03/09/2026
E un lucru tare misterios cu pasiunile omeneşti, iar în cazul copiilor totul se petrece la
fel ca şi în cazul celor maturi. Cei copleșiți de o pasiune n-o pot explica, iar cei ce nu au trăit
niciodată ceva asemănător nu pot înțelege. Există oameni care îşi pun în joc viața pentru a cuceri un pisc. Nimeni, nici chiar ei înşişi nu pot explica limpede de ce. Alţii se ruinează pentru a cîştiga inima unei persoane care nici nu vrea să ştie de ei.
Iar alţii se distrug, fiindcă nu pot rezista plăcerilor mâncării — sau ale băuturii. Unii îşi cheltuiesc întreaga avere pentru a câştiga la jocurile de noroc sau jertfesc totul de dragul unei idei fixe ce nu se poate realiza niciodată. Alţii cred că nu pot fi fericiți decât în altă parte de locul unde se află şi călătoresc toată viaţa prin lume. lar câțiva nu-şi găsesc liniştea până ce n-au devenit puternici. Într-un cuvânt, există tot atâtea pasiuni cât şi oameni.
În cazul lui Bastian Balthasar Bux pasiunea erau cărțile. Cine n-a petrecut o după-amiază întreagă cu urechile încinse şi cu părul zbârlit aplecat deasupra unei cărți, citind şi iar citind, şi uitând de lumea din jurul său şi nebăgând de seamă că-i e foame sau frig… Cine n-a citit niciodată pe ascuns sub plapumă, la lumina unei lanterne de buzunar, fiindcă tata sau mama sau vreo altă persoană grijulie a stins lumina pe motivul bine intenționat că acum trebuie să dormi, căci mâine te scoli devreme… Cine n-a vărsat niciodată lacrimi amare, fie pe față, fie în ascuns, fiindcă o poveste minunată se sfârşea şi urma despărţirea de personajele alături de care luaseşi parte la atâtea aventuri, ființe iubite şi admirate ce îţi stârniseră îngrijorări şi speranţe şi fără a căror prezenţă viața părea dintr-o dată goală şi lipsită de sens… Cine nu cunoaşte nimic din toate acestea din proprie experiență nu va putea înțelege ceea ce făcu Bastian acum. Se uita ţintă la titlul cărții, simțind cm îl lua ba cu frig, ba cu cald. Da, asta era, la asta visase de atâtea ori şi asta îşi dorise de când fusese cuprins de pasiunea sa: O poveste care să nu se sfârşească niciodată! Cartea tuturor cărţilor!
Trebuia să aibă cartea, fie ce-o fi, cu orice preț!
Cu orice preţ? Era uşor de spus! Chiar dacă ar fi putut să ofere mai mult decât cele trei mărci şi cincisprezece pfenigi din banii de buzunar ce-i avea la el — uriciosul domn Koreander îi dăduse de înţeles cât se poate de limpede că nu-i va vinde nici o singură carte. lar de un dar nici nu putea fi vorba. Chestiunea era lipsită de orice speranţă.
Și totuşi Bastian ştia că nu poate pleca fără acea carte. Îi era limpede că nici nu venise încoace decât anume pentru ea, îl chemase în mod misterios pentru că voia să ajungă la el, pentru că de fapt fusese dintotdeauna a lui! Bastian trase cu urechea la murmurul ce se mai auzea şi acum din cabinet.
Dintr-o dată, fără să-şi dea prea bine seama, ascunse cartea sub paltonul său, strângind-o cu amândouă brațele la piept. Apoi o porni, mergând de-a-ndăratelea, spre uşa prăvăliei, nelăsând nici o clipă cealaltă uşă din ochi, cea spre cabinet. Cu băgare de seamă apăsă pe clanţă, nu trebuia să se audă clinchet de clopoței, de aceea deschise uşa de sticlă doar atât cât să se strecoare prin ea. Încetişor şi cu precauţie închise apoi uşa pe dinafară. Abia după aceea începu să alerge.
Michael Ende, Povestea fără sfârșit
