce înseamnă să trăiești o viață marcată de dizabilitate. Chiar dacă nu putem eluda complet aceste raporturi de putere, intenția noastră este să acționăm ca aliați ai comunităților de persoane cu dizabilități, concepând acest număr special ca pe un proiect co-produs de cunoaștere. Acest principiu se reflectă în mai multe articole incluse în volum, care nu prezintă narațiuni despre dizabilitate, ci sunt rezultatul unei munci comune cu persoanele cu dizabilități, în spiritul bine-cunoscutului principiu: „Nimic despre noi fără noi” – Nothing about us without us (Charlton 1997).
Ca autoare/ori, venim din discipline și câmpuri de cercetare care au dezvoltat atât individual, cât și interdisciplinar, noi cadre epistemice pentru a înțelege dizabilitatea atât ca subiect în sine, cât și ca element necesar pentru literatură, istorie, antropologie, sociologie, psihologie, etc. Oferta noastră în acest număr special este de deschidere de drumuri în toate aceste discipline și între ele. Limbajul pe care îl introducem este nou si poate dezorientant pentru cei/le care nu sunt încă familiarizați/te cu dizabilitatea ca un cadru epistemic necesar. De aceea introducem și ghidul de terminologie incluzivă dezvoltat de organizația non-guvernamentală „Eroi printre noi” la anexa 2 de mai jos. Dezvoltat de doi părinți care au devenit experți în atipicitatea neurologică prin experiența personală, ghidul este un produs al cunoașterii angajate la care ne referim mai sus și pe care dorim să o propagăm. Publicarea unui glosar detaliat, care să explice diferențele între limbajul normativ care nu respectă subiectivitatea persoanelor cu dizabilități, și limbajul preferat de persoanele direct afectate de el, este o resursă extraordinară pentru spațiul public românesc. El a fost dezvoltat pentru jurnaliști/e, dar este extrem de util pentru oricine care activează în spațiul academic, în spațiul politic, în spațiul digital, și în spațiul cultural.
Nu este vorba de o nouă formă de „corectitudine politică”. Este vorba de a procesa forme de violență și de bullying care afectează pe mulți oameni, care sunt reflexe ale normativității menționate mai sus. Dacă facem efortul intelectual și empatic de a înțelege de ce o persoană nevăzătoare preferă acel termen în loc de „orb”; dacă facem efortul de a înțelege de ce o persoană surdă sau hipoacuzică nu dorește sa fie identificată ca „surdomut”; dacă facem efortul de a înțelege de ce „handicapat” este un termen cu care nicio persoană cu dizabilități fizice sau mintale nu se identifică, putem să începem să înțelegem mai clar atât realitatea fizică și psihologică a condițiilor cu care trăiesc acești oameni, cât și nevoile specifice ale fiecăreia/uia dintre noi. Dizabilitatea nu este un amalgam de condiții cu care trăiesc un mic procent din oameni. Media globală curentă a persoanelor cu dizabilități este de 16% (WHO 2013). Acești oameni fac parte din comunități biologice, afective, educaționale și profesionale, care implică relații de grijă reciprocă. Cu alte cuvinte, dizabilitatea privește în mod direct o bună parte din umanitate. Iar oricare dintre noi putem să devenim o persoana dizabilizată. Oricare dintre noi putem să devenim o persoană care are în grija o persoană dizabilizată.--
Câteva fragmente din "Manifest pentru studiilede dizabilitate în România", textul scris de Maria Bucur, Radu Harald Dinu și Leyla Safta-Zecheria care deschide numărul special despre studii de dizabilitate din Transilvania:
17/03/2026
07/12/2025
27/10/2025
21/10/2025
14/10/2025