11/11/2024
Dimineața devreme ceața învăluia orasul, era o vreme care te trăgea mai mult la stat în căldura patului, mai ales că era duminică. Dar ca de obicei, câțiva XPLOratori nu au ce face decât să se urce în mașini, să ia drumul Padișului cu obiectivul: vârfurile Cornul Munților și Cârligatele. De ce ele? Pentru că au cele mai frumoase priveliști din munții Bihorului, trebuie doar vreme bună, iar noi sperăm să fie.
Încet, încet ceața dispare, iar când ajungem în poiana Vărășoaia, locul unde abandonăm mașinile, ne umplem de bucurie: un soare puternic, cu dinți, dar soare, ne însoțește primii pași. O luăm la pas, după posibilități. Unii mai greu, alții ar fugi, nu alta. Ne găsim un ritm comun și câștigăm altitudine. Ieșim în golul alpin, unde apar în fața noastră cele două vărfuri. Pare că mai avem o eternitate până la ele. Dar ca la munte, pas cu pas, ajungem pe culme, unde ne întâmpină un peisaj parcă ieșit din filmele lui Kurosawa, Toate culmile până la vîrful Bihorul Mare sunt învăluite de cețuri; o imagine superbă. Ne bucurăm de priveliște ca niște copii, dar până la urmă ce suntem? Simțim liniștea ce ne înconjoară, doar doi corbi îndrăznesc să o tulbure. E atâta pace...
Ajungem pe vârful Cornul Munților chiar mai repede decât credeam. Așa că ne permitem o pauză binemeritată și nu ne putem opri din admirat peisajul sublim. La o privire atentă avem impresia că vedem chiar și zidul Făgărașului, poate da, poate doar norii. Ne continuăm pauza dar vremea pare că se va strica ușor. O masă de nori vine dinspre țara Beiusului.
Așa că o pornim spre vâful Cârligatele, din apropiere. Ajungem la el printr-o potecă prin tufișurile dese de ienupăr. Băieții chiar au chef de glume. Dacă nu sunt urși, fac ei pe urșii... Nu că nu am văzut destul ... de urs. Ziua devine scurtă, coborâm încet pe drumul pietruit, nasol de tot pentru genunchii unora, și curând lăsăm în urmă zidul muntilor, intrând în poiana Vărășoia. O scurtă descriere a zonei, mai ales despre importanța speologică a zonei trebuie făcută. Astfel, poveștile despre V5, despre munca titanică a unor prieteni, unii dintre ei plecați prea devreme să exploreze alte lumi, se împletesc cu imaginile superbe pe care le-am văzut de pe culme. Un moment de liniște și pace ne cuprinde, după o nouă zi pe care am dus-o la capăt obosiți, dar fericiți.
Și fiindcă noi, cei din XPLOR, un proiect al asociației Semințe pentru Viitor, dorim din ce în ce mai mult astfel de ture, ne propunem să ajungem aici și când albul zăpezii va acoperi iarba și pietrele. Poate ne vom strânge mai mulți, pentru a împărtăși la cât mai mulți prieteni astfel de frumuseți.
