04/01/2026
O reflecție necesară, spusă cu calm și responsabilitate. Politica internațională nu mai este ceva abstract. Ne influențează direct viața, securitatea, economia și libertățile. Abia acum realizăm pe deplin acest lucru. Tocmai de aceea, în astfel de momente, este nevoie de profesioniști, de experiență și de luciditate. Nu e un joc. Iar lipsa de pregătire ne poate costa scump.
Trăim într-o lume departe de a fi perfectă. Ne dorim cu toții o ordine internațională mai justă, mai umană, mai echilibrată. Dar realitatea ne arată că a lăsa lucrurile la voia întâmplării nu mai funcționează. Ce se întâmplă în alte colțuri ale lumii ajunge, mai devreme sau mai târziu, să ne afecteze și pe noi.
Dacă ne declarăm pro-americani și susținători ai valorilor democratice, atunci trebuie să fim consecvenți. Acest lucru înseamnă să înțelegem că există limite care nu pot fi depășite: încălcarea gravă a drepturilor omului, alegeri nerecunoscute de comunitatea internațională, corupție generalizată, sărăcirea voită a populației, arestarea ilegală a cetățenilor altor state, sponsorizarea crimei organizate și a traficului de droguri sau reprimarea brutală a protestelor pașnice și a oricărei forme de exprimare liberă.
Acest lucru s-a întâmplat în Venezuela, se întâmplă în Iran și în prea multe state unde milioane de persoane au avut de suferit din cauza pasivității comunității internaționale. Întrebarea care se pune deseori este ce primează: salvarea de vieți omenești sau tolerarea unor regimuri autoritare? Președintele Donald Trump nu este primul lider american care ia o astfel de decizie. Președinți americani, atât democrați, cât și republicani, au mai făcut acest lucru. Uneori au reușit să îmbunătățească viața din țările vizate, alteori au eșuat. Istoria va decide și în acest caz. Și nu, nu este deloc același lucru cu cele făcute de Federația Rusă în Ucraina, unde existau instituții alese democratic și o populație a cărei voință a fost călcată în picioare de trupele rusești. De aceea, apelul liderilor europeni la o tranziție democratică este corect, mai ales că în Venezuela există o opoziție și lideri cu adevărat apreciați și susținuți de populație.
Nu este vorba despre idealizarea vreunei puteri globale și nici despre a împărți lumea în alb și negru. Nu se poate ignora dreptul internațional și nu suntem nici naivi ca să nu remarcăm mizele economice. Federația Rusă și China își pierd un pion-cheie în America de Sud, dar și influență, în jocul petrolului și al resurselor minerale rare.
O lume mai bună nu se construiește cu naivitate, ci cu realism, principii și decizii asumate. Ca să fiu explicit: dacă ne declarăm susținători ai Statelor Unite, trebuie să avem curajul să susținem demersurile partenerului nostru strategic, evident, cu responsabilitate. Nu mai este loc de ambiguități: nu poți să îți dorești trupe americane în regiunea noastră și să nu susții SUA în alte zone ale globului. Pur și simplu lucrurile nu funcționează așa. Libertatea, pacea și securitatea de astăzi presupun o comunitate democratică mai fermă, mai coerentă și mai solidară.
Voi ce credeți?
Ce tip de politică externă trebuie să facă România în aceste momente?
