În secolul al XX-lea se afirmă numeroase schimbări economice şi politice, iar pe scena culturală învăţământul va ocupa o pondere tot mai mare.
În condiţia socială a individului se schimbă şi punctul de vedere cu privire la locul şi rolul femeii în acest context. Părinţii manifestă preocupări mai intense în legătură cu pregătirea tinerelor fete, care să le asigure o integrare corespunzătoare cerin
ţelor ce se prefigurau în viaţa socială. Mentalitatea vremii avea optică îngustă cu privire la instrucţia fetelor, care limita sfera pregătirii lor la o educaţie de salon, ignorându-se aproape total aspectul naţional al culturii fetelor.Prin numeroase eforturi, la 6 iulie 1921 se aducea la cunoştinţă aprobarea înfiinţării ŞCOLII SECUNDARE DE FETE cu clasele I, II, V. Inaugurarea şcolii are loc la data de 11 septembrie 1921, într-o atmosferă de entuziasm general, iar începerea propriu-zisă a cursurilor la data de 12 septembrie. Cu toate că, la început, a funcţionat ca şcoală extrabugetară, şcoala secundară de fete va fi încercată de numeroase greutăţi, făcându-se astfel trecerea la şcoala bugetară. Această măsură de bugetare a învăţământului va da posibilitatea scutirii şi micşorării taxelor şcolare pentru o anumită categorie de eleve ce aveau condiţii materiale modeste, dar cu rezultate strălucite la învăţătură.
Şcoala a început prin a funcţiona cu 3 clase – I, II, V - , dar anul şcolar 1924-1925 marchează un deosebit eveniment în viaţa acestei instituţii, determinat de faptul că şcoala va funcţiona cu ciclu complet de clase I-VIII. Prin specificul şi profilul şcolii, ca şcoală secundară de gradul II-fete, conducerea şcolii a fost încredinţată unei profesoare încă de la început. Prima directoare a şcolii a fost Smaranda Bekiş Popovici- o distinsă profesoară de limba franceză.
Încă de la înfiinţare, şcoala a întâmpinat multiple greutăţi materiale. Cea mai acută problemă a constituit-o localul. A început prin a funcţiona într-o clădire improprie, închiriată în fosta stradă Brătianu, aparţinând familiei Buzoianu. Anul şcolar 1928-1929 aducea în viaţa acestei instituţii două împliniri: un local nou, în strada Egalităţii, şi denumirea LICEUL “MIHAIL şi SEVASTIŢA VASILESCU”, ziditori de fapte durabile, care donaseră întreaga lor avere pentru ridicarea acestui lăcaş de suflet. Sărbătorirea, în 1971, a Semicentenarului va aduce liceului un nume de rezonanţă patriotică şi culturală, ZINCA GOLESCU.
În 1998, prin Ordinele Ministrului Educaţiei Naţionale Nr. 3690 şi Nr. 3691 s-a aprobat schimbarea denumirii unităţii şcolare din Liceul Teoretic “Zinca Golescu” în COLEGIUL LICEAL “ZINCA GOLESCU”.
În 2001, Colegiul Liceal “Zinca Golescu” devine COLEGIUL NAŢIONAL LICEAL “ZINCA GOLESCU”.
