Angelica Siretchi - Psihoterapie si dezvoltare personala

În practica psihoterapeutică există momente în care simți că un caz „se blochează”. Schimbi abordările, explorezi emoțiile, formulezi diferite întrebări și totuși problema pare neschimbată.
Te lași dusă de perspectiva clientului care este liniară și ți-ai pierdut viziunea sistemică?
” Cine este de vină? Cine ar trebui să se schimbe? Dumneavoastră ce spuneți, este normal așa? ”sunt întrebări pe care le primești de la clienți și la care nu ai răspunsul așteptat( cel liniar).
Ai nevoie de o altă perspectivă. Poate de un context sigur în care să aduci blocajul tău și să ne uităm împreună la ce se întâmplă în sistemul familial.
Vei reveni în terapie cu ipoteze sistemice, întrebări circulare, conotații pozitive, elan și încredere.

De aceea lansez un grup de intervizare inspirat de Școala Sistemică de la Milano, dedicat psihoterapeuților care doresc să-și rafineze gândirea sistemică.
În cele 4 sesiuni vom explora împreună
- ipotezele sistemice care fundamentează intervenția terapeutică
- întrebările circulare care oferă spațiu perspectivelor relaționale
- conotația pozitivă și
- echipa de reflecție,
lucrând pe cazurile aduse de participanți într-un cadru de învățare colaborativă și reflecție profesională.

Este un spațiu în care învățăm să privim diferit. Să dezvoltăm curiozitatea terapeutică, să ieșim din explicațiile liniare și să descoperim noi posibilități de intervenție în lucrul cu indivizi, cupluri și familii. Știm că simptomul( problema pentru care se prezintă la terapie) este susținută de relații și tipare. Cum obținem informații despre ele?
Acum ne uităm la cm funcționează teoria în practică. Cum formulăm ipotezele sistemice la cazul particular pe care îl aduci. Ce întrebări circulare sunt cele mai potrivite? Cele secvențiale? Cele acționale? Cele ipotetice? Cele de citire a gândurilor?
Dacă îți dorești mai multă profunzime în practica sistemică și un grup de colegi alături de care să gândești cazurile într-o manieră creativă și riguroasă, te invit să ni te alături.
Acest grup este conceput pentru psihoterapeuți sistemici, indiferent de nivelul de pregătire( în formarea de bază/ supervizare/ autonom)

Rolul grupului va fi să vadă ceea ce tu nu vezi, să îți ofere o perspectivă asupra blocajului tău, să îți ofere întrebări, ipoteze, reflecții, validări și încurajări.
Rolul meu este de organizator și facilitator al acestor întâlniri, în care ofer expertiza mea, recomand și pun la dispoziție bibliografie, creez un cadru relaxant și sigur colegial, setez limite pentru siguranța grupului.
Sprijinul nostru îl ai și între sesiuni, deci poți apela la noi când apare o situație dificilă pentru tine.

Cum se desfășoară sesiunile:
Online pe Zoom, în fiecare joi o dată la 2 săptămâni, respectiv 25 iunie 2026, 9 iulie, 23 iulie, 6 august.
Orarul va fi de la 17.30 la 20.
Am adăugat o jumătate de oră( în modulul anterior inspirat de teoria batesoniană am prelungit mereu sesiunile, semn că nu ne erau de ajuns 2 ore de discuții), dar am păstrat prețul: 300 lei/ sesiune.
Pentru înscriere sau întrebări, trimite-mi un mesaj pe messenger sau whatsapp, 0745 234 872.
Deși grupul este online, deci avem ”oricât spațiu”, grupul este mic și numărul participanților este limitat la maxim 6 persoane. Așa mă asigur că fiecare voce este auzită.

Sunt Angelica Sirețchi, psihoterapeut sistemic de cuplu și familie, formator și supervizor în cadrul școlii de formare Institutul pentru Cuplu și Familie, înregistrată în Registrul Unic al Colegiului Psihologilor din România cu codul profesional 04778, și te aștept cu bucurie.

Terapeutul rezilient
Terapeutul rezilient nu este cel care se sacrifică permanent pentru ceilalți, ci cel care reușește să mențină un echilibru între grija față de clienți și grija față de propria persoană.
Ca terapeut, cm să ajungi la acest echilibru? Cum să dezvolți reziliența? Ce rol are compasiunea de sine?
Aceste teme le voi aborda în tabăra pentru psihoterapeute de luna viitoare .
Ca fundament teoretic, voi porni de la cartea lui Skovholt, T. M., & Trotter-Mathison, M. (2016). The resilient practitioner: Burnout and compassion fatigue prevention and self-care strategies for the helping professions (3rd ed.). Routledge.

Autorii descriu reziliența ca pe o arhitectură construită în timp, prin practici și relații care susțin bunăstarea profesionistului, nu ca pe o trăsătură înnăscută.
Reziliența se dezvoltă prin echilibrul dintre grija pentru ceilalți (other-care) și grija pentru sine (self-care), concept pe care îl numesc „boundaried generosity” – generozitate însoțită de limite sănătoase.
(Prin urmare, vom vorbi și despre limitele sănătoase în relațiile noastre).

Autorii descriu un ciclu al îngrijirii în patru etape în care, după implicarea profundă în relația terapeutică, este necesară o etapă de re-creare și reînnoire. Aici intră toate formele de self-care: odihna, timpul cu familia, hobby-urile, natura, activitatea fizică, reflecția și compasiunea de sine.

Modelul sugerează că terapeutul trebuie să manifeste față de sine aceeași atitudine pe care o oferă clienților:
• să își recunoască limitele;
• să accepte că nu poate controla toate rezultatele;
• să își permită odihnă și recuperare;
• să răspundă cu bunătate la propriile greșeli și dificultăți.

În acest sens, compasiunea de sine nu este doar o resursă personală, ci o condiție pentru a putea relua ciclul de îngrijire în mod sănătos și sustenabil.
Fără reînnoire și autocompasiune, terapeutul rămâne blocat în fazele de atașament și implicare ale ciclului îngrijirii, iar „rezervorul” emoțional se golește treptat.
Grija față de sine este o cerință esențială pentru prevenirea burnout-ului și menținerea eficienței profesionale pe termen lung.

În tabăra pentru psihoterapeute din 2-5 iulie bifăm multe din condițiile de mai sus : odihnă și recuperare, natură, mișcare, relaxare, spațiu de discuții, compasiune, empatie, exerciții de reflecție, colege de breaslă deschise și amuzante.
Plus, mâncare bună, aer curat și o atmosferă plăcută.
Ce cauți te caută pe tine. Grupul te așteaptă!

COMPASIUNEA ADUCE LIMITE
În mod eronat se consideră că a avea compasiune pentru cineva înseamnă bunătate nelimitată, înțelegere și acceptare permisivă.
Dar lucrurile nu stau deloc așa.
Psihologul Paul Gilbert găsește două componente esențiale ale compasiunii:
1. Observarea și înțelegerea suferinței – să fii atent la durerea, dificultățile sau nevoile tale și ale altora.
2. Acțiunea pentru ameliorarea suferinței – dorința și efortul concret de a ajuta, nu doar de a simți emoție sau milă.

Întrucât compasiunea înseamnă sensibilitate față de suferință însoțită de angajamentul de a o preveni și alina, atunci din compasiune e nevoie să pui uneori limite clare.

În relația părinte–copil, limitele sunt utile deoarece:
• Limitele protejează copilul de suferințe viitoare. Un părinte poate interzice un comportament periculos sau dăunător nu pentru a controla copilul, nu pentru a-l pedepsi, nu pentru a arăta cine este „șeful”( stilul autoritar) , ci pentru a-l proteja( stilul autoritativ- căldură și limite clare).
• Limitele oferă siguranță și predictibilitate. Copiii au nevoie să știe ce este permis și ce nu. Lipsa limitelor poate crea nesiguranță și confuzie.
Când limitele nu sunt clare, copilul este copleșit de gândul și teama că e posibil să greșească/ să supere pe tata/ să fie pedepsit, pentru că nu îi este clară demarcația între aici da/ acolo nu, asta acum/ asta mai târziu, asta puțin/ asta deloc, șamd.

Ca parte din relația părinte-copil, compasiunea include curajul de a tolera disconfortul. Uneori copilul va fi frustrat, supărat sau dezamăgit de o limită. Un părinte compasiv nu elimină orice frustrare, ducând-l pe copil într-o zonă fantezistă de „viața este așa cm o vreau, toți din jurul meu conlucrează în a mă face pe mine fericit” ci acceptă că o doză de disconfort poate fi necesară pentru dezvoltare și adaptare la viața așa cm este ea, cu lucruri plăcute și mai plăcute cărora trebuie să le facem față. Un părinte are datoria să antreneze abilități de viață la copil, inclusiv gestionarea frustrării și acceptarea limitelor.

Compasiunea se manifestă atât în fermitate, cât și în înțelegere. Mesajul este: „Înțeleg că ești supărat și îți este greu, dar limita rămâne.”( empatie și limite clare).
De exemplu, dacă un copil vrea să stea pe tabletă până la miezul nopții, o abordare permisivă ar putea fi: „Nu vreau să-l supăr, așa că îl las”. Poate că eviți astfel să mai fii tu „părintele rău”, dar pe termen lung, studiile au arătat că adolescenții crescuți cu stilul permisiv au dificultăți de autocontrol, probleme de respectare a regulilor, comportamente de risc( consum de substanțe, probleme școlare), stimă de sine mai fragilă sau scăzută.

O abordare compasivă ar putea fi: „Știu că îți place și că ești dezamăgit că trebuie să te oprești, dar este ora de somn și voi menține această regulă pentru binele tău. Corpul tău este în creștere și are nevoie de somn, evităm astfel oboseala de dimineață când trebuie să mergi la școală...etc. Adică, limitarea se dă cu explicație. Nu e nevoie să fie de acord copilul cu explicația mea pentru că el nu vede toată situația în ansamblu, ci doar plăcerea și frustrarea de moment, dar dimineață putem aprecia în mod pozitiv consecința urmării limitării. Astfel, copilul învață din consecințe de ce ar trebui să adopte un anumit comportament. Plus, că atunci când devine regulă( și asta ține de consecvența părintelui), nu mai consumăm timp cu negocierea în fiecare seară.

Astfel, din perspectiva compasiunii, întrebarea nu este „Cum evit să-mi supăr copilul?”, ci „Care este răspunsul care îi servește cel mai bine dezvoltării și bunăstării, chiar dacă pe moment este dificil?”. Uneori răspunsul este afecțiune și confort; alteori este o limită fermă aplicată cu respect și căldură.
Știu că ai nevoie de curaj să o stabilești dacă schimbi astfel tiparul și te temi de rezistențe, dar sper că ți-am oferit aici rațiunea de ce ai face-o.
Din compasiune punem limite.

Nu doar entuziasmată, foarte entuziasmată.
Mi-am făcut site
https://angelicasirețchi.ro/
A fost copleșitor să aduc în prezent ce am făcut eu în ultimii 19 ani(să nu mai spun de cei 30 de când am terminat facultatea!)
Și am realizat ce puține fotografii am( tot am schimbat laptopuri și telefoane între timp, fotografiile se făceau cu aparatul deci poate nici nu am scos filmele, și nici eu nu am dat prea mare atenție fotografierii ).
Deci, 1) dacă ai fotografii cu mine și vrei să le pun pe site și 2) dacă vrei să adaugi un testimonial, poți să mi le trimiți pe whatsapp, iar eu voi trimite mai departe Elenei Thea care mi-a făcut site-ul. Fără ea nu aș fi reușit, răbdarea, înțelegerea perspectivei mele și amabilitatea ei mi- au fost de mare ajutor și îi mulțumesc.
Și vă mulțumesc celor care au găsit timp să îmi scrie un testimonial, m-am simțit onorată de cuvintele voastre frumoase.

Angelica Sirețchi - Psihoterapie & Dezvoltare Personală Claritate, transformare personală și maturizare profesionala. Cabinet de psihoterapie sistemică și dezvoltare personală.

Acum, la 6, fiică-mea era la un curs de spaniolă în Copou. Îmi dă mesaje să vin să o iau, că bate vântul, plouă, prăpăd. Eu, acasă, cu treabă la calculator. Îi spun că nu pot, dar să stea liniștită că până ce termină cursul la 6 jumate, se potolește vremea. Ea nu mă crede, insistă să o iau că nu vrea să o prindă ploaia ca a mai plouat-o săptămâna trecută când a ieșit în oraș, că boltu e 80 de lei....
Îi scriu: Liniștește-te, vorbim când termini cursul dacă e nevoie să te iau.
la 6 jumate, îmi scrie Ești pocită( și dubioasă)!!🤣🤣
Îi răspund: Am trăit destul de mult să mai văd asemenea ploi.”

Pentru mine, e simplu. Dacă ești atentă la semne, poți „citi” evenimentele.
Oamenii făceau asta odată. Se uitau pe cer și știau cm e vremea azi. Acum, dacă stai doar pe telefon să citești vremea și nu te uiți în jur, evident că nu îți mai folosești intuiția.
Lucrurile funcționează după tipare, așa mi-a confirmat sistemica. Acțiuni care se repetă și dau același rezultat. 🙂În cabinet văd semne, cuvinte, ochi dați peste cap, atingeri ușoare de mână, lacrimi abia ținute, stau pe marginea scaunului, nu trebuie să fii un geniu să înțelegi ce e în spate. Ce relație este acolo. Dacă vor rămâne sau nu în terapie, Doar să fiu atentă, 😳empatică, și inteligentă încât să pun lucrurile cap la cap pentru o semnificație.
Observația este un dar, de aia nu ai să găsești un terapeut bun dacă nu știe să stea în liniște, singur, să își ia momente deliberate de solitudine, să se retragă din mulțime pentru a observa. Să tacă. Să stea deliberat fără să verifice telefonul. Sunt oameni care stau permanent la telefon. Am văzut odată pe cineva care ștergea geamurile de la balcon cu telefonul la ureche. De unde atâta mindfulness?!🤣
Așa că, dacă vrei să înțelegi lumea, observ-o!

Vom vizita cea mai mare rezervație naturală de turbă din România sâmbătă, 4 iulie, dacă vei fi participantă la tabăra pe care o organizez pentru psihoterapeute( vezi secțiunea Evenimente).
De altfel, programul de sâmbătă după masa de prânz va fi unul lejer, de stat la plajă pe iarbă, de mers la această rezervație care presupune un efort minim(ajungem acolo cu mașina, nu urcăm munți, este un pod de lemn prin pădure).
Peisajul este mirific, cu un covor de mușchi parcă ar fi de spumă, cu copaci contorsionați, cu plante rare. E chiar o experiență unică.
Dacă veri să afli mai multe despre ace4astă tabără, te aștept cu un mesaj.
p.s. Aceasta este fotografie făcută de mine când am fost anul trecut acolo.

DE CE AM CREAT O TABĂRĂ CU TEMA COMPASIUNII DE SINE?
Avem nevoie de compasiune de sine dacă ne dorim sănătate emoțională și relațională. Ea nu este o stare de moment( doar acum, în situația x, am compasiune) ci o atitudine( mă tratez cu compasiune).

Cu ce te ajută să ai compasiune față de tine( beneficiile pentru tine și, indirect, și pentru ceilalți):
- Reduci autocritica și perfecționismul. Nu te mai ataci pentru greșeli, ci răspunzi cu mai multă înțelegere și echilibru.
- Crești reziliența ta emoțională, încât îți revii mai repede după conflicte, eșecuri sau perioade dificile
- Reglezi stresul și previi oboseala cronică( burnoutul), mai ales dacă ești în meserii de ajutor
- Te simți mai sigură pe tine, deoarece nu te mai abandonezi emoțional în situații dificile
- Cresc răbdarea și conectarea cu ceilalți deoarece nu mai funcționezi din presiune și judecată
- Nivelurile de anxietate, rușine, depresie scad ( studiile arată corelații cu compasiunea de sine)
- Crește siguranța în capacitatea ta de a traversa perioade dureroase( te desparți, divorțezi, moare cineva drag, se căsătorește copilul tău, etc)

În plus, pentru psihoterapeute, compasiunea de sine scade reactivitatea emoțională, crește nivelul de diferențiere a sinelui și aduce mai multă prezență reală în relația terapeutică.

Dar, te aștept la tabăra din iulie, pentru a trăi practic și a vedea efectele reale în viața ta.
Detaliile despre tabără le ai în imagine( sau la secțiunea Evenimente)

Cu drag,
Angelica

Eu sunt acum cu gândul la tabăra de dezvoltare personală ce o organizez peste o lună și o săptămână . Cu ochii minții sunt în acel peisaj cu verdeață, miros de brad și apă curgătoare.
Liniște, aer curat și atmosferă de casă primitoare.
Am avut tabăra de anul trecut acolo și ne-a plăcut atât de mult încât revenim și vara aceasta.

Să te introduc și pe tine în acel spațiu unde vei fi bineprimită și vei trăi o experiență de neuitat.
Îți las mai jos câteva fotografii.

Pensiunea este cam la 10 km de Vatra Dornei( jud Suceava) într-o zonă liniștită, o avem în întregime la dispoziția noastră, are 4 camere cu pat dublu și o cameră are și o canapea, 2 camere au balcon, fiecare cameră cu baie proprie cu duș, o terasă în spate unde vom mânca și dansa, un foișor cu grătar, un leagăn de lemn, iarbă pe care putem călca cu picioarele goale, ieșire către râul Dorna ce trece prin spatele casei.
Activitățile indoor le avem în salonul generos unde avem un loc cu canapele și fotolii își o masă mare pentru 8 persoane de servit masa.
Bucătăria este complet utilată, dar mâncarea nu este gătită aici, ci o aducem prin catering, fiind preparată din produse 100% bio, dintr-o gospodărie locală. Mâncarea a primit anul trecut de la participante aprecieri la superlativ.

Locul tău te așteaptă să-l ocupi și după ce vei ajunge aici în tabără, îți va părea bine pentru inspirația, intuiția, norocul sau ce te-a îndemnat să îmi dai mesaj și să te înscrii. Mai sunt câteva locuri( și nu sunt multe în total, doar 7).

Îți las aici o mărturie a cuiva care a fost anul trecut:
”O experinta inedita si intensa pentru mine, la prima participare la un astfel de eveniment. M-am dus cu inima si mintea deschise, cu spreanta ca voi petrece cateva zile altfel decat eram obisnuita. Mi-am facut cadou de ziua mea acest eveniment si am fost o foarte buna alegere, intuitia a functionat.
Cred ca contat mult faptul ca aveam incredere deplina in Angelica si rezonam cu modul ei de gandire si abordate, care trece peste limitarile formarii profesionale academice. Angelica are ceva aparte, o conexiune pe verticala care ii netezeste relationarea pe orizontala, cu noi, "muritorii de rand".
Am simtit un spatiu sigur si bland, de intelegere si plin de intelepciune, care m-a facut sa-mi deschid aripile si sa ma deschid emotional.
Am invatat multe, atat de la Angelica, care a condus cu maestrie discutiile, cat si de la celelalte participante, din povestile lor de viata prezentate sincer si cu generozitate in cadrul grupului.”

Te aștept și pe tine să ne cunoaștem.

P.S. Dacă nu vii cu masina , te aștept cu un mesaj să vedem ce opțiuni de transport ai și de unde te pot lua.

Astăzi am avut a doua întâlnire cu grupul de intervizare. O dinamică diferită de data trecută, în căutarea noastră a celei mai bune forme care să ne răspundă nevoilor fiecăreia.
Am vorbit despre cazuri și am oferit perspective asupra petelor oarbe de care nu este conștient un terapeut.
Ne-am întors către ipotezele sistemice și ce ușurare să vezi cm sunt legate lucrurile între ele! Să vezi în ce mod îi folosește familiei simptomul tinerei din terapie care refuză să iasă din casă.
Să înțelegi că vei ieși din blocaj când vei clarifica cu clienții tăi în ședința următoare care este obiectivul lor și în ce măsură i-ai ajutat până acum.
Să ieși din dubla constrângere clarificând ce se întâmplă în relația terapeutică.
Să vezi paradoxul și să îl folosești ca intervenție. ( și mi-am amintit de și am recomandat cartea pe care am tradus-o și tipărit-o în urmă cu vreo 15 ani, Terapia strategică de familie de Cloe Madanes, great book!!)
Și am luat la final de acolo feedbackul unei colege că am o minte matematică și că pot vedea de sus cm lucrurile se petrec ( nu mi-am notat feedbackul, il redau din memorie, dar, ca absolventă de clasă de matematică fizică la liceu, cred că asta a devenit o deprindere a mea, susținută de formarea sistemică), am luat bucuria să îmi văd colegele crescând( pe toate le știu de la începuturile formării lor ca psihoterapeute, adică acum vreo 10 ani când le-am susținut în dezvoltarea lor personală) și recunoștința pentru atmosfera plăcută colegială pe care am creat-o. Am avut mai multă energie decât mă așteptam pentru un final de zi.
Abia aștept întâlnirea următoare!

Te simți obosită emoțional ?
Ai impresia că ești mereu pentru ceilalți, dar nu și pentru tine?
Ți-e dor să te simți în siguranță, înțeleasă și să alungi sentimentul de singurătate ?

Oferă-ți 4 zile din această vară în care să te refaci și să te reconectezi cu colegele tale de breaslă, psihoterapeute ca tine, care îți pot înțelege cel mai bine dedicarea dar și frustrarea, satisfacția dar și dezamăgirea, compasiunea pe care o oferi necondiționat celorlalți și cu mai puțină ușurință ție.
În perioada 2-5 iulie organizez un retreat pentru noi( vezi Evenimente sau scrie-mi pe messenger pentru mai multe informații).
Îți las mai jos un testimonial al unei psihoterapeute care a participat anul trecut la un asemenea eveniment.

”Participarea la această tabără a fost o experiență profundă pentru mine.
M-am simțit ascultată și susținută fără judecată. Exercițiile propuse au fost bine structurate și m-au ajutat să conștientizez lucruri importante despre mine. Am plecat cu mai multă claritate și încredere.
Mulțumesc Angelica pentru aceasta experiență autentică și bine ghidată.
Recomand cu încredere și drag această experiență oricui își dorește să lucreze cu sine.”

Îi mulțumesc și eu colegei mele de breaslă pentru cuvintele frumoase și mă bucur că s-a înscris din nou în acest an.
Abia aștept să petrecem timp frumos și autentic împreună!