01/07/2026
Astăzi, pe trunchiul unui stejar bătrân de pe Poteca Teilor, am avut parte de o observație spectaculoasă: am numărat 12 rădaște (cărădaște) adunate pe același copac. Erau atât masculi, ușor de recunoscut după mandibulele lor uriașe, asemănătoare unor coarne de cerb, cât și femele, cu mandibule mult mai mici. La un moment dat, doi masculi s-au înfruntat, încercând parcă să se răstoarne unul pe celălalt de pe scoarță.
Am citit cândva că rădașca (Lucanus cervus) își petrece cea mai mare parte a vieții sub pământ, ca larvă, hrănindu-se ani la rând cu lemnul aflat în descompunere al stejarilor bătrâni. Oare este adevărat că această etapă poate dura chiar 3–6 ani, iar viața adultului se întinde doar pe câteva săptămâni?
Se spune și că adulții nu mai consumă lemn, ci doar seva care curge din rănile arborilor sau sucuri provenite din fructe fermentate. Dacă este așa, înseamnă că trunchiul acestui stejar oferea o sursă importantă de hrană?
Iar lupta dintre masculi… chiar era pentru femele? Am auzit că mandibulele impresionante nu sunt folosite pentru a mușca, ci mai degrabă pentru a ridica și a arunca rivalii de pe trunchi sau de pe ramuri, câștigând astfel accesul la o femelă. Exact asta părea că se întâmplă și astăzi. Dar oare toate confruntările au acest scop?
Mai am o curiozitate. Dacă larvele depind de lemnul mort și de arborii bătrâni, înseamnă că dispariția stejarilor seculari și îndepărtarea lemnului căzut le pune în pericol supraviețuirea? Și faptul că am întâlnit 12 exemplare în același loc poate însemna că Poteca Teilor oferă încă un habitat de foarte bună calitate pentru această specie?
Dacă printre cei care citesc sunt entomologi, silvicultori sau pur și simplu iubitori ai naturii, ne-ar plăcea să aflăm: cât de corecte sunt toate aceste informații? Și cât de rar este să vezi atâtea rădaște la un singur stejar, asistând chiar și la luptele spectaculoase dintre masculi?