4learning.ro

Semnificația zilei de 21 decembrie în lumea culturală

Pe data de 21 decembrie 1883 a apărut volumul "Poesii" de Mihai Eminescu, cu o prefaţă semnată de Titu Maiorescu, singurul tipărit în timpul vieţii poetului; cuprinde 64 de poezii.
În anul 1917 la aceeași dată s-a născut Heinrich Böll, romancier interesat de problemele societăţii germane postbelice, primul scriitor german, de după al doilea război mondial, căruia i-a fost decernat Premiul Nobel pentru Literatură pe anul 1972 (romanele "Tablou de grup cu doamnă", "Părerile unui clovn") (m. 16 iul. 1985).

www.4learning.ro

Empatia- o aptitudine pedagogică

Empatia ca însușire de personalitate presupune capacitatea de transpunere a unei persoane într-un model uman exterior, condiționând înțelegerea și comunicarea implicită a modelului. Ca și în creație, terapie, negociere, și în activitatea didactică empatia capătă valențe aptitudinale, devenind o însușire fără de care nu se poate obține eficiență maximă în profesie. Aptitudinile pedagogice presupun implicarea capacității empatice ca o condiție specială a optimizării relației profesor-elev.

Un comportament empatic din partea profesorului va asigura și baza influenței pertinente asupra educației elevului, motivației sale pentru muncă, orientării școlare și profesionale, fixării unui comportament moral dezirabil pe măsura cerințelor societății. Capacitatea empatică, proprie unui bun cadru didactic vizează un anumit model de identificare psihologică cu copilul, dublat de condiția păstrării unei distanțe apte să poată cuprinde întreaga problematică a colectivului școlar.
Dacă unele aptitudini pedagogice pot fi considerate însușiri deja formate pentru activitatea didactică, altele, între care și comportamentul empatic, prezent într-o anumită măsura la fiecare persoană, poate fi antrenat.

Acest echilibru între empatie și distanțare în comportamentul profesorului la clasă privește întreaga desfășurare a procesului instructiv-educativ. Este greșit să se lucreze într-o clasă numai cu elevii buni, sub motivul că aceștia ar trebui să profite în primul rând de atenția școlii. O lecție interesantă și atractivă devine accesibilă pentru întreaga clasă, dar aceasta depinde de aptitudinea cadrului didactic, de înțelegerea psihologiei elevilor, de conduita empatică a profesorului.

www.4learning.ro

Greșeli pe care le fac părinții în educația adolescenților

Adolescența este perioada conflictelor între generații. Atât părinții, cât și copiii trec printr-o perioadă confuză, fiecare având propriile dileme existențiale și de educație și rareori se ajunge la un consens între părinți și tineri. Părinții simt că pierd controlul și atunci fac greșeli care sunt taxate de către copii printr-un comportament neadecvat. Adolescenții se simt neînțeleși și vor libertate, dar, în același timp, au nevoie și de o mână care să-i ghideze din umbră.

Lipsa de comunicare este o problemă destul de frecventă întâlnită între tineri și părinții lor iar de cele mai multe ori o simplă discuție la momentul potrivit poate rezolva problemele apărute. O altă greșeală frecventă pe care cei mai mulți dintre părinți o fac este nerespectarea autonomiei copiilor. Aceștia nu pot fi considerați o proprietate și nici nu li se poate comanda ce să facă deoarece vârsta adolescenței reprezintă un prag în care tinerii își pot lua propriile decizii, bineînțeles cu puțină îndrumare.
Copiii au dreptul să știe de ce există reguli și care e logica lor, care este motivul pentru care părintele a impus acele limite. Și nu numai că au dreptul să știe, dar au nevoie și de explicații. Nu vor învăța să gândească singuri dacă părintele nu împărtășește cu ei motivele care i-au determinat să se gândească la acele reguli pentru ei.

Adolescenții sunt predispuși la greseli de aceea părinții trebuie să discute cu ei despre consecințele faptelor lor. Creierul tinerilor nu este dezvoltat complet la vârsta adolescenței și atunci vor cădea mai repede în capcane, acționând după primul impuls. Un prim pas pe care părintele poate să îl facă este un exercițiu de imaginație, punând întrebarea : ce s-ar întâmpla dacă..? Astfel tinerii devin conștienți de faptul că acțiunile lor au consecințe, uneori destul de serioase.

www.4learning.ro

Rolul educației moral-civice în învățământul românesc

Educaţia morală este o latură a educaţiei care are în vedere formarea copilului / tânărului în concordanţă cu valorile, principiile, normele şi regulile sociale care reglează relaţiile dintre oameni.

Educaţia morală urmăreşte formarea unei conştiinţe morale, a unei conduite - comportament moral şi să dezvolte calităţi şi însuşiri cm sunt: cinstea, onestitatea, modestia, omenia, principialitatea, solidaritatea, respectul faţă de ceilalţi, demnitatea, respingerea minciunii, a nedreptăţii etc., pentru că pe bază lor să se poată integra şi să poată crea o viaţă socială sănătoasă. În general, prin această educaţie se urmăreşte formarea individului pentru a face şi a promova binele, în vederea întăririi vieţii sociale şi prin aceasta şi a echilibrului său interior, care ia naştere prin respectarea cotidiană a normelor şi principiilor morale.

Educaţia morală este complementară cu educaţia religioasă şi educaţia civică / cetăţenească- fiecare dintre aceste dimensiuni educative. Educaţia civică îi familiarizează pe copii / elevi cu valorile statului de drept, cu drepturile copilului / omului într-o societate democratică, urmărind dezvoltarea sentimentelor patriotice, a răspunderilor şi comportamentelor specifice cetăţeanului.

Implicarea părinţilor ca parteneri în activităţile de dezvoltare a copilului, informarea şi educarea lor în spiritul unor atitudini parentale responsabile, facilitarea comunicării intra-extrafamiliale în favoarea copilului, schimbarea atitudinilor faţă de instituţia de educaţie şi dezvoltarea unor practici educative efective şi eficiente sunt câteva coordonate ale ( evaluării ) impactului asupra acestor beneficiari primari.
Deci, prin introducerea educaţiei moral-civice în învăţământ se urmăreşte să-i facem pe copii să deosebească binele de rău, să știe ce se cuvine şi ce nu se cuvine să facă, să fie toleranţi, atât cu ei cât şi cu cei din jur.

www.4learning.ro

Educaţia prin exerciţiu intelectual

Educaţia intelectuală are ca scop formarea individului intelectual, impunând unele reguli. Educaţia intelectuală are rolul de a dezvolta capacităţile cognitive, de a acumula cunoştinţe intelectuale, de a asimila tehnici culturale, şi anume: cititul, scrisul, socotitul, capacitatea de a substrage cunoştinţe derivate din cele vechi, pentru a evidenţia independenţa cognitivă la formarea individului.

Educaţia prin valorile cognitive, permite indivizilor o acumulare a cunoştinţelor de bază, care ajută la orientarea în spaţiu în diferite cazuri, dezvoltarea capacităţilor de cunoaştere, dobîndirea unor deprinderi, formarea unor imagini globale despre persoana proprie şi asupra mediului ce o înconjoară.
Educaţia intelectuală are ca ţel formarea unei personalităţi intelectual independente, cu capacitate de autodezvoltare. Independenţa intelectuală a unui individ se bazează pe independenţa gândirii şi a raţiunii. A fi independent, în acest context, presupune a gândi cu propriul cap, de a nu depinde de punctele de vedere şi gândirea altor persoane, a fi obiectiv şi critic cu propriile idei.

Tot ceea ce gândim şi vorbim are loc din cauza legăturii dintre stimuli şi răspunsuri, iar acestea la rândul lor, determină legătura dintre neuroni. Reacţiile sunt întărite prin repetare şi obişnuire. Legarea unor stimuli cu anumite reacţii este numită condiţionare clasică, în care dacă există stimul, există şi răspuns. Pentru a fixa unele reacţii trebuie ca ea să fie întărită, fie acesta bună sau rea.

www.4learning.ro

Copiii și valorile morale

Valorile morale au un rol esențial în formarea caracterului, tocmai din acest motiv, acestea fac unul dintre obiectivele explicite ale educației. Fără un set de valori morale bine definite sau și mai rău, cu o moralitate slab sau deloc dezvoltată, individul este susceptibil comportamentului delicvent sau antisocial.
Prin educație se pot descoperi stadiile de dezvoltare are conștiinței morale, regulile morale însușite de acesta și mai târziu, chiar filozofia proprie în care se regăsește moralitatea fiecăruia. Valorile morale importante care necesită în deosebi atenție sunt:

Onestitatea: valorizează încrederea și onoarea. În orice relație socială încrederea este necesară, iar copilul trebuie să știe de mic că trebuie prețuită atât încrederea pe care ceilalți o au în el cât și încrederea pe care el le-o poate oferi altora. Aceasta valoare se corelează direct cu diverse trăsături comportamentale, asemenea sincerității, minciunii, prefăcătoriei, manipulării dar și cu principiile personale și curajul moral. De asemenea, responsabilitățile și respectarea promisiunilor reprezintă metode prin care se poate forma onestitatea în cazul copiilor.
Respectul unui copil fața de cei din jurul său înseamnă să fie preocupat de demnitatea, valoarea și autonomia celor din jur dar și a propriei sale persoane; să-i trateze pe ceilalți civilizat, să folosească normele de politețe atunci când sunt necesare în interacțiunile sociale, să accepte fără prejudecăți diferențele individuale, să se abțină de la violență sau intimidări.

Responsabilitatea: corelată cu onestitatea, reprezintă recunoașterea și îndeplinirea atribuțiilor proprii. Se poate educa prin intermediul autodisciplinei, perseverenței, recunoașterea propriilor greșeli dar și a propriilor succese.

Dreptate și corectitudine: această trăsătură influențează direct luarea deciziilor corecte și afectează moralitatea foarte grav în cazul în care nu este dezvoltată. Se bazează pe luarea decizilor într-un mod cât mai obiectiv, lipsit de prejudecăți.

Spirit civic și cetățenesc: înseamnă recunoașterea și îndeplinirea obligațiior sociale, protecția mediului, participarea la procesorul democratic, și mai ales supunerea în fața legii.
La vârste mai mici (preșcolare) formarea caracterului pe baza valorilor morale se poate face folosind metoda recompensei. Astfel, copilul va putea aprecia comportamentele și atitudinile generate din aceste valori și chiar și le va însuși în propria filozofie morală, urmând ca și el să le susțina mai departe. În aceeași măsură comportamentele care sunt consecința unor trăsături morale negative trebuie să fie descurajate, fie prin pedepse (din nou, în special la vârstele preșcolare) sau prin alte metode educative la vârste mai mari (asemenea comunicării deschise).

www.4learning.ro

Sportul în viața copiilor

A face sport, a face mișcare, nu dăunează nimănui indiferent de vârstă. În perioada de creștere este bine ca un copil să facă mișcare, fie că e cu bicicleta sau cu patinele, însă diferența între sportul de performanță și sportul ca și mișcare, este că cel de performanță implică o dedicare și bineînțeles foarte multă muncă din partea copilului, pe când sportul ca și mișcare necesită doar o formare de ținută sau însușiri ale unor elemente de bază cerute de practicarea acelui sport.

Sporturile organizate pot ajuta copiii să crească nu doar din punct de vedere fizic. De la fotbal până la mersul pe role, de la înot până la mersul pe jos, mișcarea le oferă copiilor șansa de a se dezvolta armonios. Practicat în echipă sau în cadru organizat, sportul îi ajută pe copii să fie mai sociabili, să lucreze ușor împreună cu ceilalți și să înțeleagă ce înseamnă fair-play. În plus de beneficiile sale sociale, sportul oferă și o metodă grozavă pentru copii de a se distra.

Sportul practicat ca agrement sau inițiere este, după orele de sport din școală, următoarea etapă în care copilul tău se va întâlni cu sportul. Va face cunoștință cu deprinderile fundamentale ale sportului respectiv și îi va învăța ABC-ul. Avantajele constau în mai multe aspecte. Pe de o parte, acest mod de a practica sportul nu cere o implicare foarte extinsă în timp, nu cere cheltuieli mari și nu îi va distrage atenția de la lecțiile de școală. Va avea ocazia să încerce mai multe ramuri sportive și să capete deprinderi diverse.

Sportul de performanta se desfășoară pe un alt registru. Există o etapă de selecție în care antrenorul îi alege pe aceia care dovedesc o aplecare spre acea ramura sportivă și anumite calități genetice specifice. Sportul de performanță înseamnă o implicare mult mai serioasă. Copilul va dobândi o serie de deprinderi și calități pe care un copil nepracticant nu le are. Va fi mai puternic și mai rezistent la îmbolnăviri. Se va obișnui cu disciplina, seriozitatea și responsabilitatea într-o mai mare măsură.

http://www.4learning.ro/

Știați că... despre România

1. România este prima ţară din lume cu producţie de petrol înregistrată statistic (1857), cu exploatări între văile râurilor Prahova şi Trotuş.
2. România este singura ţară din Europa care foloseşte bancnote din plastic.
3. România este țara care a dat lumii o sportivă ce a luat primul 10 plin din istoria gimnasticii. Nota "10 perfect" a fost obţinută de Nadia Comăneci la Olimpiada de la Montreal, din iulie 1976.
4. Bucureştiul, capitala României, este locul unde au fost cei mai mulţi Moş Crăciuni care au distribuit daruri simultan - 3.939 de participanţi, în Piaţa Constituţiei din Bucureşti, pe 21 decembrie 2008.
5. Motorul modern cu reacție a fost inventat de inventatorul bucureștean Henri Coandă în 1910.
6. Timișoara a devenit în 1889 primul oraș din Europa care a avut iluminat public electric.
7. Timișoara a fost primul oraș european care a introdus tramvaiele trase de cai, în anul 1869.
8. Stiloul a fost inventat de vâlceanul Petrache Poenaru.
9. Cele mai vechi fosile de homo sapiens de până acum au fost descoperite în sud-vestul României, în Peștera cu Oase. Fosilele sunt vechi de aproximativ 37 800-42 000 de ani.
10. Depresiunea Coliniară a Transilvaniei este cea mai mare din Europa.
12. Oraşul situat la cea mai mică altitudine din România este Sulina, din Delta Dunării: 4 m.

http://www.4learning.ro/

Nu știam despre inventatorii români...

Rachetele expediate de la Cape Kennedy și aripile “Delta” au fost inventate la Sibiu încă din 1555!

Radioactivitatea artificială a fost descoperită de o savantă de la Facultatea de Științe București - Stefania Mărăcineanu, și însușită apoi de Marie Curie.

Petrache Poenaru inventează în anul 1827 predecesorul stiloului modern: “condei portăreț, fără sfârșit, alimentându–se singur cu cerneală”.

În anul 1880 Dumitru Vasescu construiește automobilul cu motor cu aburi.

Victor Babeș realizează primul tratat de bacteriologie din lume în anul 1885.

În anul 1895 D. Hurmuzescu descoperă electroscopul.
Traian Vuia la data de 18.03.1906, cu “Vuia I” - avion cu tren de aterizare pe roți cu pneuri - reușește prima decolare fără să folosească nici un mijloc ajutător, numai cu aparate aflate la bord (în fapt, primul avion din istorie).

Acad. Nicolaie Vasilescu-Karpen inventează “pila Karpen” în 1908, care funcționează încă și produce curent electric, neîntrerupt, de aproape 100 de ani!
Henri Coandă reușește în 1910 primul zbor al unui avion cu reacție (fabricație proprie).

Ing. Gheorghe Botezatu în 1920 a calculat traiectoriile posibile Pământ – Lună, folosite la pregătirea programelor “Apollo” (al căror părinte a fost sibianul Herman Oberth); el a fost și șeful echipei de matematicieni care a lucrat la proiectul rachetei “Apollo” care a dus primul om pe Lună.

http://www.4learning.ro/

Curiozități pe care nu le știați despre lumea care ne înconjoară

Stiați că...

Cea mai importantă regulă a Cavalierilor Templieri era să evite să sărute femei.

Numele original al celebrului spion James Bond ar fi fost James Secretan.

În muzeul Louvre se găsește și o versiune dezbracată a faimosului tablou Mona Lisa care a fost pictat de către unul dintre studenții lui Da Vinci.

În Afganistan există doar un singur cetățean evreu.

Motivul pentru care cocoșii cântă dimineața este deoarece aceștia văd lumina zilei cu 45 de minute înaintea noastră.

Purtatul blugilor este interzis în Coreea de Nord.

Aplauzele în public sunt interzise în Belarus.

La Olimpiada de la Londra din anul 1908, echipa rusă a întârziat cu 12 zile din cauza că ei încă foloseau calendarul Iulian.

Prima conversație de pe un telefon mobil a avut loc pe data de 3 aprilie 1973. Managerul general de la Motorola i-a sunat pe rivalii de la AT&T să îi anunțe că ei au reușit primii.

Toti urșii Panda din lume aparțin Chinei.

Elvețienii sunt singurii din Europa care mănâncă carne de câine.

Astatinul este un element chimic atât de rar încât există doar 30 de mililitri în întreaga lume.

Între anii 1814 și 1830, steagul Franței a fost complet alb.

Armata Andorei este formată din opt soldați.

http://www.4learning.ro/

Dezvoltarea socială a copiilor preșcolari

Interacțiunea și relațiile sociale sunt un factor important în adaptarea copilului la școală și în capacitatea lui de a construi legături și de a-și constitui anumite puncte de sprijin. Trecerea de la gradiniță la clasa zero nu este însă lipsită de dificultăți în acomodarea copilului. Indiferent dacă copilul cunoaște sau nu o parte dintre colegii săi, noutatea situației școlare, precum și exigențele diferite vor contribui la apariția unor reacții din partea copilului.

Copilul este foarte retras, stă foarte mult timp singur, cel mai probabil este vorba despre un copil trist sau unul speriat. Acești copii nu pot să ia inițiativa și să relaționeze spontan, au nevoie să fie ajutați să facă lucrul acesta și mai ales să fie asigurați că sunt în siguranță și că nu li se întâmplă nimic rău. Nu este o soluție să lăsăm copilul să își petreacă timpul de unul singur, doar pentru simplul fapt că este cuminte sau că nu deranjează. El are nevoie să fie primit între ceilalți copii, să facă parte din activitățile lor, să își poată exprima ideile, nevoile, gândurile, dorințele, să se poată juca.

Copilul este foarte sensibil, plânge cu ușurință – resimte o amenințare sau un pericol care îl împiedică să se poată simți confortabil sau să poată reacționa la ceea ce simte. De obicei, acești copii se tem să nu greșească, să nu fie percepuți ca fiind răi sau neascultători, își doresc foarte tare să fie apreciați și preferați de adult și de alți copii, dar ajung deseori în situația de a fi respinși sau refuzați.

Copilul este agresiv, lovește și deranjează alți copii – cel mai probabil aceste manifestări sunt fie ale unui copil speriat sau confuz, fie ale unui copil furios. Este foarte important să aflăm ce simte copilul ca să înțelegem de ce alege să se exprime agresiv.

O astfel de situație produce de obicei multă tensiune și produce o mare presiunea asupra copilului și familiei sale, care trebuie să remedieze urgent situația. Este posibil ca copilul să se simtă neacceptat, să simtă că nu se va ridica la înălțimea așteptărilor, să fie încă atașat de colegii din grădiniță. Pedepsirea lui repetată nu este o soluție, dar este nevoie de introducerea unor reguli clare și a unor limite ferme care să îl poată proteja pe el și pe ceilalți copii.

http://www.4learning.ro/