27/08/2017
A fi învățătoare.......
A fi invatatoare…...
Ce mare lucru?” ar zice multi…Sa iti petreci 5 ore pe zi la scola…….
Daca e atat de usor, atunci de ce aceasta meserie nu este pentru oricine?
Intr-adevar, a fi invatatoare, este foarte placut, iar satisfactiile sunt nenumarate. Insa ceea ce se ascunde in culisele acestei scene asemanatoare unei lumi, de basm uneori; unde fetitele sunt printese si baietii printi, numai cel ce educa poate sti.
A fi invatatoare nu inseamna doar a educa, ci inseamna, mai presus de toate a simti…sa simti iubire pentru copii, sa simti ca acestia inseamna ceva pentru tine. Cati dintre noi am face lucruri bune pentru oameni? Intr-o lume atat de rea, e greu sa ne gandim si la cei apropiati noua, pe care ii ajutam doar cand avem timp si resursele necesare, daramite sa ne mai asumam responsabilitati pentru alte fiinte, straine?
Primii pasi catre noul univers SCOALA este primul moment in care, nu unul, ci 20-30 copii se desprind cu greu de mainile mamelor lor si le apuca pe cele ale invatatoarei.
Doar doua maini care trebuie sa primeasca cu caldura, sa stearga sute de lacrimi si sa mangaie alte 20-30 de maini. Doar doi ochi care sa le exprime blandete, doar o singura voce care sa transmita sinceritate si siguranta unor omuleti speriati, carora le e teama de ceea ce ii asteapta.
Doar doua urechi ce trebuie sa asculte dorintele atator parinti si sa tina seama de ele. E de neconceput si de neiertat, ca aceste doua urechi sa uite o dorinta sau o rugaminte mica.
Treptat, cu pasi mici lacrimile copiilor se vor transforma in zambete timide. Dar, atentie! Obiectivul invatatoarei este atins abia cand toti copiii zambesc, citesc, socotesc, scriu corect, povestesc ce au retinut, deci …..elevul invata. Acest lucru implica multa rabdare, mult calm, dar si sprijinul parintilor.
Pe langa un circuit de vocatii, invatatoarea trebuie sa aiba si o calitate sufleteasca fantastica.
Pe langa multe cunostinte, o creativitate iesita din comun si capacitatea de a transforma orice activitate de invatare in joc, in conceptia parintilor, invatatoarea trebuie sa fie persoana care sa ii protejeze copilul, sa fie cu ochii pe el minut cu minut, sa il alinte si sa ii vorbeasca doar lui, adica exact ceea ce face un parinte.Numai ca acest lucru nu il face doar pentru un copil, ci pentru toti, chiar daca parintele nu constientizeaza ca nu doar propriul sau copil are nevoie de afectiune, educatie etc.
Tuturor trebuie sa le formam deprinderi si cunostinte. La prima vedere, nu pare “mare lucru”, dar nu-i deloc asa.
In timp ce unii scolari vorbesc in ora, altul nu vrea sa scrie si sa citeasca, altii vor la toaleta, altii vor sa bea apa, altul strange tot si pune in ghiozdan sau se joaca pe sub banca, pe unul il doare burta, un altul nu isi poate lega sireturile, altii intreaba cat mai este pana vor pleca acasa, alti doi se cearta pentru un creion. Toate acestea, trebuiesc gestionate de invatatoare in cel mai eficient mod cu putinta. Pe langa inspectii, planificari, proiectari, organizari de concursuri, participari la cercuri si consilii, invatatoarea trebuie sa isi faca timp sa le aranjeze parul fetitelor, sa le aduca aminte sa se spele pe maini cand isi mananca pachetelul si cand merg la baie, sa aseze mobilierul pentru lectii si sa raspunda la telefon parintelui x. Inseamna deci multa munca, daruire si concentrare.
De multe ori, a fi invatatoare inseamna sa prezinti copiilor o lume mai buna, sa le zambesti, chiar daca starea ta nu e tocmai buna in ziua respectiva.
Inseamna sa razi si sa plangi odata cu scolarii tai, sa stii te apropii de ei, sa ii certi si sa ii impaci la fel de usor.
Invatatoarea este singura persoana care aduce zambetul unui copil prin lipirea unui banal abtipild pe camasuta, iar copilul este singurul care ii poate face acesteia ziua mai buna printr-o singura fraza:
”-Doamna, sunteti frumoasa ca o printesa!”
Uneori , in ochii copiilor, invatatoarea e o printesa, alteori o vrajitoare, insa e o adevarata mama, care le alina durerea si o adevarata prietena, care le e alaturi la bine si la greu.
