24/09/2026
În perioada 9 – 12 septembrie am participat la Congresul Național al Istoricilor Români. Dacă tot am străbătut țara, din Sătmar până la București, am rămas până la finalul congresului și încă vreo câteva zile, cât să mai respir din aerul aglomerat al Capitalei.
M-am întors acasă cu întrebări, dar și cu idei pentru viitoare articole și comunicări. Semn bun, zic eu. O întâlnire academică adevărată nu îți oferă doar răspunsuri, ci îți deschide și alte drumuri de cercetare.
Am ascultat cu interes comunicările la care am reușit să ajung. Programul a fost încărcat, nu m-a fpst deloc ușor ce să aleg și la ce să renunț.
În dimineața zilei de 10 septembrie am participat la panelul propus și moderat de prof. univ. dr. Greta Miron, de la Universitatea Babeș-Bolyai. Mi-a atras atenția prezentarea dedicată vieții și activității lui Ilie Dăianu, susținută de prof. univ. dr. Corina Teodor, pe care m-am bucurat să o reîntâlnesc. Câteva aspecte din biografia acestui personaj mi-au amintit de destinul dr. Vasile Lucaciu. Firește, mi-am notat ideea.
La comunicările în plen, desfășurate în Amfiteatrul „Nicolae Iorga”, istoricul Ștefan Lemny, cercetător la Bibliothèque nationale de France, a vorbit despre „Clio în era digitalizării. De la cutia cu fișe și calculator la algoritmi și inteligența artificială”.
Până unde poate merge colaborarea istoricului cu inteligența artificială? Cât ne ajută în cercetare și din ce moment începe să ne încurce? Ce mai rămâne din contribuția individuală atunci când apelăm la ChatGPT sau la alte platforme?
Sunt întrebări care au revenit și în discuțiile din zilele următoare. Și care, sunt convinsă, vor rămâne multă vreme pe masa istoricilor.
Am urmărit cu interes și cercetările colegilor din secțiunea „Învățăm din istoria modernă a României?”, o temă propusă de prof. univ. dr. Gheorghe Iacob, de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Discuțiile au fost moderate de conf. univ. dr. Andrei Florin Sora, prodecan al Facultății de Istorie a Universității din București.
Alexandru-Marian Vasile a vorbit despre modernizare și cosmopolitism în Tulcea anilor 1856–1878; Lucian Popescu Vava, despre modernizarea urbană și sănătatea publică în Craiova; Cristina-Iulia Gîlă, despre începuturile Școlii Normale de Învățători și Institutori din Constanța; iar Liviu Brătescu, despre mobilitatea, candidații și strategiile electorale din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
În cadrul aceleiași secțiuni am prezentat comunicarea „Liga Culturală și proiectul unității politice în anii neutralității României (1914–1916)”. Voi reveni, în curând, cu detalii unde veți putea citi articolul integral.
Vineri, 11 septembrie, la secțiunea organizată de Arhivele Naționale „De la arhivă la cloud: digitizarea documentului de arhivă”, sala a fost neîncăpătoare. În prezența domnului dr. Cristian Anița, director Arhivele Naționale, s-a vorbit despre transformările pe care digitizarea le produce în domeniul arhivistic și despre modalitățile de acces la patrimoniul documentar în mediul digital.
Istoricul George Mocanu a prezentat cm și-a dezvoltat un sistem de lucru, bazându-se programe create cu inteligența artificială. Și-a dedicat 6 luni, două zile pe săptămână, aproximativ 6-8 ore pe zi. Mulți din sală au considerat că fără cunoștințe tehnice un istoric nu are cm să se descurce în noua eră digitală.
De la baze de date și arhive digitale am simțit nevoia să aflu cm și-au organizat bibliotecile clasice perosonalități consacrate, Nicolae Iorga, Andrei Oțetea, Alexandru Zub sau David Prodan.
La festivitatea de închidere, sâmbătă, 12 septembrie, dr. Cornel Sigmirean, de la Institutul de Cercetări Socio-Umane „Gheorghe Șincai” din Târgu Mureș al Academiei Române, a vorbit despre „Destinul elitei transilvane în România Mare”. L-am întrebat și despre elita marginalizată după Marea Unire.
O doamnă din sală m-a felicitat pentru curaj, considerându-mă „foarte tânără”. I-am spus anul nașterii. Nu prea m-a crezut… nici eu nu am contrazis-o prea insistent, am acceptat complimentul. 🙂
