06/05/2026
Portul popular – identitate vie, nu simplă vestimentație
În cadrul Congresul Național al Școlilor de Dans Popular Românesc, eveniment gazduit la Ploiesti, în martie 2026, dansul nu a fost singurul care a vorbit despre rădăcini.
A vorbit și portul popular.
Printre jocuri, ateliere și momente de bucurie, am putut admira costume populare expuse cu grijă, dar și purtate cu mândrie de dansatori veniți din diferite zone ale țării. Și poate tocmai aici s-a văzut cel mai bine un adevăr important:
portul popular nu este doar îmbrăcăminte.
Este identitate.
Pe vremuri, costumul popular spunea aproape tot despre omul care îl purta: din ce zonă vine, ce statut avea, dacă era tânăr sau căsătorit, ce ocupație avea comunitatea din care provenea și chiar influențele istorice sau geografice ale acelui loc.
Fiecare zonă și-a creat portul după propria experiență de viață, după clima locului, după materialele disponibile, după meșteșugurile dezvoltate în timp și chiar după cunoașterea practică a coloranților naturali și a modului de fixare a culorilor în țesătură.
Așa s-a născut această extraordinară diversitate a costumului popular românesc.
După cm remarca și cercetătoarea Maria Bâtcă, costumul popular reprezintă „o emblemă de recunoaștere, un simbol, un reper, o constantă identitară fundamentală” .
Astăzi însă, în perioada globalizării rapide, vedem tot mai des tendința către uniformizare.
Ii dintr-o zonă sunt combinate cu fote din alte regiuni, elementele autentice sunt amestecate cu accesorii moderne, iar uneori portul își pierde coerența și legătura cu originea lui.
Și totuși…
În cadrul congresului am avut bucuria să vedem și cealaltă față a lucrurilor: oameni care poartă costumul autentic cu respect, cu studiu și cu dragoste sinceră pentru tradiție.
Am văzut costume cercetate atent, reconstruite după modele vechi, cusături păstrate cu grijă și simboluri purtate conștient, nu doar decorativ.
Pentru că în portul popular nimic nu era întâmplător.
Modelele, culorile, geometria motivelor, felul în care era cusută o ie sau așezată o piesă de costum aveau sens și transmiteau apartenență, credințe, echilibru și frumusețe.
Așa cm scria Lucian Blaga despre cultura tradițională românească, stilul și expresia unui popor nu sunt simple ornamente, ci „forme prin care înflorește substanța spirituală” .
Iar acest lucru s-a simțit la congres.
În privirea celor care purtau costumul cu bucurie.
În felul în care îl respectau.
În felul în care îl făceau viu prin dans.
Pentru că portul popular adevărat nu stă într-un dulap și nici într-o vitrină.
El trăiește atunci când este înțeles, iubit și purtat cu demnitate.
Vivi Sima - 2026
