100 de ani de la Marele Război

balada de pe frontul marelui razboi

Pasul San Boldo, care unește doi versanți ai Prealpilor Bellunesi - aici se găsește "strada celor 100 de zile", realizată de inginerii austrieci în anul 1914.

Monumentul din Pasul Pordoi este dedicat nemților și austro-ungarilor căzuți în Primul Război Mondial. Adăpostește peste 9000 de trupuri.

foto: Alina Chiriac, urcarea spre vârful Piz Boe

"Strada delle 52 Gallerie" - reprezintă un traseu montan ce cuprinde 52 de tuneluri săpate în versantul sudic al Masivului Pasubio (Prealpii Vicenței) în timpul Primului Război Mondial. 6,5 km cu o diferență de altitudine de circa 1000 metri dintre care 2,3 km însumează galeriile.

"Șiruri lungi de bagaje...Fără catâri, războiul în munte n-ar fi posibil. Cei mai obosiți dintre noi își pun și rucsacurile pe spinările lor." (Benito Mussolini, Jurnalul meu de război)

sursa foto: mulino.it

"La guerra bianca" - Războiul alb, așa a fost supranumit războiul purtat la peste 3000 m de trupele italiene și austro-ungare. Cei mai mulți dintre soldați erau sportivi, pionieri ai alpinismului sau ai schiului. Mult mai mulți soldați au murit din cauza avalanșelor, hipotermiilor decât împușcați.
De obicei, ajungând la fața locului, înțelegi mai bine, lucrurile devin mai clare...Aici, dimpotrivă...trecând de 3000 m, cu răsuflarea tăiată din cauza efortului, absurdul devine și mai absurd...

sursa foto: nationalgeographic.it
În fotografie, un tun italian pe Cresta Croce, vizibil și astăzi la peste 3000 m altitudine în Munții Adamello.

"I Ragazzi del '99" - Generația băieților născuți în 1899 și trimiși pe front în 1917, la vârsta de 18 ani, a rămas în memoria colectivă a italienilor ca una dntre generațiile de sacrificiu. Nu doar prin numărul impresionant al celor care nu s-au mai întors de pe front, dar și prin prisma destinelor frânte...a iubitelor și soțiilor rămase în spatele frontului.

sursa foto: inspiredinitaly.com
sculptura "Sărutul" - Severino Morlin

"Privind" dușmanul...

sursa foto: revista Răsboiul popoarelor

Dar și din Ernest Hemingway, celebrul scriitor american, ce a participat ca voluntar, fiind șofer pe ambulanță la doar 18 ani, pe frontul italian.

sursa foto: savvyverseandwit.com

Vom citi din Emilio Lussu...Un anno sull'Altipiano, una dintre operele majore de memorialistică din literatura italiană dedicată Primului Război Mondial.

sursa foto: abebooks.com

Câte ceva despre via-ferrata...și despre cât de prezent este astăzi, la 100 de ani distanță, Primul Război Mondial în Dolomiți

http://www.dailymail.co.uk/travel/article-2026320/South-Tyrol-hiking-holidays-Discover-World-War-I-left-mark-region.html

- S-o pregăti azi vreun asalt? îl întrebai, frângându-mi mâinile...
- …
Îl privi lung, dar privirea trecea prin el. Și pentru mine cuvintele își pierduseră orice semnificație. Doar tăcerea mai era vie...Poate că era singura intimitate care ne mai rămăsese...Dar nici ea întreagă...Adesea ne ghiceam gândurile...Mai ales în zilele astea lungi, interminabile, când ploaia punea stăpânire deplină...Da, astăzi lunetiștii pot dormi liniștiți...măcar în vis să împuște câțiva...Cu toate astea privirea fuge spre luminișurile de lumină...dar nu sunt decât alți nori...azi putem mânca liniștiți...Gândurile ancorează lângă blidul de mâncare caldă...dar mai sunt patru ore până atunci...Cu timpul nu se poate lupta în tranșee...Nu te poți arăta decât umil în fața lui...