12/05/2026
E luna mai din nou. Pe aleea Tiberiu Bradiceanu miroase a liliac și a frunze ude. Nu mă pot grăbi în dimineața asta, merg încet și îmi privesc vârfurile tenișilor verzi. Îmi place rochia mea cu flori, pe care n-am mai purtat-o de aproape un an. Îmi place ca e luna mai din nou și ca a trecut aprilie. Am spus adio atâtor lucruri grele și dureroase în aprilie, încât nu am avut răgaz să îmi trag sufletul pentru toate lucrurile bune și frumoase care m-au luat pe sus la început de mai.
(Stați așa un pic, că eu îmi ling rănile inca, nu pot să mă bucur de toate astea așa cm se cuvine...)
Dar mai nu așteaptă. Mai vine curajos, cu miros de liliac și cutii pline de haine de vară coborâte din pod, care așteaptă ne-cuminti să fie puse în dulapurile de la parter și purtate.
Bucuria nu așteaptă. Clipește și e posibil să o ratezi. Semnele că munca, pasiunea, perseverența dau roade sunt în fiecare victorie pe care o trăiesc azi. Fiecare pas cu pantofii de primăvară-vară mă duc spre ceea ce am muncit să obțin de cel puțin 4 ani încoace. Nu de una singură. 50 eu, 50 Bunul de Sus.
Mă analizez rapid trecând pe lângă geamurile sălilor de la parter ale Facultății de Silvicultură. Când s-au întâmplat toate astea? Cât de norocoasă sunt? Cum să fac să duc tot ce am primit la bun sfârșit? Am capul plin de planuri și de întrebări fără răspuns. Dar merg încet înainte spre ceea ce am ales, spre ceea ce am visat. Holurile curate, geamurile mari, mirosul intoxicant de obraji de bebeluși, micile drame, marile orgolii. De toate. Viața, pe viu.
Nu există hazard, mi-e clar astăzi. Există doar ceea ce trăim pe interior, proiectat în tot ceea ce vedem în exterior.
Da, e smecher sa filozofezi mergând încet pe Bradiceanu. Mai ales dimineața. Mai ales spre cele mai frumoase, mai reale dorințe devenite realitate. Și mai smecher e să și trăiești pe bune povestea, bucuria, împlinirea dincolo de toate visurile și proiecțiile. Și să-l lași pe aprilie. Că e gata, a venit mai, și acus se scutură liliacu'.
Cine MAI e cu mine? 😉
