07/02/2026
A fost cea mai mare jucătoare de tenis de masă din istorie. A câștigat 17 titluri mondiale. A fost invincibilă timp de 6 ani la rând, un record pe care nimeni nu l-a egalat vreodată. Dar regimul comunist a urât-o pentru că era evreică și burgheză. I-au interzis să mai intre în sălile de sport, au șters-o din ziare, au obligat-o să fugă din țară. România și-a alungat propria regină.”
Angelica Rozeanu (Adelstein) s-a născut la București. Avea un talent supranatural la ping-pong. Între 1950 și 1955, a dominat planeta. Câștiga tot. Imnul României se auzea în toate capitalele lumii datorită ei. Era un fenomen, la fel de mare ca Nadia sau Hagi în epoca ei.
Dar în anii '50, antisemitismul mascat al regimului a început să lovească. Angelica provenea dintr-o familie înstărită. Oricât de mult aur aducea țării, pentru activiștii de partid era „element dușmănos”.
Umilințele au început discret, apoi au devenit insuportabile. Nu mai primea viză de ieșire. I se tăiau diurnele. I s-a interzis accesul în complexul Floreasca. Un oficial i-a spus în față: „Nu mai avem nevoie de tine. Ești prea bătrână și prea evreică”.
În 1960, scârbită și cu inima frântă, a plecat în Israel. Acolo a continuat să joace și să câștige, dar a murit în 2006 cu un mare dor de România. Presa românească a ignorat-o decenii la rând.
În timp ce lumea întreagă o venera (este în Hall of Fame-ul tenisului de masă), în România, tinerii nu știu cine a fost. Am șters cu buretele performanța pură din cauza urii etnice.
Morala: O națiune care își alungă campionii pe criterii de rasă sau religie rămâne mică. Angelica Rozeanu a fost racheta de aur a României, pe care noi am aruncat-o la gunoi.
