Academia Historico-Juridico-Theologica Petru Tocanel

Ecouri ale întâlnirii cu Tatiana Niculescu:
Leahu Maya Ioana, clasa a IX-a B, Liceul Teologic Romano-Catolic „Sf. Francisc de Assisi” Roman - „Prilejul de a întâlni o personalitate a societății românești este, într-adevăr, unul special.
Tatiana Niculescu ne-a determinat să pătrundem înapoi în secolul XX, pentru a descoperi viața și cultura vastă a lui Constantin Noica, cu ocazia lansării volumului biografic „Viețile și morțile lui Constantin Noica”.
Un om cu totul aparte, un filozof al limbajului care își modelează discursul cu o delicatețe rară, trăind sub un regim totalitar. Cu siguranță, redactarea unui asemenea volum a fost plină de provocări, una dintre ele fiind chiar rezistența la farmecul intelectual al lui Noica. Gabriel Liiceanu i-a propus Tatianei Niculescu să construiască biografia lui Constantin Noica, iar aceasta a acceptat, punând însă o condiție esențială: libertatea totală de interpretare.
Întâlnirea cu doamna Tatiana va rămâne un moment plin de har în inimile cititorilor, o experiență care a adus mai aproape de public o lume intelectuală profundă și fascinantă. Cartea ei a reușit să trezească interes, curiozitate și emoție, determinând cititorii să reflecteze îndelung asupra ideilor și destinului lui Constantin Noica”.
Foto: Lucian Boboc

Bucuria să te întâlnești cu Tatiana Niculescu nu se naște doar din a cunoaște o scriitoare, ci mai ales, din șansa pe care ți-o oferă de a sta față în față cu oameni care au știut să iasă de sub semnul sorții și care au avut curajul să își făurească destine care - prin originalitatea autoarei - încă au atât de multe să ne spună astăzi. Într-o epocă marcată de „online”, „întâlnirea” cu Constantin Noica, cu „Sfântul numărul 6” sau cu Regina Maria nu poate sa te lase simplu spectator in viața ta... iar șansa e aceea de a te ”„întâlni” cu cea care le dă o nouă viață, cu întrebările care te pot frământa ca om și răspunsurile care le primim din „morțile” sau ”învierile” acestor personalități. Aceasta este bucuria pe care o păstrăm vie în urma acestei întâlniri și care dorim să ne lumineze destinul vieții fiecăruia dintre noi, dar mai ales, al celor tineri.
Foto: Lucian Boboc

Vă mulțumim pentru distribuire!!
„Cine se încumetă să scrie o biografie critică (𝑐𝑟𝑖𝑡𝑖𝑐𝑎𝑙 𝑏𝑖𝑜𝑔𝑟𝑎𝑝ℎ𝑦) a lui Constantin Noica are de înfruntat, mai întâi, mitologia creată în jurul acestui om cu totul aparte. Apoi, are de descifrat așezarea lui în fiecare dintre epocile pe care le-a traversat și modul lui de a coabita cu totalitarismul de orice fel.
Un biograf onest va încerca să înțeleagă lecturile, traumele, gândirea și construcția de sine ale unui filozof al limbajului care mânuiește cuvintele cu uluitoare subtilitate. În fine, ca să scrii despre Noica trebuie să reziști farmecelor lui, precum Ulise cântecului sirenelor, priponit de catargul propriei lucidități.
Descriindu-i parcursul, am vrut să le înfățișez cititorilor un Constantin Noica eliberat deopotrivă de hagiografie și de judecăți pripite și nedrepte. Ei vor decide dacă am reușit sau nu.“ — Tatiana Niculescu

“Iana, care a fost cel mai greu moment din cei 27 de ani de luptă împotriva traficului de persoane? Durerea de a nu putea face să ajut pe cineva… e cazul une copile care din cauza exploatării sexuale,s-a trezit cu un cancer…
Iana, care e cea mai mare bucurie a ta? Lumina din ochii acestor copile!!”
Întâlnirea cu Iana Matei rămâne un moment de har pentru ca te face să îți reevaluezi prioritățile și să te întrebi din nou care este adevăratul drumul spre împlinire și bucurie… chiar dacă acest drum este presărat și cu multă suferință.
O femeia curajoasă și plină de credință în Domnul care o cheamă să ducă această bătălie pentru a naște în inimile unor tinere speranța unui viitor mai bun… în ciuda corupției din societate și a indiferenței noastre.
Povești adevărate care sunt mărturii de credință pentru fiecare dintre noi, un impuls de a fi alături de cei spre care Domnul ne trimite ca să “îi învie” și cu ajutorul nostru…

Credința autentică nu fuge de suferința lumii, ci luptă pentru demnitate, speranță și libertatea fiecare persoane.
Pentru mediatizarea evenimentului, vă mulțumim pentru distribuire!

„Când eram tânăr, am crezut că frumusețea va salva lumea. Acum nu mai cred asta! Acum, cred că bunătatea va salva lumea”. „Analizând lumea de astăzi, parcă îți piere cheful să te implici, dar înainte de a face asta, merită sa reflectezi puțin: dacă în spatele acestei acțiune e doar dorința de afirmare, atunci ai ratat esențialul”. „Fiți înspăimântători de buni în ceea ce faceți!”Despre fricile tânărului de astăzi dar și despre curaj și a avea inițiativă, despre Sfântul Francisc de Assisi și credință, despre educația în zilele noastre și ce înseamnă să fii om de cultură astăzi - Frânturi din întâlnirea și dialogul domnului Horia-Roman Patapievici cu elevii Liceul Teologic Romano-Catolic „Sf. Francisc de Assisi” Roman
Dorim să îi mulțumim domnului profesor Lucian Boboc pentru pasiunea și generozitatea de a ne pune la dispoziție aceste fotografii ale unei întâlniri memorabile.

A vorbi despre creștinism, ca fundament al Europei, nu înseamnă a face apologetică religioasă, ci a constata un fapt istoric. Europa modernă, din păcate, trăiește paradoxul unei moșteniri pe care o folosește fără să o mai recunoască. Limbajul drepturilor omului, ideea libertății personale, sensibilitatea morală față de suferință – toate acestea continuă să funcționeze, chiar dacă rădăcina lor spirituală este adesea ignorată. Problema este că Europa suferă de amnezie.
Într-un asemenea context, am dori să îi mulțumim domnului Horia-Roman Patapievici pentru că ne-a spus atât de convingător că rădăcina creștină a Europei nu este o simplă temă culturală, ci o propunere de reîntemeiere a sensului. Nu pentru a exclude pe cineva, ci pentru a reda consistență umană unei civilizații care riscă să rămână doar o construcție administrativă. Dacă Europa s-a născut dintr-o viziune spirituală asupra omului, atunci reînnoirea ei nu poate veni doar din reforme instituționale. Ea presupune o transformare interioară, o redescoperire a responsabilității personale și a sensului comunitar. „Civilizațiile nu mor doar prin invazii, ci prin epuizarea credinței care le-a dat viață”.
Propunând chipul Sfântului Francisc de Assisi astăzi, prin „Patericul Franciscan”, în traducerea părintelui Ștefan Acatrinei, poate fi utilă în regăsirea acelor rădăcini care încă pot oferi consistență credinței și civilizației de astăzi.
Profunda recunoștința pentru bucuria de a fi în mijlocul nostru a domnului Horia-Roman Patapievici e cu atât mai mare pentru că ne-a reamintit că dacă Creștinismul însuși s-a răspândit într-o lume aflată în declin, oferind nu putere politică, ci sens. Prin urmare, speranța pentru viitor vine din capacitatea unei reînnoiri interioare a credinței personale, da mai ales o credință care devine „cultură” și unde omul își amintește că libertatea fără adevăr nu poate susține o lume.

Sincere mulțumiri domnului Lucian Boboc pentru generozitatea de a ne oferi cele mai alese fotografii.

Vă așteptăm cu drag!
Pentru cei care doresc, există posibilitatea de a achiziția Patericului iar la sfârșitul evenimentului,va urma o sesiune de autografe!
Vă mulțumim pentru distribuire!

Cui nu îi place cozonacul, dar câți dintre noi îi cunoaștem semnificația profundă, care are o legătura profundă cu Sărbătoarea Nașterii Domnului? Cine îi pregătește, mereu are pe cineva în gând... care îi oferă sens, trăind din bucuria de a-l oferi.
Dar poate cel mai important lucru în acest proces al pregătirii cozonacului, este pe lângă frământat (asemănare cu viața noastră tumultuoasă de multe ori), tihna de care are nevoie (asemănată cu perioada Adventului). Plecând de la un element poate cu puțină importanța spirituală (la prima vedere) cm ar fi cozonacul, cu umor, alături de întâmplări din viața de fiecare zi, dar și provocându-ne la reflexie, părintele Marius Taloș a reușit să ofere celor prezenți o rețetă „spirituală” pentru a lăsa Cuvântul să dospească în noi pentru ca astfel, viața să aibă gust și bunătate.
Mulțumim Coralei „Gloria” a Liceului Franciscan, prof. coordonator Gisela Petrila pentru introducerea muzică plină de entuziasm și emoție.
Advent binecuvântat tuturor... și plin cu „tihnă”!
Foto: Lucian Boboc