09/02/2019
Fac ce fac și gândul meu se duce tot acolo. Nu contează ce înseamnă acolo, știu eu și e de ajuns. Oricât aș vrea să mă detașez nu pot... Și inevitabil gândul îmi este străbătut de niște întrebări, care (cel mai) probabil vor rămâne fără răspuns. Căci când au avut vreodată răspuns?! Mă gândesc cm ar fi fost dacă alegerile erau altele, dacă ar fi primat dorința de bine și dacă slăbiciunii nu îi era permis să își facă culcuș în suflet. E greu să te pui în pielea cuiva, să ajungi să înțelegi de ce a procedat așa și nu altfel. E greu să-i pătrunzi în cele mai profunde crăpături ale sufletului și să le cercetezi... Și chiar dacă doare, constați că puterea ta e limitată, că tot ce poți face e să oferi un sprijin micuț și niște vorbe bune. Ți-e ciudă, ți-e ciudă că nu ai acea putere să schimbi totul! Așa, ca printr-o magie, nu a basmelor, ci a vieții... Și viața are magiile ei, nu? Probabil că da, numai că în realitate hocus pocus-ul durează mai mult până se împlinește față de povești, uneori magia se pierde undeva în neant și rămâne doar o dorință rostită în sufletul nevoiașului. E greu să schimbi un om, e greu să schimbi un destin... E greu și doare când vezi că oamenii în general ajung să devină din ființe stăpâne pe ele, niște temători ai vieții. Ciudat e cm în timp ajungem să (re)devenim acei copii nesiguri care eram cândva și care aveau nevoie de ajutor la fiecare pas.
↪️ Georgiana R.
Pasaje din viaţă
