Coherent We Space

Unicitatea profesională nu începe în cuvinte permutate în CV ca să „dai mai bine”.

Mai ales când tu ești deja sleită de energie și fără disponibilitate reală să mai porți măștile obișnuite.

Și nici în încă o încercare de a te adapta mai bine la o lume sau la o carieră pentru care ai luptat ani întregi, dar care, între timp, te-a făcut să te îndepărtezi tot mai mult de tine însăți.

Observ în perioada aceasta tot mai multe conversații despre urgența adaptării profesionale, poziționare, relevanță, restructurare și despre cm să navighezi strategic o piață a muncii care se schimbă rapid și cred că este firesc să existe și astfel de spații, mai ales într-o perioadă în care multe sisteme și moduri de funcționare se transformă sub ochii noștri.

Doar că, din perspectiva mea, exact într-un astfel de context național și global, cu atât de multe necunoscute legate de ce urmează, ultimul lucru de care avem nevoie este să învățăm să ne supra-adaptăm și mai mult la exterior.

Să ne cosmetizăm CV-ul până nu ne mai recunoaștem în el, să învățăm încă o dată cm să „dăm bine” sau să ne modelăm discursul, expresia și chiar personalitatea astfel încât să încăpem într-un sistem care ne cere să fim tot mai eficiente și tot mai puțin vii.

Poți face asta o vreme și chiar poți avea succes făcând-o.

Poți să continui să fii competentă într-un rol care nu te mai reprezintă pe deplin, să funcționezi impecabil într-o structură care îți consumă energia și să primești validare pentru o versiune a ta care, în realitate, începe să rămână în urmă față de femeia care ai devenit între timp.

Dar există un preț pentru toate acestea.

În iunie voi deschide experiența ghidată gratuită „Recunoaște-ți Unicitatea Profesională”.

Vom explora împreună ce din felul în care muncești încă te reprezintă, ce a început să te consume și ce are nevoie să se schimbe pentru ca munca ta să îți aducă mai mult sens, energie și coerență.

Vom porni de la experiența ta de viață, expertiza pe care ai construit-o deja și ceea ce este autentic în felul tău de a contribui, astfel încât să vezi mai clar ce merită păstrat, ce merită reașezat și cm poate arăta următorul tău capitol profesional.
Dacă simți rezonanță cu ceea ce ai citit, te invit cu drag alături de noi.

Să fii deschizător de drumuri într-un domeniu este provocator, să îmbogățești o profesie care este axată pe cercetare și protocoale cu ceva ce "coboară" în lucrul cu subconștientul și poveștile ascunse ale tale și ale familiei, este și mai provocator.

Mă bucură nespus că Raluca alege cu tot mai multă încredere să își asume rolul ei, ghidarea profundă, transformatoare și extrem de precisă pe care o face prin
Dr Raluca Buciuman- Decodificare dentara si Homeopatie

Dincolo de a fi un medic stomatolog compentent, ajută părinții și oamenii deschiși către ceva mai profund din ei, să identifice ce le transmite sufletul lor prin durerea sau afecțiunea dentară pe care o au.

O recomand cu mare drag și mă bucur nespus că a venit în mentoratul de Unicitate profesională de anul trecut și am trăit deja atât de mult și multe împreună. Deși atunci ne-am cunoscut, se simte mai degrabă ca o reîntâlnire.

A scris ea mai jos în postare ce poate deveni posibil când îți recunoști și accepți Unicitatea profesională.

Te invit și pe tine la trainingul gratuit cu această temă - îți las link în comentarii.

Astăzi vreau sa vorbesc despre recunoaștere

Despre acea nevoie, despre acea bucată din noi care vrea să fie văzută cu totul, care vrea să fie înțeleasă, conținută, acceptată, plăcută, admirată. Și pentru fiecare din noi, această recunoaștere poate avea nuanțe diferite. Ea pornește din copilărie, de la dorința de a fi recunoscută de mama. Și apoi, de-a lungul vieții, poate să ia diverse nuanțe.

Intr-o sedinta de terapie, am putut să văd foarte clar nevoia mea de a fi recunoscută pe plan profesional.

Pentru ca atunci când noi nu ne recunoaștem în totalitate, avem impresia că nu primim asta din exterior.

Și în ce fel eu nu mă recunoșteam în totalitate?

Era pentru că în mine încă existau două Raluca.

Pe de o parte era medicul dentist care a lucrat în cabinet mulți ani, și care știa că tiparul succesului este să ai propria clinică, poate colaboratori, să te caute mulți pacienți, să ai agenda plină și, bineînțeles, mulți bani.

Pe cealalta parte era Raluca, care a învățat și a ales să se uite mai profund la omul din fața ei, să-l ghideze și să-l însoțească în procese profunde, într-o formă de terapie a sufletului.

Provocarea era uriasa, pentru ca nu e usor sa fii pionier, sa ieși din rând și sa creezi carari pe unde n-a mai calcat nimeni, fara sa te intrebi: o fi bine? Oare unde ma duce drumul asta?

Și tocmai în momentele acelea de zbucium interior, am descoperit programul de mentorat care se numea „Unicitatea profesională: de la Esență la Expansiune”.

Când am văzut titlul, am zis: „Uau! Asta vreau. Asta mi se potrivește. Vreau să nu mai am întrebări legate de cm să fiu și ce trebuie să fac, ci vreau să știu cu claritate care este menirea mea profesională. Cum trebuie să mă aduc în lume din punctul ăsta de vedere.”

Și a fost cea mai bună decizie pe care am luat-o în ultimii ani! Mi-a adus atâta de multă claritate, împuternicire. Am aflat care sunt darurile mele, ce a venit sufletul meu să implineasca în viața asta și cm pot, prin profesia pe care mi-am ales-o, să le aduc în lume și să dau mai departe.

După această perioadă de mentorat, am ajuns să mă cunosc mai bine, să știu cm să mă conectez mai tare la Esența mea, s-o las pe Ea să mă ghideze și s-o las pe Ea să lucreze prin mine.

Și, de fapt, asta este recunoașterea pe care am obținut-o și de care aveam nevoie:

Tranzitia mea profesionala a fost sa imi asum rolul de pionier, aducand in tara o abordare diferita a stomatologiei.

Practic, pentru mine, radiografia dentara este mai mult decat un instrument de diagnostic fizic. Este o fereastra prin care vad omul in intregul lui.

Astfel, boala sau durerea sunt mesaje care, odata intelese, deschid calea spre o vindecare reala, profunda si constienta.

Si odată ajunsa aici, nu mai exista cale de intoarcere! Nu mai pot sa privesc un dinte sau o afectiune separate de sufletul omului din fata mea!

Pentru că am experimentat direct puterea acestei transformări și știu ce înseamnă să treci de la căutare la aliniere profesională, vreau să dau acest mesaj mai departe:

Anaya, mentora mea, alaturi de care am trait, invatat si inteles multe in ultimul an, lansează acum un nou program GRATUIT.

Este un spațiu creat special pentru femeile care sunt pregătite să își descopere unicitatea profesională, să își recunoască valoarea și să construiască o carieră sau un business în perfectă coerență cu darurile lor. Este o oportunitate extraordinară de a primi o ghidare extrem de valoroasă.

Dacă simți că a venit momentul să pășești în propria ta putere și să nu mai faci compromisuri față de cine ești cu adevărat, te invit să nu ratezi acest început.

Te poți înscrie accesând linkul din primul comentariu sau lasă-mi un mesaj în privat și îți trimit eu toate detaliile.

Sunt perioade în care începi să simți că parcă „nu mai încapi” în forma actuală a vieții tale.

Parcă nimic nu se mai simte cu adevărat „al tău”, deși ai muncit atât să construiești tot ceea ce există acum în jurul tău.

Pentru unele femei apare după un burnout.

Pentru altele după ce devin mame.

Pentru altele după ani întregi în care au construit, au performat, au fost competente și apreciate, iar într-o zi își dau seama că ceea ce înainte le hrănea nu le mai atinge în același fel.

Și de multe ori, primul impuls este să creadă că „trebuie să o ia de la început”.

Că sunt pierdute, că nu mai știu ce vor sau că tot ce au construit până acum nu mai are valoare.

Eu nu cred că lucrurile stau așa și nici că o luăm de la început atât de des pe cât avem impresia.

Cred mai degrabă că există etape în care viața ne cere să reconfigurăm felul în care folosim tot ceea ce am făcut și am devenit între timp.

✨ Experiența de viață și tot ceea ce s-a modelat în noi prin situațiile prin care am trecut.

✨ Expertiza profesională și abilitățile pe care le-am dezvoltat prin anii în care am învățat, am construit, am greșit, am ajustat și am crescut.

✨ Darurile naturale și acele lucruri care pentru noi par atât de firești încât aproape nici nu le mai observăm, deși pentru alți oameni pot deveni extrem de valoroase.

✨ Felul nostru unic de a relaționa și contribui, pentru că nu toate ne simțim împlinite în aceleași formate, ritmuri sau moduri de lucru.

✨ Aspirațiile noi care încep să se ridice mai vii din interior și care nu ne mai lasă să rămânem complet identice cu femeia care eram acum câțiva ani.

Toate acestea există deja.

Doar că, uneori, au nevoie să fie reașezate într-o formă nouă, mai coerentă cu femeia care suntem acum și cu ceea ce alegem să aducem la viață în această etapă a existenței noastre.

Și da, perioada aceasta poate să vină cu multă confuzie.

Dar există o diferență foarte mare între confuzia începutului și confuzia reconfigurării.

În prima încă nu ai construit nimic și totul e necunoscut.

În a doua, de multe ori, ai deja foarte multe resurse, experiențe și adevăruri interioare acumulate, iar viața începe doar să îți ceară o nouă formă pentru ele.

Și cred că asta schimbă foarte mult felul în care ne privim atunci când trecem prin astfel de tranziții.

Este o diferență uriașă între a te vedea ca o femeie de 35, 40 sau 50 de ani care „nu mai știe ce face cu viața ei”

și

a realiza că poate ai crescut suficient de mult încât ceea ce te reprezenta acum câțiva ani să nu te mai poată cuprinde așa cm ești acum. Mai provocator e dacă încă funcționează.

De cele mai multe ori schimbarea de care avem nevoie nu înseamnă o viață complet nouă, o nouă formare sau o nouă profesie.

Adesea confuzia aceea pe care o trăiești cere o pauză și o reconfigurare mai profundă a felului în care alegem să trăim, să muncim și să ne folosim resursele interioare în etapa de viață în care suntem acum.

❓Simți că te afli într-o astfel de perioadă care cere împrospătare?

Te invit la „Recunoaște-ți Unicitatea Profesională”, o experiență ghidată gratuită pentru femeile care simt că a venit momentul să creeze mai multă coerență între cine au devenit și felul în care muncesc, creează și contribuie în lume.

Începem pe 7 iunie.

Simți să vii alături de noi?

Am deschis înscrierile la „Recunoaște-ți Unicitatea Profesională” ✨

Simt foarte multă bucurie în timp ce scriu aceste rânduri.

În ultimii ani am întâlnit tot mai multe femei care au crescut enorm în interior, care au investit mult în transformarea lor și care simt că a venit momentul ca tot ceea ce au descoperit despre ele să înceapă să se reflecte mai clar și în viața lor profesională.

Din această realitate s-a născut această experiență ghidată gratuită.

Trainingul va avea loc între 7–11 iunie,
5 zile în care vom lucra împreună pentru a aduce mai multă claritate, coerență și direcție în felul în care creezi, muncești și contribui în lume.

Vom porni de la:
✨ experiența ta de viață
✨ expertiza pe care ai construit-o deja
✨ darurile tale naturale
✨ ritmul tău autentic

…pentru ca ceea ce construiești în următorul capitol profesional să te reprezinte mai profund.

Simt sincer că va fi una dintre cele mai vii și transformatoare experiențe pe care le-am creat până acum și abia aștept să vă întâlnesc pe cele care simțiți chemarea.

Înscrierile sunt acum deschise.

❓Simți să vii alături de noi?

Te-ai surprins în ultima perioadă cu senzația că trebuie să schimbi ceva în viața ta, fără să vezi încă limpede ce anume?

Poate simți că forma actuală a vieții tale nu te mai cuprinde pe deplin și că presiunea începe încă dinainte ca ziua să înceapă.

Deschizi ochii și mâna caută telefonul aproape reflex. Privești agenda, apar notificările, citești știri despre crize, restructurări, inteligență artificială și schimbări rapide. Undeva în fundal se strecoară senzația că trebuie să te miști mai repede și să înțelegi ce urmează.

Ieri, una dintre femeile minunate cu care am început să lucrez de curând a pus perfect în cuvinte această stare.

La finalul conversației noastre, după ce am traversat împreună teme legate de muncă, direcție și toate lucrurile care la exterior păreau așezate, a rămas câteva clipe cu privirea în jos, și-a dus mâinile la tâmple și mi-a spus:

„Simt că îmi explodează capul în ultima vreme. Știu că este timpul pentru o schimbare radicală. Simt o presiune uriașă în mine și încă nu văd limpede ce mi se cere.”

Am rămas cu propoziția ei în mine multe ore. M-a atins greutatea cu care a rostit cuvântul radicală, deși ea are deja o construcție frumoasă și fertilă în jurul pasiunii ei.

Mai târziu, am intrat online după o perioadă în care am fost mai puțin prezentă aici, iar o astfel de absență lasă să apară mai clar ceea ce circulă intens în spațiul colectiv.

Aproape instant am recunoscut aceeași energie de presiune peste tot.

Ultimatumuri scrise cu majuscule și ademeniri agresive pentru atenție.
Chipuri încordate care anunță ce urmează.
Promisiuni de transformare totală în câteva zile.
Mesaje despre reconversie urgentă și despre nevoia de a accelera permanent.

Parcă în câmp plutește o angoasă colectivă.

Miroase a schimbare, iar foarte puțini oameni pot spune cu adevărat ce urmează.

Dacă privești sincer ultimii ani, devine ușor de înțeles de unde vine această tensiune.

Poate îți amintești criza din 2008 și serile în care oamenii vorbeau mai încet despre bani, rate și viitor.

Poate îți amintești pandemia, acea perioadă aproape ireală în care străzile au rămas goale, avioanele la sol, iar casa a devenit deodată lumea întreagă pentru majoritatea oamenilor de pe glob.

Poate simți acum că ritmul transformărilor continuă să se intensifice de la lună la lună și apare impresia că este nevoie de ceva radical, rapid, spectaculos.

Pentru multe femei, toate acestea se traduc extrem de concret în viața de zi cu zi.

Se trezesc dimineața și, înainte să pună picioarele pe podea, mâna caută telefonul.

Privesc agenda plină și simt cm pieptul se strânge puțin, iar respirația devine mai scurtă.

Deschid laptopul, apar notificările, iar mintea începe să alerge înainte ca ziua să înceapă cu adevărat.

Intră în call-uri, organizează, rezolvă, țin multe fire împreună, iar seara rămâne senzația că esențialul din ele a fost din nou amânat.

Și acestea sunt doar preocupările legate de viața profesională.

Atunci când există și familie, copii și responsabilități emoționale sau logistice, totul se multiplică în solicitare energetică și psihică.

În cazul femeilor obișnuite să lucreze cu ele, să se perfecționeze și să caute sens mai profund în ceea ce fac, apar întrebări care astăzi se aud tot mai clar.

✨Mai are sens ceea ce fac?
✨Mă mai reprezintă ritmul acesta?
✨Încotro mă îndrept într-o lume care se schimbă atât de repede?
✨Cum rămân valoroasă și relevantă?
✨Ce aleg dintre atâtea posibilități?

Este copleșitoare și total ineficientă această presiune pe umerii unei femei.

Privind cu mai mult realism, rareori este nevoie de schimbări radicale pentru construcții durabile. De multe ori, cele mai inspirate mișcări sunt recalibrările fine ale ecosistemului deja creat.

Totuși, ele par insuficiente atunci când creierul a captat impresia de pericol și intră în mecanisme de supraviețuire.

Are sens să se întâmple uneori astfel, oricât de evoluate am fi.

Să nu uităm că generațiile părinților noștri puteau avea, de multe ori, aceeași meserie pentru o viață întreagă.

Astăzi, multe femei traversează mai multe identități profesionale în aceeași viață și sunt chemate, de fiecare dată, la noi niveluri de adaptare, discernământ, maturitate și adevăr interior.

În fața atâtor opțiuni și a atâtor incertitudini, frica apare firesc.

Uneori apare blocajul, cu zece tab-uri deschise și fără puterea de a alege unul.

Alteori apar mișcări pripite, împinse de presiune și de zgomotul din jur.

Este profund uman.

Și totuși, sub tot acest zgomot, eu simt și o oportunitate rară în acest an.

Poate că nu traversăm doar o criză. Mai adesea traversăm încheierea unor moduri vechi de a munci, de a performa, de a ne raporta la valoare, la bani și la succes.

Am ocazia să asist procese prin care se închid etape dense în care multe femei mergeau înainte pe pilot automat, din datorie, din adaptare excesivă sau urmând modele preluate din exterior.

Și acum este timpul întrebărilor mai mature și mai adevărate, cele care deschid noi posibilități de a fi, de a trăi și de a munci.

Așadar, dacă ești și tu în buza unei transformări, iată câteva repere călăuzitoare care îți pot trezi înțelepciunea interioară și adevărul actual:

✨ Cine mai ești tu, dincolo de roluri?
✨ Ce valoare aduci în mod real atunci când tu însăți ești în bunăstare?
✨ Ce fel de muncă te susține și te hrănește?
✨ Ce identitate profesională se cere lăsată în urmă?
✨ Cine devii prin alegerile pe care le faci acum?
✨ Care este Unicitatea ta profesională?

Eu simt că tocmai aici începe conversația importantă.

❓ Cum se simte pentru tine perioada aceasta?

Dacă simți să îmi împărtășești mai pe larg ce trăiești acum, îmi poți scrie și în privat.

Dacă ai trecut de 30 sau poate chiar de 40 de ani, există șanse mari să îți amintești după-amiezile acelea lungi în care strada sau spațiul din fața blocului devenea terenul de joacă.

Jocul „Țările”. Castelul din piese dărâmat cu mingea. Elasticul întins între două prietene. Frunza. Alergatul până se lăsa seara și vreun bunic striga de la geam că este ora de intrat în casă.

Corpul era mereu în mișcare, iar timpul părea să curgă altfel.

Îmi amintesc foarte clar jocul „Castelul”.

Se făcea un mic turn din pietre puse una peste alta, iar cel căruia îi venea rândul trebuia să arunce mingea și să încerce să dărâme acel turn.

În timp ce mingea zbura spre castel, toți ceilalți fugeau în toate direcțiile, fiecare încercând să se îndepărteze cât mai mult.

În momentul în care castelul se prăbușea, jocul își schimba brusc ritmul.

Cel care aruncase mingea începea să își aleagă ținta, iar în corp apărea instant acea tensiune plină de energie pe care o simțeam cu toții în acele momente.

La începutul jocului totul se simțea ușor.

Picioarele erau rapide, respirația amplă, ochii ageri, iar mâna prindea mingea cu o siguranță aproape instinctivă. Întindeam brațul, ținteam și, de cele mai multe ori, mingea pleca exact acolo unde voiam.

După o oră sau două de alergat la joacă, lucrurile începeau să se schimbe.

Când era rândul meu să țintesc, gambele îmi tremurau ușor, mâinile deveneau mai nesigure pe mingea aceea grea, respirația se accelera și apărea o tensiune în corp care făcea fiecare aruncare mai intensă.

În acele momente descopeream deja ceva foarte interesant despre corp.
Când mă încordam prea tare, aruncarea pleca aproape întotdeauna pe lângă țintă.
Când reușeam să rămân mai relaxată și mai jucăușă, mingea ajungea exact acolo unde trebuia.

✨

Zilele acestea mi-am amintit de acele etape din copilărie în timp ce făceam antrenament în curte cu Yungen.

De când a apărut el în viața mea, relația mea cu sportul a avut o dinamică destul de interesantă. El creează antrenamente extrem de coerente și eficiente, iar eu am reușit mult timp să le ocolesc cu o creativitate surprinzătoare.

Corpul meu a rămas mereu destul de agil și fără mişcare consecventă. Mult timp am considerat că acest lucru ține pur și simplu de felul în care sunt construită.

Chiar și în perioada în care am luat 25 de kilograme în sarcina cu Arun, trupul meu a revenit la echilibru în câteva luni prin îngrijire simplă și atenție față de ritmul vieții fără să practic ceva special sau des.

✨

În ultimele luni am început însă să îmi schimb perspectiva despre mişcare.
Să îți zic de ce...

Iarna aceasta m-am surprins într-o stare de comoditate pe care rar mi-am permis-o de-a lungul vieții. O relaxare profundă, o moleșeală plăcută, un fel de a sta care părea foarte hrănitor după ani în care energia mea mergea aproape permanent către acțiune, creație sau mămicit copii mici.

În câteva săptămâni de repaos, acea relaxare a început să se transforme într-o inerție de a rămâne în același loc ca o mâță de canapea cu ochii în focul din şemineu.

M-am surprins privind visele și aspirațiile vii de la sfârșitul anului trecut și observând că ele erau încă acolo, însă energia de a face pașii concreți către a le aduce în concret devenise mai difuză.

Parcă inspirația și creativitatea rămâneau undeva în fundal.

În acele momente am realizat ceva foarte simplu dar pe care nu o mai simțisem atât de visceral. Viziunea și creativitatea au nevoie de vitalitate.

Iar vitalitatea începe în corp.

Mișcarea trezește energia care hrănește apoi inspirația, curajul de a acționa și bucuria de a crea.

Aşa că din februarie am început să aduc mai multă atenție corpului meu. Antrenamente, mese regulate, auto-masaj și mai multă grijă pentru felul în care îmi susțin energia în fiecare zi.

✨

Pe mine nu a reuşit să mă pună în mişcare ideea că e bine, că e sănătos, că trebuie dupā 35 de ani, nici chiar dorința de a da acea mini-cută rămasă "îm plus" după sarcină, nici vreo ambiție de a avea pătrățele sau vreun corp de sirenă.

Dar faptul că a devenit clar cm statul şi inerția confortului îmi afectează pasiunea și bucuria de creație şi a fi în serviciu, pentru mine a fost declick-ul de care aveam nevoie să iau în serios revigorarea trupului.

Oricare ar fi "De ce-ul" nostru de a ne mişca, cred cā merită să îl lăsăm să ne provoace să începem că va fi efectiv o cascadă de beneficii care vin la pachet.

Primele antrenamente cer puțină mobilizare în ciuda lipsei de chef. Eu de asta şi sunt în programe de grup pentru femei.

După o vreme ceva foarte frumos apare. Corpul începe să își amintească.

Orele întregi de joacă din copilărie, alergatul prin păduri, cățăratul prin copaci, handbalul din curtea școlii sau elasticul întins între două prietene au construit în mine (şi poate în mulți dintre noi) o memorie a mișcării.

Acea memorie rămâne în corp.

Iar atunci când revenim la mișcare chiar şi după mulți ani, corpul o recunoaște și începe din nou să se trezească.

✨

Antrenamentele pe care le creează Yungen au această calitate foarte specială. Sunt simple, coerente și activează întreg corpul într-un timp relativ scurt, iar după 20-30 de minute simți cm fiecare fibră musculară începe să participe din nou la viață.

Deci e interesant că după ce m-am pornit puțin zilele astea, mişcările cu bila asta de metal de 6 kg plimbată în toate direcțiile nu a mai fost despre determinarea să mă conving de nevoia de disciplină, m-a transpus iar la poalele Bucegilor cu zumzet de mulți copii şi vecini în vârstă morocănoşi, înnebuniți de râsul şi țipetele noastre.

Azi mi-a plăcut mai mult ca oricând şi sunt recunoscătoare că a revenit acest iz care mă energizează. Vreau să îl păstrez pe mai departe şi e ideal când ne strângem mai mulți.

Începând de vineri, Yungen Pop organizează un antrenament de grup de 3 zile, gratuit, un spațiu în care poți experimenta această energie alături de oameni care aleg să își susțină vitalitatea și mobilitatea.

Pentru cineva care a trecut de 30 sau chiar de 40 de ani și care își dorește să păstreze agilitatea, mobilitatea și darurile mișcării libere pentru mulți ani de acum înainte, o astfel de întâlnire poate deveni un început foarte frumos.

Există ceva profund revigorant în a redescoperi bucuria mișcării, aceeași bucurie pe care o simțeam când alergam ore întregi în jocurile copilăriei și corpul răspundea natural la fiecare impuls de viață.

Dacă simți că această energie te cheamă, te invit cu drag să vii și să experimentezi.

❓Ne întâlnim în grupul de antrenament?
Îți las detalii mai jos.

Ai momente în care simți în trup că felul în care muncești nu mai are aceeași textură ca înainte.

Îți îndeplinești responsabilitățile, duci lucrurile la capăt, iar undeva în interior apare o mișcare fină care cere mai multă coerență, mai mult adevăr, mai multă potrivire cu femeia care ai devenit.

Experiența acumulată, lecțiile trăite și creșterea ta interioară își caută o formă nouă de exprimare.
Una care să te reprezinte mai pe deplin.... ba chiar să te facă să îți cânte inima de bucurie când creezi sau oferi.

✨

Pentru mine, munca a fost mereu legată de cine sunt. De-a lungul vieții am auzit adesea că iubesc munca într-un mod rar întâlnit, că bucuria mea de a crea și oferi e contagioasă.

Astăzi pot vedea că această iubire a izvorât din dorința sinceră de a susține oameni pregătiți să crească și să își urmeze aspirațiile mai înalte.

Mi-a luat timp să recunosc că pentru mine este esențial să existe profunzime și curaj de transformare din partea celor cu care lucrez. Unde se doareau doar mici ajustări de suprafață, mă ofileam.

✨

Atunci când suntem în aliniere cu esența noastră și recunoaștem cu onestitate unde ne este firesc să fim, pentru cine ne simțim potrivite și pentru cine nu, energia noastră începe să se așeze într-o direcție mai limpede.

Pe măsură ce atenția se retrage din căutarea aprobării și din impulsul de a demonstra, începe să se contureze ceea ce consider a fi adevărata intenție a muncii împlinitoare.

O muncă născută din dorința de a ne onora unicitatea și de a ne pune darurile în Serviciu într-un mod matur și responsabil.

Din acest spațiu apar întâlniri firești cu oameni care te recunosc cu adevărat și aleg să primească ceea ce oferi pentru că rezonează cu tine ca Om, ca Femeie, ca Profesionist. În acest fel se creează schimburi juste și echitabile, în care dăruirea și primirea se susțin reciproc.

✨ Când munca începe să te reprezinte cu adevărat, radiezi, iar impactul tău crește organic. ✨

Aceasta a fost scânteia din care, acum un an, am deschis mentoratul de Unicitate Profesională. Am pornit la drum 19 femei care au simțit chemarea, iar 10 au ales să continue într-un proces mai profund de maturizare a relației cu munca lor.

Au traversat reconfigurări interioare, ajustări fine și decizii asumate care le-au adus mai multă stabilitate și lejeritate.

Din această devenire s-a născut
Radianța Profesională,
un eveniment online gratuit
dedicat femeilor care simt să își împrospăteze perspectiva asupra rolului pe care îl au transformarea interioară, puterea de creație și alegerea conștientă în felul în care își așază munca.

Deschidem grupul pe 8 martie, pe 9 va fi sesiunea de Bun venit, iar în perioada 10-16 martie voi aduce în acest spațiu conversații autentice alături de 10 femei pe care le apreciez profund pentru traseul lor de viață, pentru travaliul interior parcurs în ultimul an și pentru calitatea serviciilor pe care le oferă astăzi.

Activează în domenii precum medicină umană și veterinară, consiliere și terapie, IT și programare, sistem bancar și management de proiect în educație și trăiesc în România, Canada, Belgia, Olanda și Egipt.

Diversitatea experiențelor lor profesionale și culturale poate deveni un catalizator și o sursă bogată de inspirație pentru femeile care aleg să ni se alăture.

Mă simt onorată să le fiu mentor și Suflet-Aliat în această etapă de devenire.

Dacă te regăsești în ceea ce am împărtășit, te invit să descoperi detaliile în pagina de prezentare și să vezi dacă această întâlnire este potrivită pentru tine.

Ne-ar bucura să fim împreună. 🤍

Simți să vii alături de noi?

Când ne-am văzut prima dată, amândoi am avut senzația unei reîntâlniri.
Iar momentul în care am ales să fim împreună, la câteva luni distanță, a venit firesc, ca o continuare a ceva deja cunoscut.

Poate ai trăit și tu astfel de întâlniri, oameni care apar recent în viața ta dar simțirea îți spune că vă cunoașteți demult.

Această alianță de suflet a fost mereu vie între noi. Cu toate astea, a existat și încă mai apar perioade în relația noastră de cuplu în care apropierea, jocul și firescul dintre noi sunt acoperite de ritmul intens al vieții, mai ales în primul an al copiilor.

Viața zilnică aduce multe straturi peste relație: oboseala acumulată, roluri multiple care se activează simultan, responsabilitățile care cer atenție constantă.

În acest context, timpul pentru a sta unul cu celălalt, cu răbdare și disponibilitate reală, devine o resursă prețioasă.

Am simțit uneori cât de ușor este să rămâi în zona funcțională, organizată, responsabilă și cât de fin se poate estompa contactul viu dintre doi oameni care se iubesc.

Din acest motiv, anul trecut, am ales împreună cu Yungen să simplificăm zona angajamentelor comune. Deși iubim ce cocreăm prin Coherent We Space, am simțit că relația noastră are nevoie de mai mult spațiu dedicat nouă, ca parteneri, pentru a hrăni ceea ce ne unește dincolo de roluri și proiecte.

În timp, am înțeles că scânteia din cuplu nu dispare. Ea rămâne acolo, acoperită de lucruri nespuse, de nevoi amânate, de diferențe de ritm și de feluri diferite de a simți, care au nevoie de timp și cuvinte pentru a fi aduse la lumină.

Pentru noi, relația de cuplu este un organism viu. Are nevoie de atenție, de ajustări fine și de prezență conștientă, mai ales în etapele intense ale vieții.
Uneori reușim cu ușurință. Alteori avem nevoie să ne întoarcem întâi bine în noi înșine ca apoi să fim mai prezenți și disponibili în relație.

De aceea prețuiesc inițiativele care oferă cuplurilor timp, structură și ghidare pentru a se reîntoarce unul către celălalt într-un mod matur și conștient.

O femeie dragă, Amalia Ghiban, a creat "Alchimia Iubirii", un parcurs online pentru cupluri care simt că relația lor este pregătită pentru mai multă profunzime, claritate și apropiere. E un spațiu extrem de fertil şi vă recomand să parcurgeți ce a pregătit, e o reamintire a nevoilor cuplurilor în orice fază a relației ar fi.

Pentru mine este o bucurie să contribui în acest program cu o sesiune de cuplu dedicată explorării hărților energetice ale partenerilor.
Vom aduce lumină asupra zonelor de resursă din relație, asupra felului diferit în care fiecare simte și procesează experiențele, precum și asupra modurilor prin care aceste diferențe pot susține legătura, mai ales atunci când apar provocări.

Dacă simți această chemare, găsești detaliile mai jos și o poți contacta direct pe Amalia.

M-aș bucura din inimă pentru tine și pentru voi să vă oferiți acest dar.

❓Ce e viu în relația ta de cuplu acum?
❓V-ar aduce beneficii un astfel de spațiu?