16/09/2026
🥰
Îmi place să particip la conferințe, mai ales atunci când discuțiile se așază în jurul relației pe care o construim cu copiii „noștri”, oricare ar fi forma în care aceștia ajung în grija, atenția și responsabilitatea noastră: ca părinți, profesori, psihologi, consilieri, educatori sau adulți care participă, pentru o perioadă, la creșterea lor.
Spun adesea copiii „noștri”, pentru că un copil nu crește doar în relația cu familia lui. În diferite momente ale vieții, el ajunge în grija și în atenția părinților, profesorilor, educatorilor, psihologilor, consilierilor și a altor adulți care pot deveni importanți pentru felul în care învață să se înțeleagă pe sine și să se raporteze la lume. Fiecare îl întâlnește dintr-un alt loc și vede o altă parte din el, iar mie îmi plac spațiile în care aceste perspective se apropie și încep să vorbească unele cu altele.
Mă bucur de fiecare dată când pot discuta cu oameni care privesc copilul și dincolo de rolul pe care îl au în viața lui, care rămân curioși atunci când un comportament devine dificil și care vor să înțeleagă ce se întâmplă cu atenția, motivația, învățarea și reglarea lui emoțională înainte de a trage concluzii despre cine este.
Avem nevoie de asemenea spații comune, în care experiența părintelui, observația profesorului, cunoașterea psihologică și datele din neuroștiințe să poată face parte din aceeași conversație, pentru că doar atunci dificultățile și întrebările lor(și ale noastre)pot fi privite în relație cu influențele unei lumi foarte diferite de cea în care am crescut noi.
Pe 17 octombrie voi fi la Ploiești, la conferința națională ZILELE PSY #6 – Practici psihologice în educația contemporană, și mă bucur deja la gândul conversațiilor pe care le vom avea acolo, navigând între psihologie, educație, neuroștiințe și experiența reală a celor care trăiesc sau lucrează zi de zi alături de copii și adolescenți.
Vă aștept cu drag!
Zilele Psy
