Elena Sandu Cabinet de Asistență Psihopedagogică

Elena Sandu Cabinet de Asistență Psihopedagogică 🙂🌈🤗

Nu ne construim viața în jurul a ceea ce iubim, ci în jurul a ceea ce încercăm să evităm. Pentru că direcția e încă di...
16/06/2026

Nu ne construim viața în jurul a ceea ce iubim, ci în jurul a ceea ce încercăm să evităm.
Pentru că direcția e încă dictată de rană. Nu mai locuiești în copilărie, dar încă primești instrucțiuni de acolo.
Poți să te îndepărtezi kilometri întregi de locul în care ai fost rănit și, totuși, să rămâi legat de el.
Pare că alegem, dar, uneori, nu alegem deloc, ci doar reacționăm.
Credem că ne schimbă iubirea, alteori credem că ne schimbă succesul.
Dar, dacă ne uităm cu atenție, multe vieți sunt modelate mai degrabă de răni decât de vise.
⚠️Un om a fost criticat și devine excesiv de atent să nu greșească.
⚠️Altul a fost umilit și își petrece viața demonstrând că este valoros.
⚠️Altul a fost controlat și transformă libertatea într-o obsesie.
⚠️Altul a fost abandonat și ajunge să organizeze fiecare relație în jurul fricii de a nu fi părăsit.
Iar aici apare una dintre cele mai subtile capcane ale istoriei noastre: trăim fugind de durere, nu mergând spre ea.
Inima, conform dr. Anca Tâu...
Inima reacționează.
Nu metaforic.
Nu poetic.
Biologic.

Problema este furtuna biologică declanșată de stres.
Organismul inundă sângele cu hormoni de alarmă.
Adrenalină. Noradrenalină. Cortizol.
Noi avem tendința să privim emoțiile ca pe niște fenomene vagi, fără greutate.
Ca și cm tristețea ar fi o idee…
Ca și cm suferința ar fi o stare de spirit. Ca și cm pierderea ar fi doar o poveste pe care ne-o spunem.
Dar organismul nu face filozofie.
Organismul face fiziologie.
Și transformă emoțiile în puls, tensiune arterială, hormoni și reacții inflamatorii.
Noi tratăm suferința ca pe o figură de stil. Organismul o tratează ca pe un eveniment biologic.
,,Niciodată în istoria omenirii nu a existat atâta nevoie de confesiune.
Și niciodată nu au existat atât de puțini oameni care să asculte."🤗 ..probabil din cauza vitezei și a prea multor opțiuni...
Internet

MEDICUL VIITORULUI „Va veni vremea când sarcina mediculuiNu va fi să vindece corpul,Ci să vindece spiritul, Care la r...
20/05/2026

MEDICUL VIITORULUI

„Va veni vremea când sarcina medicului
Nu va fi să vindece corpul,
Ci să vindece spiritul,
Care la rândul său va vindeca trupul.

Adevăratul medic va fi un filozof,
Și un profesor,
Și grija lui va fi să mențină oamenii sănătoşi,
Și nu doar să încerce să-i vindece,
Când sunt bolnavi.

Medicul adevărat nu va trata
Doar corpul cu medicamente,
Ci și spiritul, cu principii.

El îi va învăța pe oameni că Veselia,
Bunăvoința,
Faptele nobile,
Iubirea,
Bunătatea,
Acționează atât asupra corpului, cât și asupra spiritului,
Și că o inimă fericită,
Este cel mai bun medicament,
Și mai târziu va veni vremea,
Când fiecare va fi propriul său medic.

Omul de mâine se va alinia,
La Legile Divine ale Vieții,
Și va folosi puterile spiritului său.

După cm a spus pe bună dreptate Platon,
Realitatea noastră este creată de spiritul nostru,
Prin urmare o putem schimba,
Schimbându-ne spiritul.

Și Dugpa Rimpoché a spus:
Ferește-te de gândurile negative,
Căci ele atacă trupul și spiritul.
Ele sunt primele simptome ale răului.

Vindecă-ți spiritul,
Dacă vrei să-ți vindeci corpul.
Când înțelegi că TOTUL ESTE VIBRAȚIE, TOTUL SE SCHIMBĂ...”

Sursa: Ralph Waldo Trine (1866 - 1958)

Noi, care suntem îngrozitor de mari,Care n-am mai căzut pe gheaţăDintre cele două războaie,Ori dacă din greşeală am alun...
23/04/2026

Noi, care suntem îngrozitor de mari,
Care n-am mai căzut pe gheaţă
Dintre cele două războaie,
Ori dacă din greşeală am alunecat vreodată,
Ne-am şi fracturat un an,
Unul din anii noştri importanţi şi ţepeni
De gips...

O, noi, cei îngrozitor de mari
Simţim câteodată
Că ne lipsesc jucăriile.
Avem tot ce ne trebuie,
Dar ne lipsesc jucăriile.

Ne e dor de optimismul
Inimii de vată a păpuşilor
Şi de corabia noastră
Cu trei rânduri de pânze,
Care merge la fel de bine pe apă,
Ca şi pe uscat.

Am vrea să încălecăm pe un cal de lemn
Şi calul să necheze o dată cu tot lemnul,
Iar noi să-i spunem:
Du-ne undeva,
Nu ne interesează locul,
Pentru că oriunde în viaţă
Noi avem de gând să facem
Nişte fapte grozave.

O, cât ne lipsesc uneori jucăriile!
Dar nu putem nici măcar să fim trişti
Din cauza asta
Şi să plângem din tot sufletul,
Ţinându-ne cu mâna de piciorul scaunului,
Pentru că noi suntem nişte oameni foarte mari
Şi nu mai e nimeni mai mare ca noi
Care să ne mângâie.
-------------------
,, Jucăriile”
Marin Sorescu

Coeziunea grupului
18/04/2026

Coeziunea grupului

,, Trăim un paradox dureros.Copiii nu au încă un loc de muncă.Nu au rate.Nu au responsabilități reale.Nu duc grija zilei...
18/03/2026

,, Trăim un paradox dureros.
Copiii nu au încă un loc de muncă.
Nu au rate.
Nu au responsabilități reale.
Nu duc grija zilei de mâine.
Și totuși, în buzunarul lor stă un telefon cât salariul unui om care muncește o lună întreagă. Un telefon pe care un tată îl plătește cu spatele rupt de muncă, cu ore suplimentare, cu griji pe care copilul nici nu le bănuiește.
E greu să recunoaștem, dar adevărul trebuie spus: de multe ori copilul nu cere atât de mult… părintele este cel care oferă fără măsură.
Oferă din dragoste.
Oferă din vină, pentru că nu are destul timp pentru copil.
Oferă din teamă, ca nu cumva copilul să se simtă „mai prejos” decât alții.
Oferă din orgoliu, ca să arate că poate.
Oferă dintr-o competiție tăcută cu alți părinți.
Și, fără să ne dăm seama, în această goană de a le da copiilor „ce n-am avut noi”, uităm să le dăm tocmai lucrurile care ne-au făcut oameni: educație, răbdare, limite, respect, recunoștință.
Am ajuns să creștem copii care știu să folosească un telefon de 8.000 de lei, dar nu știu să spună „bună ziua”.
Copii care știu toate aplicațiile din lume, dar nu știu să pună masa.
Copii care cer branduri, dar nu știu cât costă o pâine.
Copii care primesc totul… dar nu știu să spună „mulțumesc”.
Copii care se plictisesc repede de tot, pentru că au primit prea mult, prea devreme.
Și nu, copiii nu sunt de vină.
Ei nu se nasc răsfățați.
Ei nu se nasc nerecunoscători.
Noi îi învățăm așa.
Noi le scurtăm drumul.
Noi le dăm totul fără să le cerem nimic în schimb.
Noi le luăm bucuria de a dori ceva și de a munci pentru acel lucru.
Pentru că adevărata bucurie nu vine din a primi.
Vine din a aștepta.
Din a lupta.
Din a câștiga ceva prin propriul efort.
Când un copil primește totul prea devreme, el nu mai învață valoarea lucrurilor.
Învață doar obișnuința de a avea.
Și atunci nu este de mirare că la 18 ani nu se mai bucură de nimic.
Pentru că bucuria vine din drum, nu din obiect.
Dragi părinți,
nu telefonul scump îl va face fericit pe copilul vostru.
Nu consola de jocuri îl va face mai matur.
Nu hainele de firmă îl vor învăța respectul.
Nu vacanțele scumpe îl vor face om.
Îl va crește un „nu” spus la timp.
Îl va crește o limită clară.
Îl va crește o responsabilitate mică, dar constantă.
Îl va crește faptul că trebuie să aștepte.
Îl va crește faptul că trebuie să contribuie.
Îl va crește faptul că în viață nimic nu vine fără efort.
Când copilul tău va înțelege că banii se câștigă greu, dar se cheltuie ușor, atunci va respecta și ceea ce are… și pe tine.
Pentru că lumea nu va întreba copilul tău ce telefon a avut la 14 ani.
Lumea îl va judeca după altceva.
După caracter.
După respect.
După muncă.
După felul în care se poartă cu oamenii.
Adevărata dragoste de părinte nu este să-i cumperi tot ce vrea.
Adevărata dragoste este să-l înveți să prețuiască ceea ce primește.
Nu creșteți copii bogați în obiecte și săraci în valori.
Pentru că într-o zi, lumea nu îi va întreba ce au în buzunar…
ci ce au în suflet"........................................
Sursa internet

Primăvara adevărată nu înseamnă doar soare pe cer, ci și lumină în suflet. Și poate că, în fiecare 8 martie, când primel...
08/03/2026

Primăvara adevărată nu înseamnă doar soare pe cer, ci și lumină în suflet.
Și poate că, în fiecare 8 martie, când primele flori îndrăznesc să răsară, nu doar pământul se dezgheață…Ci și lucrurile pe care le ținem prea strâns în inimă...
La mulți ani și primăvară frumoasă! 🤗🌷

,, Inteligența emoțională este abilitatea de a intui, înțelege si de a aplica eficient puterea emoțiilor ca sursă de ene...
28/01/2026

,, Inteligența emoțională este abilitatea de a intui, înțelege si de a aplica eficient puterea emoțiilor ca sursă de energie umană ."
Dr. Robert K. Cooper
,, Emoțiile mele''
Activitate la Scoala Gimnazială Alexeni 🙂

De citit, gândit și…aplicat!“Anturajul șterge pe jos cu cei 7 ani de acasă.Ai stat și l-ai îngrijit nopți întregi când e...
27/01/2026

De citit, gândit și…aplicat!

“Anturajul șterge pe jos cu cei 7 ani de acasă.
Ai stat și l-ai îngrijit nopți întregi când era mic. I-ai șters lacrimile atunci când plângea. Ai vrut să-i dezvolți valori.
Și uite că a venit adolescența și intrarea în ANTURAJ.
Anturajul nu cere voie. Se instalează și îți rescrie copilul.
Bunul-simț devine ironie, iar compasiunea înseamnă:
- Mi se rupe.
Atât de nedrept.
Tu ai construit în ani, iar ei dărâmă totul într-un weekend.
Anturajul e panta pe care alunecă: chiulul de la școală, alcoolul pentru curaj, droguri ”doar o data”, bani luați din portofel, umilințe făcute „de distracție”, mașini conduse fără permis și decizii ce pot ruina o viață într-o clipă.
Da, scriu pentru tine, cel care ai un copil de 5, 10, 12, 14 ani.
Ți-ai pus centura de siguranță? Ești pregătit de impact?
În adolescență, copilul tău are nevoie de tine.
Anturajul îi dă pe loc apartenență și validare.
Ca să nu fie exclus, își calcă educația în picioare. Ăsta e prețul plătit.
Știi ce e cel mai dureros?
Deși, ca părinte, ești omul care îl iubește cel mai mult, pentru el ajungi ”părintele ciudat” care ”nu-l înțelege”.
Ești pe margine și îl vezi cm începe să mintă și să devină defensiv.
Îți aruncă în față vorbe pe care înainte nu le-ar fi spus. Peste noapte, ai devenit obstacolul din viața lui.
Începi să simți frica și panica.
Ajungi să te întrebi:
– Și dacă-l pierd?
– Ce mă fac?
Știi care e culmea?
Anturajul toxic nici nu știe că exiști. Nici că ți se strânge stomacul.
Nu-i pasă de tine. Pentru ei ești doar ”ăla de acasă”.
Cel mult râde de tine.
-A venit mă-sa.
Sunt adolescenți care se întorc, pentru că tu ai rămas calm și constant. Dacă intervii la timp, poți rupe vraja grupului.
Nimic nu e pierdut.
Știm amândoi: anturajul nu îl salvează, doar îl folosește.
Și când nu mai e „amuzant”, îl aruncă și îl înlocuiește.
Îți las 5 lucruri care pot salva relația voastră:
1. Nu-i spune: Ești prost? Ne faci de râs.
În secunda în care îl umilești, îl împingi acolo.
Ei îl acceptă așa ”greșit” cm îi spui tu.
2. Nu-i spune că prietenii din anturaj sunt „niște nimeni”.
Pentru el sunt totul. Dacă îi ataci, îl ataci pe el.
3. Nu abandona lupta. Ține-te tare.
Să nu îndrăznești să spui:
-M-am săturat, să facă ce vrea.
În secunda aia, l-ai dat pe mâna lor.
4. Nu aștepta să „treacă de la sine”.
Anturajele toxice cresc ca buruienile netăiate.
5. Rămâi. Nu fugi.
Îi spui simplu:
-Poți să mă urăști azi.
-Eu tot te iubesc. Și tot rămân.
Dă-l mai departe unui părinte care are nevoie să citească asta.
Dacă tu, ca părinte, te dai la o parte, în fața lui se deschide prăpastia.
Ești singura plasă de siguranță atunci când va cădea.
Rămâi acolo, lângă adolescentul tău, chiar dacă țipă și înjură.
Când toți îl trag în jos, tu nu ai dreptul să întorci capul.
Rămâi. Ești cea mai mare șansă a lui.”

Text preluat.

Gestionarea emoțiilor 🙂
12/01/2026

Gestionarea emoțiilor 🙂

Address

Strada Primariei, Nr. 2
Manasia
925300

Opening Hours

Monday 09:00 - 17:00
Tuesday 09:00 - 13:00
Wednesday 09:00 - 13:00
Thursday 09:00 - 13:00

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Elena Sandu Cabinet de Asistență Psihopedagogică posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The School

Send a message to Elena Sandu Cabinet de Asistență Psihopedagogică:

Shortcuts

Share

Category