ULBS D-School

Ne-a fost dor de atelierele cu elevi!

Încă un moment în care am aplicat ceva descoperit în cadrul programului University Innovation Fellows şi elevii s-au apropiat de cercetare şi rezultatele cercetarii!

It was !

Joi, 23.04.2026, elevii clasei a XI-a D din cadrul 𝐂𝐨𝐥𝐞𝐠𝐢𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐍𝐚𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥 ”𝐎𝐜𝐭𝐚𝐯𝐢𝐚𝐧 𝐆𝐨𝐠𝐚” 𝐒𝐢𝐛𝐢𝐮, însoțiți de doamna 𝐩𝐫𝐨𝐟. 𝐜𝐨𝐧𝐬𝐢𝐥𝐢𝐞𝐫 𝐬̦𝐜𝐨𝐥𝐚𝐫 𝐂𝐫𝐚̆𝐜𝐢𝐮𝐧 𝐒𝐢𝐦𝐨𝐧𝐚, 𝐂𝐉𝐑𝐀𝐄 𝐒𝐢𝐛𝐢𝐮, au participat la un atelier practic bazat pe metodologia 𝐃𝐞𝐬𝐢𝐠𝐧 𝐓𝐡𝐢𝐧𝐤𝐢𝐧𝐠, susținut de doamna 𝐝𝐫. 𝐢𝐧𝐠𝐢𝐧𝐞𝐫 𝐑𝐚𝐥𝐮𝐜𝐚 𝐁𝐚̂𝐫𝐬𝐚𝐧, facilitator al cursurilor și atelierelor de la ULBS Design Thinking School. Această inițiativă contribuie la dezvoltarea competențelor transversale și la orientarea în carieră a elevilor.
*
Activitatea a reprezentat o experiență deosebită de învățare, în care elevilor li s-au prezentat metode și instrumente de transformare a provocărilor în soluții creative, euristice, ghidați de doamna Raluca Bârsan, expert în metoda Design Thinking, specializată în cadrul programului University Innovation Fellows al Universității Stanford din SUA, căreia îi mulțumim pentru implicare.
**Fotografiile elevilor publicate în articol respectă regulamentul GDPR și sunt publicate cu acordul părinților.

🫶🫶🫶

De Ziua Bibliotecarului, am face bine să ne amintim că bibliotecile nu trăiesc din clișee, din imagini vintage sau din ideea comodă că „totul e online”, ci din muncă zilnică, tăcută și adesea invizibilă în multe aspecte. Din oameni care țin deschise spații publice, care organizează, explică, ascultă, îndrumă. Dintr-o muncă ce nu se vede întotdeauna, dar fără de care accesul real la cunoaștere și educație ar deveni rapid fragmentar și inegal.

Bibliotecarii nu lucrează doar cu cărți și reviste. Acestea sunt doar o fațetă ușor recognoscibilă a muncii noastre. În spate sunt baze de date, acces la resurse digitale, servicii de instruire, sprijin pentru cercetare, managementul datelor, diseminarea rezultatelor științifice, evenimente și programe pentru comunitate. Și, mai ales, munca zilnică cu oameni de toate felurile, fiecare cu ritmul, nevoile și nesiguranțele lui.

Există și o dimensiune despre care se vorbește prea puțin: munca emoțională. Studenți în primul an, copleșiți de prima sesiune și de îndoieli, ajung la bibliotecă nu doar pentru cărți, ci pentru un reper, pentru suport și un spațiu primitor. Pentru cineva care să le răspundă fără grabă și fără judecată. La fel, studenți în ani terminali, blocați în fața licenței, care nu știu de unde să înceapă sau cm să-și adune ideile. Nu vin doar pentru bibliografie. Vin cu nesiguranță și presiune. Îi ajutăm să găsească surse, să înțeleagă cm se citează, să-și structureze materialele și, uneori, pur și simplu să-și facă ordine în gânduri și să prindă curaj. Uneori se întorc, după luni, cu flori. Nu doar pentru un serviciu, ci în primul rând pentru că au fost luați în serios într-un moment fragil.

În bibliotecile publice, bibliotecarii sprijină familii și școli, construiesc programe pentru copii, creează contexte de învățare și încredere. Bibliotecile nu sunt instituții încremenite, ci spații în continuă schimbare și experimentare, adaptate unor comunități vii. Dar depind foarte mult de comunitățile în care își desfășoară activitatea și de gradul în care acestea le asumă ca instituții relevante.

Și totuși, nu de puține ori această profesie rămâne prinsă într-o percepție nedreaptă și reductivă. Trăim într-o societate care nu doar că nu își apără suficient instituțiile culturale publice și gratuite, dar adesea nici oamenii care le țin în funcțiune zi de zi. Într-un spațiu public tot mai dominat de o retorică agresiv depreciativă față de angajații publici, dublată de o stare aproape permanentă de acuză, munca aceasta devine ușor de ignorat, de simplificat sau de caricaturizat. Se vorbește mult despre „ineficiență” și prea puțin despre ceea ce se construiește, constant și discret, în aceste instituții. Se văd etichetele, dar nu și relațiile, procesele și responsabilitatea din spatele lor. În acest context, ajungem adesea în situația de a ne justifica existența, nu pentru că munca nu ar fi necesară, ci pentru că este prea puțin înțeleasă și prea rar apreciată la justa ei valoare. Iar această lipsă de înțelegere nu rămâne fără efecte. Ea se traduce direct în felul în care sunt tratate bibliotecile ca infrastructură publică și face ca subfinanțarea lor să devină ușor acceptabilă la nivel public.

Subfinanțarea bibliotecilor nu este o economie, ci o pierdere pe termen lung. Taie din acces, din educație, din capacitatea oamenilor de a înțelege, de a discerne și de a participa. Fără infrastructura asta discretă, rămânem cu iluzia accesului la informație, dar fără ghidaj, fără context și fără echitate.

Bibliotecile sunt, în primul rând, infrastructură publică. Nu produc mereu imagini spectaculoase, dar produc sens, continuitate, sprijin și șanse reale. În jurul lor se construiesc parcursuri educaționale, încredere și comunitate.

De Ziua Bibliotecarului, poate că ar merita mai puține etichete și mai multă înțelegere a rolului real pe care îl au. Mai multă susținere, mai mult respect pentru profesioniști și pentru munca lor și, nu în ultimul rând, mai multă prezență în biblioteci.

Pentru că o bibliotecă nu e doar un loc cu cărți. E o infrastructură vie și dinamică, care funcționează prin oamenii care o țin în mișcare și prin cei care o folosesc.

La mulți ani tuturor bibliotecarilor!

Sărbători liniştite!

🪺Se spune că acolo unde se încondeiazǎ ouă de Paște cu gând bun, liniștea se va așeza peste toată casa.

De la culorile naturale obținute din coji de ceapă și până la modelele decorate cu ceară, de la simplitatea frunzelor de pătrunjel fixate cu pricepere, până la vopseaua strălucitoare a stilului contemporan, fiecare ou de Paște spune o poveste despre răbdare și credințǎ.

Cu gândul la aceste zile care încetinesc ritmul urban, ca să facă loc tradițiilor și momentelor petrecute în familie, primiți cele mai calde urări, care sǎ însoțească Sǎrbǎtorile Pascale celebrate în aceastǎ duminicǎ de creștinii ortodocși.