Colegiul Tehnic CF ”Unirea” Pașcani

"Au trecut 4 ani de liceu, cu emoții, cu provocări, cu lucruri bune și mai puțin bune.

Am ales acest colegiu, este adevărat, îndrumat de părinți, care întotdeauna au mai multă experiență, cu gândul să învăț proiectare în AutoCAD.

Pot confirma că am avut suportul necesar și profesori buni care m-au îndrumat să obțin rezultatele dorite, la toate materiile și mai ales în mediul de proiectare.

Îmi doresc să continui studiile și să folosesc tot ceea ce am învățat în acești 4 ani și să devin un bun proiectant, profesor sau cercetător.

Același suport și sprijin l-am primit și de la colegi, de la părinții mei, încurajându-mă să devin cea mai bună versiune a mea, de până acum.

Vreau să mulțumesc tuturor, doamnei director și conducerii colegiului, pentru condiții, pentru dotările din această școală, pentru proiectele în care am participat și nu în ultimul rand, pentru accesul la cantină.

În final vreau să le urez mult noroc, colegilor mai mici, colegilor mei din clasa a 12-a, succes la bacalaureat și în carieră și succes Colegiului Unirea!

Vă mulțumesc pentru acest premiu, îl consider încă o încurajare!"

"Astăzi se încheie un capitol din viața noastră, unul care, la început, părea că va dura foarte mult.

Îmi amintesc cum, în primii ani de liceu, clasa a XII-a părea atât de departe. Nu credeam că voi ajunge atât de repede în punctul în care anii de liceu să fie deja amintiri. Cu toate acestea, în tot acest timp am acumulat experiențe și am trăit acele momente care, deși păreau nesemnificative atunci, sunt cele care ne formează și pe care le luăm cu noi mai departe.

Nu cred că îmi voi aminti toate notele pe care le-am luat sau toate testele și proiectele, dar sigur îmi voi aminti oamenii pe care i-am întâlnit aici. Îmi voi aminti conversațiile din pauze, momentele amuzante din clasă, emoțiile dinaintea unui test, jocurile de volei de afară, pregătirile pentru târguri și oamenii alături de care am trecut prin toate acestea.

Aș vrea să le mulțumesc profesorilor care au făcut mai mult decât să predea o lecție. Celor care au venit la clasă cu pasiune, care ne-au înțeles și au încercat să ne stârnească curiozitatea, arătându-ne că învățatul poate însemna mai mult decât note, teste sau examene. Cred că fiecare dintre noi își amintește măcar un profesor care ne-a făcut să fim atenți nu pentru că trebuia, ci pentru că ceea ce spunea era cu adevărat interesant.

Mulțumesc și familiei mele pentru susținerea din toți acești ani, pentru că mi-a făcut drumul mai ușor, pentru îndrumare și pentru simplul fapt că a fost acolo. Pentru răbdarea oferită în momentele dificile, pentru încurajările de care aveam nevoie și pentru încrederea pe care au avut-o în mine chiar și atunci când eu nu o aveam întotdeauna.
Și mulțumesc prietenilor mei pentru că m-au acceptat așa cm sunt și pentru că am trecut împreună prin acești ani. Pentru conversațiile care făceau zilele mai bune, pentru momentele în care am râs fără motiv și pentru amintirile pe care le voi purta cu mine mult timp de acum înainte. Pentru că, la finalul zilei, uneori oamenii sunt cei care transformă un loc obișnuit într-unul de care îți va fi dor.

Iar colegilor mei vreau doar să le spun atât: fiecare dintre noi pleacă acum pe un drum diferit. Și este în regulă dacă nu știm exact ce urmează. Există suficient loc în lume pentru ca fiecare să crească și să se dezvolte în propriul ritm. Tot ce putem face este să mergem înainte și să fim sinceri cu noi înșine în ceea ce ne dorim cu adevărat.

În final, vreau să vă transmit tuturor, și în special absolvenților, să nu vă fie teamă să faceți primul pas doar pentru că vedeți toate lucrurile care ar putea merge prost. Viața nu este o linie dreaptă. Vor exista obstacole, momente dificile și lucruri pe care nu le putem controla. Dar vor exista și oportunități la care nici nu visam, oameni pe care încă nu i-am întâlnit și drumuri pe care nici nu știm că le putem urma.

Cred că important nu este să așteptăm momentul perfect sau o viață fără probleme, ci să învățăm să găsim bucurie, sens și speranță chiar și printre ele.

Vă urez succes tuturor în împlinirea viselor și a obiectivelor voastre. Și nu uitați: obiceiurile voastre vă modelează realitatea mai mult decât intențiile sau planurile pe care le aveți.
Vă mulțumesc!"

"Astăzi nu este cu adevărat despre finaluri – este despre recunoștință.
Le mulțumim tuturor celor care ne-au adus până aici, care ne-au învățat, ne-au susținut și au crezut în noi.
Pentru că niciunul dintre noi nu ar fi ajuns aici de unul singur.
Profesorilor noștri, vă mulțumim că ați văzut potențialul din noi chiar și atunci când noi nu îl vedeam. Vă mulțumim pentru orele suplimentare petrecute alături de noi, pentru răbdare și pentru discuțiile sincere despre ceea ce suntem capabili să realizăm.

Nu ne-ați învățat doar materii. Ne-ați învățat să gândim, să punem întrebări și să creștem. Vă mulțumim că ați creat un mediu în care am putut învăța, evolua și deveni persoanele care suntem astăzi.
Prietenilor și colegilor noștri, vă mulțumim că ați făcut acești ani de neuitat. Pentru râsetele din momentele frumoase și pentru faptul că am rămas uniți în cele dificile. Pentru proiectele de grup făcute în ultimul moment, care s-au transformat în amintiri și glume pe care nu le vom uita.

Dar mai presus de toate, vă mulțumesc pentru sprijin, pentru prietenie și pentru că mi-ați fost alături !
Dacă ar trebui să rezum tot ceea ce am învățat în acești patru ani, aș spune că se reduce la câteva cuvinte pe care le-am auzit mereu: „Arată-ți munca!”

Ne-am arătat munca de-a lungul acestor ani. În clasă, la concursuri, la proiecte, la activitățile școlii, în conversațiile despre cine suntem și ce valori avem.
Astăzi, privind în urmă, putem spune cu mândrie că tot efortul a meritat.
Felicitări, absolvenți!
Să continuăm să ne arătăm munca, să avem curajul să încercăm, să învățăm și să creștem.

Și să facem următorul capitol al vieții noastre chiar mai frumos decât cel pe care îl încheiem astăzi.
Mulțumesc!"

"Retrăind emoția începutului, acum patru ani, am pășit pe porțile Colegiului Tehnic de Căi ferate „Unirea”.
Am venit aici ca o "colecție" de tineri – medii, așteptări total diferite, obiective care abia prindeau contur.
Iar pe parcurs am devenit ceva mai mult. Am devenit o comunitate. Iar astăzi, suntem Promoția 2026.
În primul an ne-am făcut griji să ne integrăm și să ținem pasul.
Apoi totul s-a schimbat când am încetat să ne mai îngrijorăm și când ne-am făcut prieteni – cei care au râs la glumele noastre și au fost acolo când credeam că nu ne putem descurca.
Am învățat împreună nu numai din manuale, ci și din experiența de licean.
Nenumărate provocări depășite.
Şi am ajuns aici.
Aș dori să mulțumesc tuturor celor care au contribuit la formarea noastră. Doamnei director, profesorilor, doamnei dirigintă care ne-au oferit o educație valoroasă pe tot parcursul acestor ani.
Vă mulțumim că ați creat un mediu în care am putut învăța și deveni ceea ce suntem azi.
Mulțumesc familiei mele a cărei dragoste și încurajare au fost fundamentul pe care mi-am putut construit visele.
Mulțumesc tuturor celor care au făcut acest moment posibil.
Iar pentru colegii mei absolvenți – Felicitări! Am reuşit!"

Dragi absolvenți,

De astăzi înainte, viața voastră nu va mai avea orar fix și nici catalog.
Nu va exista întotdeauna un profesor care să vă spună ce urmează, ce aveți de învățat și când veți fi evaluați.

Veți avea zile spectaculoase și zile grele.
Veți câștiga.
Veți pierde.
Veți schimba direcția.
Veți începe din nou.

Nu căutați modele pe rețele sociale care să vă ghideze. Le aveți în viața reală, oameni care înțeleg ce înseamnă fericirea, nu doar succesul efemer.

Aveți modelul extraordinar de disciplină și performanță al lui David Popovici:

Fă în fiecare zi cu 0,02 mai mult.

Nu cu perfecțiune de mâine dimineață.
Nu cu presiunea de a demonstra tuturor că deja știți exact cine veți deveni.

Ci cu 0,02 mai mult.

Astăzi, citește puțin mai mult.
Mâine, muncește puțin mai serios.
Într-o zi, fii puțin mai curajos.
În alta, fii puțin mai bun cu omul de lângă tine.
Ridică-te cu 0,02 mai repede după o dezamăgire.
Crede în tine cu 0,02 mai mult atunci când ceilalți se îndoiesc.

Pentru că marile reușite nu apar întotdeauna dintr-un salt spectaculos.
Uneori, ele se construiesc exact așa: din pași mici, repetați cu disciplină, până când, într-o zi, lumea vede performanța, iar tu știi cât drum nevăzut a existat în spatele ei.

Folosiți inteligența artificială.
Folosiți tehnologia.
Folosiți tot ceea ce lumea nouă vă pune la dispoziție.

Dar să nu uitați niciodată că niciun algoritm nu poate munci, iubi, visa, simți picăturile de ploaie pe obraz în locul vostru.

Acestea rămân ale voastre. Și tocmai de aceea viitorul vă aparține.

Să aveți curajul să visați mult.
Să aveți disciplina să construiți zilnic.
Să aveți bunătatea de a nu trece singuri prin succes.

Și, indiferent unde vă va duce viața, să vă amintiți:

Fă în fiecare zi cu 0,02 mai mult.

Iar dacă astăzi vă curg lacrimile, lăsați-le să curgă.

Pentru că acum avem răspunsul la întrebarea voastră adresată primului agent LLM, din decembrie 2022:

Da, există lacrimi dulci.
Au gust de mândrie.
Au gust de recunoștință.
Au gust de vis care se termină frumos și de drum care abia începe.

Felicitări, Promoția 2026!
Drum bun! Și oriunde veți ajunge, să nu uitați: voi sunteți UNIREA.

Cu drag și deja dor de voi,
Daniela Orășanu, Director