Cool by Tünde

30/08/2026

🎻 Oare și-ar fi imaginat Porumbescu că Balada lui va ajunge, într-o zi, la Sulina?
S-a născut în Bucovina, lângă apele Sucevei. De acolo, apa coboară spre Siret, se întâlnește cu Dunărea și ajunge, în cele din urmă, aici, la Sulina — trece pe lângă Far și se pierde în mare.
Iar după aproape 150 de ani, Balada lui ajunge și ea aici...
Poate că e doar o coincidență. Dar mie îmi place să cred că e o întâlnire care trebuia să se întâmple. 🌊🎻

28/08/2026

🎬 Caravana Filmelor ajunge pe 5 septembrie la Sarichioi, în cadrul evenimentului Regatta Nod în Papură. Vă așteptăm să povestim despre protecția apelor, să grădinărim, să privim filme și să încercăm, împreună, să facem mai mult pentru noi și natura de lângă noi.

𝟓 𝐬𝐞𝐩𝐭𝐞𝐦𝐛𝐫𝐢𝐞, 𝐏𝐨𝐫𝐭 𝐏𝐞𝐬𝐜𝐚̆𝐫𝐞𝐬𝐜 𝐒𝐚𝐫𝐢𝐜𝐡𝐢𝐨𝐢
🌱 𝟏𝟕:𝟑𝟎 – 𝟏𝟗:𝟑𝟎 | 𝐀𝐭𝐞𝐥𝐢𝐞𝐫 𝐝𝐞 𝐠𝐫𝐚̆𝐝𝐢𝐧𝐚̆𝐫𝐢𝐭 𝐌𝐚𝐢𝐌𝐮𝐥𝐭𝐕𝐞𝐫𝐝𝐞 𝐜𝐮 𝐕𝐚𝐧𝐞𝐚 𝐀𝐧𝐢𝐤𝐨 𝐄𝐦𝐞𝐬𝐞 - Cool by Tünde
Descoperim cm putem aduce mai mult verde în jurul nostru. Creăm împreună bile de semințe și vorbim despre plante, spațiile în care trăim și micile lucruri pe care le putem face pentru a avea mai multă natură aproape.

🎥 𝟏𝟗:𝟑𝟎 – 𝟐𝟎:𝟑𝟎 | 𝐃𝐞𝐬𝐜𝐨𝐩𝐞𝐫𝐢𝐦 𝐭𝐫𝐞𝐢 𝐩𝐞𝐫𝐬𝐩𝐞𝐜𝐭𝐢𝐯𝐞 𝐝𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐩𝐨𝐥𝐮𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐜𝐮 𝐩𝐥𝐚𝐬𝐭𝐢𝐜
De la deșeurile care ajung în mări și oceane până la povestea plasticului purtat de Dunăre, cele trei filme ne încurajează să analizăm relația pe care o avem cu apa.
▪ Scheletele mării: valurile viitorului, regia Mauritz Brekke Solberg, 25 minute.
▪ Hybrids, scurtmetraj de animație, regia Florian Brauch, Matthieu Pujol, Kim Tailhades, Yohan Thireau și Romain Thirion, 6 minute.
▪ Dunărea la raport, regia Radu Tancău, realizat de Paria.Studio & Asociația Mai Mult Verde, 18 minute.

🌊 Ne vedem la Sarichioi, pe malul lacului Razim!

28/08/2026

...mi-a povestit despre Gârlița, apa care curgea cândva pe aici. Despre Sulina de atunci, când viața orașului se desfășura între ape: bărci care alunecau pe canale, pescari, stuf și oameni care își măsurau timpul după Dunăre.
Am privit locul unde apa nu mai curge.
— Și Gârlița? Unde s-a dus?
Floarea s-a legănat încet.
- Nicăieri. Doar că oamenii au uitat să o mai vadă.

Ști numele ei?

27/08/2026

Am văzut-o pe faleza din Sulina:
o doamnă cu părul alb, pescuind liniștită, cu două pisici lângă ea.
Și mi-am amintit de Lia, care îmi povestea despre vremurile de demult. Coborau la Dunăre, dădeau la băț și se întorceau cu peștele pentru prânz. Așa făceau multe femei din Sulina îmi povestea ea. Era ceva firesc, parte din viața lor.
Astăzi, pescuitul e altfel. Pe lângă schimbările Dunării, poluare și pescuitul iresponsabil, oare s-a pierdut și firescul acela de odinioară?

26/08/2026

Ai fost? Suuuup-er😉
Nu ai fost ? Suuuuup- unete unei organizări riguroase pentru 2027 😉
Tot în august🎉

Sulina devine, pentru câteva zile, un cinematograf în aer liber. Localnicii și turiștii pot urmări producții românești în cadrul evenimentului „Farul cu filme”, inclusiv pelicule dedicate...

26/08/2026

Asa fain a fost

25/08/2026

Ai "experimentat" Parcul George Georgescu, sub un clar de lună?
Stăteam pe o bancă cu gândurile aievea, privind bustul dirijorului. Mi-am amintit de concertele organizate de marii lui admiratori. Muzică sub bagheta unui dirijor care i-a fost elev.
Putea fi motivul pentru care, aici, muzica se simte altfel. Mai aproape. Mai personal.
Si acum.facts 😎:
George Georgescu (1887–1964) s-a născut la Sulina și a devenit unul dintre cei mai importanți dirijori români. A condus Filarmonica din București timp de decenii și a făcut cunoscută muzica românească pe marile scene ale lumii.
În 2007, la 120 de ani de la nașterea sa, Sulina i-a dedicat acest parc.
Nu ai cm să vizitezi Sulina, să fii din Sulina să nu-ți dorești să te așezi câteva momente pe băncile îngrijite.
Îm seara asta, sub luna aproape plină, mă gândesc la acel fir nevăzut care leagă generațiile: un dirijor, elevul său, muzica și, peste timp, eu ascultând-o aici, la Sulina.
Uneori, muzica găsește singură drumul spre casă. 🎼🌙
Luna îi ține loc de candelabru, Dunărea îi ține isonul, iar eu… stau cuminte în primul rând.❤️

25/08/2026

La Farul cu Film Sulina, atelierele pentru copii au avut un fir comun: apa. Dar apa nu a fost doar privită, ci descoperită, măsurată, pescuită, desenată și transformată în imaginație.
Au învățat să pescuiască, au măsurat pH-ul apei și au descoperit că Delta poate fi citită și cu ochii unui mic cercetător. Apoi, apa și viețuitoarele ei au ajuns pe sacoșe decorate și pictate după propria imaginație, în forme colorate frământate de mâinile lor și în păsări ale Deltei desenate pe traforaj — care, în curând, vor ajunge pe frigiderele părinților.
Au desenat pești și i-au colorat… cu nisi amestecat cu turmeric, cacao și boia și Cu Apele Curate .
Cine s-ar fi gândit că bucătăria poate deveni atelier de pictură? 😊
Asta înseamnă un atelier adevărat: joacă, descoperire și învățare fără să simți că înveți. Iar la Sulina, copiii au celebrat apa nu doar ca peisaj, ci ca pe o lume întreagă, plină de viață și povești.
M-am.simțit din nou copil 😎
Mulțu Roxana ❤️

25/08/2026

Stau pe malul Dunării, cu crème brûlée-ul Zânei Olga în față, și privesc cargourile care trec încet, ca niște povești plutitoare.
Mă uit la desert și apare întrebarea serioasă a zilei: merge mai bine cu smochină sau fără? 😄 ( Daaaaa e o rețeță inedită )
Greu de hotărât. Așa că mai iau o linguriță și mai privesc un v***r.
La Capitală, între timp, se duce un război în toată regula: unt contra margarină.
Aici, pe malul Dunării, provocările sunt mișto.
Mai ales când Zâna Olga îți pune în față un crème brûlée și îți lasă libertatea să alegi.
Cu smochină. Fără smochină. Important e să-l savurezi unde trebuie.!
Ce am ales ?
Ce ai alege ?
Joacăte un pic cu mine 🤘😎

24/08/2026

Ultima seară sub Far
Ultima seară de film sub pavăza Farului din Sulina 🌙 și un final care mi-a rămas mult după ce s-a terminat filmul:
Kîzîm – „fetița mea”
primul lungmetraj românesc dedicat comunității tătare.
O lume tătărească, o rugăciune din Coran, tradiții, diferențe și un curaj fantastic de a pune realitatea pe ecran. Și, inevitabil, un sertăraș din creierașul meu s-a deschis... prima iubire. Funny… eu, unguroaică, el, român. 😊
De aici, gândul a fugit aproape 50 de ani în urmă. Și, privind înapoi, îmi dau seama încă o dată cât de norocoasă am fost cu părinții pe care i-am avut. Mi-au dat încredere, m-au învățat să aleg liber și mi-au respectat alegerile. Singura condiție a fost mereu aceeași: să-mi asum responsabilitatea pentru ele.
Am înțeles și de ce am așteptat cu atâta emoție serile Farului cu film. Pentru că, fără să-mi dau seama, mă întorceau la serile de vacanță de la mare, când mama ne ducea la film, la operă, la operetă, la grădina de vară… ❤️
Așa că festivalul ăsta mi-a trezit două nostalgii deodată: prima iubire și copilăria. Două lumi diferite, dar care, după atâția ani, încă știu exact unde să mă găsească.contemporana , îți mulțumesc pentru asta. Pentru filme, pentru seri, pentru emoție și pentru toate amintirile scoase la lumină sub Far.
Și, sincer… deja aștept festivalul de anul viitor. ✨