15/05/2026
🚴♀️ De trei ani, Valea Hârtibaciului ne cheamă înapoi, iar noi răspundem, de fiecare dată, cu bicicletele pregătite, cu emoția începutului de drum și cu bucuria aceea pe care copiii o poartă firesc atunci când știu că urmează o zi afară.
Pentru cei mai mari, tura aceasta a devenit deja o tradiție, un drum cunoscut, așteptat, aproape al lor. Anul acesta însă, au adus cu ei și prieteni noi, copii din clasele mai mici, care au intrat pentru prima dată în povestea Văii Hârtibaciului, cu aceeași curiozitate și cu emoția frumoasă a unui început. Vremea a părut să țină cu noi. Era cald, dar nu prea cald, răcoros atât cât să fie bine, cu nori pufoși întinși peste cer, cu soarele doar salutându-ne din când în când.
Am văzut Bălușcă, sau Steaua din Betleem, cu florile ei albe și delicate, am descoperit un gândac păros care a stârnit imediat curiozitatea copiilor, am privit egrete și am căutat, ca în fiecare an, barza neagră. De data aceasta nu s-a arătat, deși parcă o așteptam ca pe o veche cunoștință a drumului nostru. În schimb, am zărit o pasăre cu aripi mari, asemănătoare cu ea, pe care nu am reușit să o identificăm, iar asta a lăsat în urmă exact genul acela de întrebare frumoasă pe care natura știe să o pună atunci când nu vrea să îți dea totul de-a gata.
Ne-am oprit, am privit, am ascultat, am pedalat mai departe, iar la capătul drumului, bătrânul stejar ne-a așteptat din nou, răbdător și verde, ca un reper al acestor ture care au devenit, încet, o tradiție. Copiii s-au apropiat de el cu aceeași bucurie de fiecare dată, dar nu chiar la fel, pentru că între timp au mai crescut, au mai prins curaj, au mai adunat în ei un an de întrebări, încercări și reușite. Cei mici au fost fascinați de măreția lui și i-au promis că vor continua tradiția și vor reveni, an de an.
Noi, le dorim să le rămână în suflet zilele acestea; cu drumuri de țară, cu nori pufoși, cu păsări noi, cu flori descoperite pe marginea potecii, cu prieteni mai mari sau mai mici alături, curajul din urcușuri și bucuria din coborâri.
Iar noi... noi să avem înțelepciunea să le facem loc în timpul lor mereu pentru astfel de călătorii de învățare.