Wonderspace

Fata cu cercel de perlă numa’ stă de câteva sute de ani și, culmea, încă se uită lumea la ea. :))

Și aici e o parte din „Numa’ stau” despre care n-am vorbit prea mult: cât de greu e, de fapt, să stai atunci când ești văzută?

Cât de dificil e să stai fără să faci repede ceva cu privirea celuilalt, fără să zâmbești, fără să explici, să fii plăcută, interesantă, relaxată, profundă, orice simți că ar trebui să fii în momentul ăla.

Să rămâi pur și simplu “în corpul tău” în timp ce cineva te vede mi se pare una dintre cele mai intime forme de “numa’ stau”.

Și una destul de incomodă, dacă stai suficient. :))

Asta e una dintre întrebările pe care vreau s-o aduc și la WOW: ce facem cu noi când nu mai avem unde să ne ascundem în „a face”?

WOW! Numa’ stau
22 și 23 august
Wonderspace, Oradea

Detalii și înscriere:

https://www.facebook.com/share/1aTUwKA373/?mibextid=wwXIfr

📸 Provocare WOW! Numa' stau

De câteva săptămâni tot vorbesc despre „Numa' stau”.
Acum sunt curioasă cm arată la voi. :))

Lasă în comentariile acestei postări o fotografie care, pentru tine, înseamnă „Numa' stau”.
Poate fi o pisică dormind cu labele în sus, o cafea băută în liniște, un hamac, un apus, o carte pe piept, bunica, copilul tău sau chiar tu.
Și, ca să fie și mai interesant, dă-i un titlu. 😄

Până duminică, 16 august, ora 20:00, fotografia care adună cele mai multe reacții câștigă un bilet pentru o jumătate de zi la WOW! Numa’ stau.
Dacă ai deja bilet, îl poți transforma într-un upgrade sau îl poți dărui unei femei cu care ai vrea să vii.

Eu am început cu "Numa’ miau” :))

👇 Programul complet și toate informațiile despre WOW le găsești aici:
https://fb.me/e/7jVRkxv7N

Abia aștept să văd cm arată „Numa' stau” prin ochii voștri.

P.S. Dacă vă etichetați prietenele sau dați share, cresc șansele de mai multe reacții la postarea voastră. Just saying…Nu e obligatoriu. 😬🤗

Ați văzut Odiseea lui Nolan?

Nu vă întreb dacă ați citit-o, pentru că, la vârsta la care ne-a fost recomandată, majoritatea am luat-o drept o poveste palpitantă cu zei, ciclopi, sirene și un bărbat care nu mai ajunge odată acasă.

Și da, cumva voi reuși să fac și asta despre WOW! Numa’ stau. :))

În film sunt cel puțin trei momente în care Odiseu, privit din afară, face aproximativ același lucru: numa’ stă.

Prima dată stă în burta calului troian, alături de ceilalți războinici, în liniște.
În cal, Odiseu este aproape numai minte: strategie, anticipare, control, calcul. Acolo câștigă tocmai pentru că reușește să țină totul sub control, iar victoria îi întărește credința că mintea îl poate scoate din orice.
Și de aici va începe bântuirea lui.

Apoi ajunge pe insula lotusului, într-un loc aproape paradisiac, unde numa’ stă, mănâncă lotus și uită.
Printre lotuși ajunge la extrema cealaltă. Este doar în a fi, fără minte, fără poveste, fără direcție, fără amintirea drumului spre casă. Există, dar nu mai știe cine este. E liniște, dar o liniște în care identitatea se dizolvă.

Mai târziu ajunge pe plută, în mijlocul oceanului, iar toate strategiile care l-au salvat până atunci nu mai valorează mare lucru. În film există un moment în care înțelege că, de fapt, nu poate controla nimic.
Se întinde pe plută și se lasă dus…conștient. Nu se abandonează pe sine, abandonează controlul.

Și pluta îl duce acasă.

Asta mi se pare foarte frumos: ceea ce nu reușește nici mintea care controlează totul, nici starea în care dispare complet din sine, se întâmplă când rămâne prezent și se abandonează vieții fără să se fugă don el însuși .

Din afară, toate cele trei pot arăta ca un om care numa’ stă, dar înăuntru se petrec lucruri complet diferite.

Și aici este una dintre întrebările temei WOW: din ce loc stau atunci când stau?

Și da, postarea aceasta este un mic cal troian.

A intrat în feed ca o discuție despre Odiseea, iar în burtă avea WOW! Numa’ stau. :))

WOW! Numa’ stau
22 și 23 august
Wonderspace, Oradea

Link in BIO

Ați văzut Odiseea lui Nolan?

Nu vă întreb dacă ați citit-o, pentru că, la vârsta la care ne-a fost recomandată, majoritatea am luat-o drept o poveste palpitantă cu zei, ciclopi, sirene și un bărbat care nu mai ajunge odată acasă.

Și da, cumva voi reuși să fac și asta despre WOW! Numa’ stau. :))

În film sunt cel puțin trei momente în care Odiseu, privit din afară, face aproximativ același lucru: numa’ stă.

Prima dată stă în burta calului troian, alături de ceilalți războinici, în liniște.
În cal, Odiseu este aproape numai minte: strategie, anticipare, control, calcul. Acolo câștigă tocmai pentru că reușește să țină totul sub control, iar victoria îi întărește credința că mintea îl poate scoate din orice.
Și de aici va începe bântuirea lui.

Apoi ajunge pe insula lotusului, într-un loc aproape paradisiac, unde numa’ stă, mănâncă lotus și uită.
Printre lotuși ajunge la extrema cealaltă. Este doar în a fi, fără minte, fără poveste, fără direcție, fără amintirea drumului spre casă. Există, dar nu mai știe cine este. E liniște, dar o liniște în care identitatea se dizolvă.

Mai târziu ajunge pe plută, în mijlocul oceanului, iar toate strategiile care l-au salvat până atunci nu mai valorează mare lucru. În film există un moment în care înțelege că, de fapt, nu poate controla nimic.
Se întinde pe plută și se lasă dus…conștient. Nu se abandonează pe sine, abandonează controlul.

Și pluta îl duce acasă.

Asta mi se pare foarte frumos: ceea ce nu reușește nici mintea care controlează totul, nici starea în care dispare complet din sine, se întâmplă când rămâne prezent și se abandonează vieții fără să se fugă don el însuși .

Din afară, toate cele trei pot arăta ca un om care numa’ stă, dar înăuntru se petrec lucruri complet diferite.

Și aici este una dintre întrebările temei WOW: din ce loc stau atunci când stau?

Și da, postarea aceasta este un mic cal troian.

A intrat în feed ca o discuție despre Odiseea, iar în burtă avea WOW! Numa’ stau. :))

WOW! Numa’ stau
22 și 23 august
Wonderspace, Oradea

V-am mai spus că la WOW! vom avea mere…

Văd că devin personaje importante. :))

Desigur, merele cădeau în capul oamenilor și înainte de Newton, iar gravitația își vede liniștită de treabă de când lumea și pământul. Dar mitul spune că, pentru una dintre cele mai importante descoperiri din fizică, a fost nevoie ca un om cu „cap mare” numa’ să stea puțin sub un pom.

Newton n-a inventat gravitația. A fost doar într-o stare suficient de prezentă încât un lucru cât se poate de obișnuit să-l facă să se întrebe: „Totuși, de ce?”

Mă fascinează gândul că realitatea nu prea are secrete. Lucrurile se întâmplă mereu la vedere, doar că devin atât de familiare, încât ajungem să nu le mai observăm.

Cred că și în viețile noastre se întâmplă la fel. Avem de multe ori toate datele în față, doar că au devenit decor. Aceleași reacții, aceleași alegeri, aceleași senzații în corp se repetă până când ajung să ni se pară firești și ne spunem „așa sunt eu”, „așa funcționez” sau „așa se întâmplă mereu” și mergem mai departe.

Până într-o zi când numa’ stăm puțin lângă ceea ce se întâmplă și apare întrebarea:

„Totuși, de ce?”

La WOW vom avea mere.

Gravitația e din partea casei…și mai vedem ce pică. :))

WOW! Numa’ stau
22 și 23 august
Wonderspace, Oradea

💜 Tu ai auzit de evenimentul "Numa' stau" de la Wonderspace Oradea?

De ce am spus DA invitației Ralucăi, într-o perioadă atât de aglomerată pentru mine?
Din 2 motive: îmi place Raluca ca om și mă regăsesc în tema evenimentului mai mult decât mi-aș fi dorit🙂

Pentru mulți oameni, „Numa' stau” sună ca o invitație la odihnă.
Pentru mine, mulți ani din viață a sunat aproape ca o interdicție.

Pentru că, undeva în copilărie, am învățat că a sta nu este o opțiune, nu este în regulă, nu ai voie să stai ...

Am crescut cu această setare și ani la rând mi-a fost mult mai ușor să muncesc decât să mă opresc.
Mult mai ușor să am grijă de alții decât să stau câteva minute în liniște cu mine.
Mult mai ușor să rezolv, să organizez, să construiesc... decât să-mi ofer permisiunea de a nu face nimic.

Uneori, cea mai grea alegere nu este să mergi mai departe, ci să te oprești.
Să rămâi câteva clipe în liniște, fără să simți că pierzi timpul.
Să descoperi că prezența nu este lene, iar odihna nu este lipsă de valoare.

Poate tocmai de aceea simt că întâlnirea cu oamenii de la „Numa' Stau” nu este întâmplătoare.
Va fi o întâlnire despre: cm să mă opresc fără vinovăție și cm să rămân prezentă în propria mea viață.

Ție ți s-a dat voie să stai?
Sau ai învățat și tu că trebuie să faci mereu ceva ca să simți că meriți?

Îmi imaginam o discuție între Adam și Eva, dacă el ar fi ajuns cu câteva secunde înainte ca ea să muște din fruct.

Doar că, recitind povestea, am descoperit că textul spune că Adam era „cu ea”.

Nu știm dacă auzise toată conversația cu șarpele sau dacă tocmai apăruse, dar imaginea se schimbă puțin. Nu mai este o femeie singură, surprinsă într-un moment de slăbiciune și un bărbat care ajunge prea târziu. El este acolo…și aparent, numa’ stă. :))

Îmi imaginez conversația cam așa:

Adam: Ce faci?

Eva: Numa’ stau.

Adam: Cu fructul interzis în mână?

Eva: Încerc să-mi dau seama dacă îl vreau eu, dacă îl vreau pentru că mi s-a spus să nu-l ating sau dacă șarpele este pur și simplu foarte bun la marketing.

Adam: Și ai aflat?

Eva: Nu încă. Tu ce faci?

Adam: Numa’ stau.

Și aici mi se pare că povestea devine mult mai interesantă, pentru că amândoi stau, dar nu la fel.

Cred că diferența nu este între a sta și a face, ci între a fi cu adevărat acolo și a rămâne pe margine. Poți să stai puțin ca să înțelegi ce alegi și să rămâi apoi lângă alegerea ta. Sau poți să stai suficient de departe încât, dacă lucrurile ies prost, să pară că altcineva a decis pentru tine.

După ce mănâncă amândoi, Adam explică destul de repede că femeia i-a dat fructul, iar Eva că șarpele a amăgit-o.

Cunoașterea binelui și răului pare să vină la pachet și cu o abilitate foarte omenească: să identificăm rapid cine este de vină. :))

La WOW vom avea mere.

Știu, în textul biblic este doar „fruct”. Dar merele au câștigat castingul de câteva secole și nu mai are rost să ne certăm acum cu departamentul de imagine.

Șarpele nu este trecut în program. Dacă apare, sper măcar să își cumpere bilet. :))