Anca Vicoleanu - Descurcător de ițe

Cine suntem ca fete și femei, ca baieți si bărbați? Ce roluri avem și cm ne completăm și armonizăm?

Harta nu este teritoriul și, deși lămpile sunt diferite, lumina lor este aceeași – cu aceste două idei am rămas ca concluzie.

Și aș mai adăuga că împreună vom lumina mai puternic și ne vom lărgi teritoriul – orizontul, înțelegerea, starea de bine și poate chiar viața.

EXCELENT DE BINE #93 - Bărbatul și femeia din perspectivă NLP cu Magdalena Drăgan *****************************Magdalena Drăgan te ajută să-ți RE-AMINTEȘTI cine ești. Acesta este darul său care intră în acțiune atunci când tu uiți de-al t...

Scriam într-o altă postare despre "relații bune, în care să ne simțim bine".

**Dar ce înseamnă o relație bună, în care să ne simțim bine?**

Deși amănuntele pot varia de la un om la altul, cred că o relație bună este o relație în care putem fi noi înșine, dar nu oricum. Cu “bune” și cu “rele” pe care ni le asumăm, despre care avem puterea să discutăm deschis și despre impactul cărora asupra celuilalt ținem cont.

Este vorba aia englezească - “It takes two to tango” - adică dansul se face în doi, amândoi sunt implicați și responsabili.

Eu învăț să dansez cu tine, tu înveți să dansezi cu mine - joacă și bună dispoziție, acceptare și susținere reciprocă, învățare și ajustare, doze potrivite de distanță și apropiere.

Astfel, relația se așază în mod firesc, strat după strat. Asta nu înseamnă nici absența efortului, nici că nu vor exista conflicte sau diferențe.

Acum poate te gândești că e prea greu și prea mult să schimbi sau să îmbunătățești chiar toate relațiile din viața ta. Și chiar așa pare, iar înainte să fie mai ușor deseori este mai greu. Însă e același greu pe care îl simțim la absolut orice schimbare, până când mintea și corpul se obișnuiesc cu noua paradigmă, cu nefamiliarul.

E un drum tare frumos dacă îl abordăm cu curiozitate, răbdare și îngăduință. Vorbesc despre acea stare de răbdare și îngăduință activă și responsabilă, în care căutăm, dar și lăsăm lucrurile să se așeze cm e nevoie, observăm și ajustăm, ne adaptăm la traseu, ca în orice călătorie.

Din punctul meu de vedere, sunt câteva rotițe, pe care, dacă le înțelegem, putem face ca tot angrenajul relațiilor să meargă ceas.

**Și care sunt rotițele acelea? Cum ne putem îmbunătăți relațiile?**

Pe scurt, înțelegându-ne comportamentul, așteptările, modul de relaționare și asumându-ne responsabilitatea pentru acestea. Pe și mai scurt, conștiență și responsabilitate.

Nu știu dacă v-ați gândit la asta, dar noi relaționăm în orice moment al zilei, chiar și când e vorba despre lucruri simple. Fie că gândim ceva, că mergem la cumpărături, că scriem un email, că pregătim masa, că facem duș sau că dăm un "like" - cam tot ce facem este în raport cu cineva (acel cineva fiind uneori "doar" noi înșine). Iar viața se compune din toate aceste momente mici și din gesturile și oamenii care ne înconjoară sau cu care alegem să ne înconjurăm.

**Cum ar fi să știm exact cine suntem și de ce suntem, în toate aceste momente și în toate aceste relații?**

Mai precis, lucrurile pe care le facem sau nu le facem, felul în care le facem sau le amânăm, ce spunem sau ce nu putem spune, ce ne dorim și ce acceptăm să primim. Toate astea sunt cărămizi, pietricele și crenguțe cu care noi construim legături, cuiburi, societăți. Mai solide sau mai puțin solide. Alături de cărămizile, pietricelele și crenguțele celorlalți. Însă fiecare dintre noi este responsabil pentru propria contribuție sau lipsă de contribuție.

Am să scriu mai pe larg despre lucrurile astea.

Vor fi și scrieri mai scurte, și scrieri mai lungi, după cm îmi va veni inspirația.

Dacă vrei să fii la curent cu ce urmează să mai scriu, nu uita că te poți abona și la newsletter.
Sunt sigură că o să-ți fie de folos, pentru că se bazează pe experiențe reale din viața mea și a altor oameni ca tine și ca mine.

Mai am în cuptor și câteva idei speciale pentru newsletter despre care vei afla în curând.
Ideea e că mi-ar plăcea să construim un dialog, o relație.

Între timp, te rog pune-mi orice întrebări ai în secțiunea de comentarii de sub această postare. Mulțumesc că ești aici cu mine și mă bucură enorm că te interesează să înțelegi mai multe despre relațiile din viața ta!

Să fim mereu de partea copiilor noștri. Nu doar atunci când sunt corecți și buni.

Să credem și să le insuflăm increderea că pot corecta atunci când greșesc, că e în regulă și firesc să experimenteze viața și pe ei inșiși și prin greșeli, că pot învăța din toate, că mereu vom fi acolo, de partea lor.

Căci prima relație a fiecăruia dintre noi e cea cu părintele. Pe fundația ei ne construim imaginea de sine (relația cu noi înșine) și toate celelalte relații.

Un suflet plin, crescut cu iubire și încredere, nu se va simți singur și gol nici in cel mai mare pustiu. Va ști mereu că undeva e cineva mereu alături de el, iar asta va deveni parte din identitatea lui.

Asta încerc și eu să fac cu fetița mea de 7 ani. Uneori îmi iese, alteori nu, dar cred că suntem pe drumul cel bun. Pe drumul nostru de oameni, nu de ființe perfecte, dar mereu cu iubire și încredere că vom face cumva rai din ceea ce avem în fiecare situație.

În fiecare an, în Săptămâna Mare mă gândesc mai mult decât oricând la Maria şi la imaginea în care EA e singură şi îmbrăţişează Crucea pe care stă răstignit Copilul ei. E SINGURĂ. Toată lumea este în partea celalată. Toţi sunt Partea adversă. Doar ea e Partea Bună. Toţi ceilalţi, chiar dacă Îl cred sau nu impostor pe Iisus, preferă să stea deoparte. Preferă să nu se bage. Preferă să-i creadă pe cei care l-au aşezat în rândul tălharilor, preferă să fie de partea lor. SINGURA care a rămas lângă el e MAMA Lui.

E cel mai frumos mesaj scris vreodată în vreo carte despre misiunea unei mame. Asta e menirea părintelui. Să rămână lângă copilul lui, de partea lui, chiar şi atunci când toată lumea îi este împotrivă. Indiferent dacă îi dă dreptate sau nu, indiferent dacă se îndoieşte despre ce spun ceilalţi sau ştie că nu spun adevărul. Nici măcar nu contează ce a făcut. Orice-ar fi făcut, fapta e întâmplată şi acolo nu se mai poate interveni.

Ne temem să ne susţinem copiii pentru că s-ar putea să ne înşelăm. Pentru că societatea ne cere să luăm atitudine, să ne poziţionăm de partea regulilor, a legii, a cutumelor, a normelor. Da. Suntem obligaţi să le respectăm pe toate, dar niciuna nu e mai puternică decât cea mai puternică dintre toate regulile nescrise în legea firii - un părinte rămâne de partea copilului lui toată viaţa. Împotriva societăţii, împotriva întregii lumi.

Toţi ceilalţi îl pot considera pe copilul tău rău, mincinos, prost, tălhar, criminal, infractor, delicvent, neserios, mediocru, superficial, ipocrit,oportunist… pot să creadă orice despre el. Pot să aibă şi dreptate. Treaba ta de părinte e să încerci să-l ajuţi să corecteze şi să repare dar, ca să poată face toate lucrurile astea, copilul tău trebuie să ştie că tu eşti de parte lui.

Fii de partea lui nu doar atunci când ai motive să te lauzi cu el. Nu doar atunci când toată lumea se minunează de cât e de bun, cuminte, empatic, de rezultatele extraordinare pe care le are, de meritele pe care i le găsesc ceilalţi.

Fii de partea copilului tău şi atunci când nu înţelegi ce face.

Fii de partea lui şi atunci când nu crezi că nu e bună calea aleasă de el.

Fii de partea lui şi atunci când îşi face lui rău.

Fii de partea lui şi atunci când acţiunile lui i-au rănit pe alţii.

Fii de partea lui, orice-ar fi. E în menirea ta de părinte. Copilul tău este tatuat pe inima ta. Sângele lui e din sângele tău.

Orice-ar face, orice-ar spune, Fii de partea lui. Încerca să-l ajuţi, să-l înţelegi, să-l accepţi şi să-l iubeşti cu toate bunele şi ne-bunele care i se întâmplă.

Fii de partea lui fără să dai nimănui socoteală de ce parte eşti.

Tu eşti Partea Bună din viaţă copilului tău. Şi el trebuie să te găsească atunci când îşi caută partea.

Fii de partea lui fără să te întrebi dacă faci bine sau nu.

Fii de partea lui şi încet şi cu răbdare o să îl aduci, cu iubire, în partea ta.

Nu uita niciodată: În spatele fiecărui copil lumină e un părinte soare.

Trag adânc aer în piept.

Încep coborârea pe noul canion profesional – prima mea postare din postura de **descurcător de ițe**.

O amân de ceva timp. Nu mă simt suficient de talentată la scris.
Se simte cam ca atunci când mă pregăteam de rapelul din poză – entuziasm, frică, filme-n cap.
O combinație între “Mamă, ce fain e!” și “Înger, îngerașul meu, în ce naiba m-am băgat?”

Mă concentrez pe entuziasm.
Vreau să contribui, iar pentru asta e nevoie să ajung cumva la oameni.

Îmi amintesc de alte începuturi: joburi și proiecte, părințeală, sală.
Începuturile pot fi ciudate și intimidante. Uneori chiar înfricoșătoare de-a dreptul.

Dar sunt hotărâtă să îmi dezvolt (și) capacitatea de a scrie.

Deci, iată, ăsta este începutul.

Pentru ce vreau să ajung la oameni?

Bucuria mea este să ating viețile oamenilor într-un mod care îi ajută.

Sunt multe lucruri care, dacă le-aș fi înțeles mai devreme, m-ar fi ajutat să îmi fiu mai fidelă în reacții și alegeri. Să fiu mai mult de partea mea. Deși, ca în orice călătorie, drumul se arată mergând și nu e nevoie ca orice întâmplare să fie prevăzută, e util să avem bagajul potrivit, să știm câte ceva despre locurile prin care vom trece și despre ce ne dorim de la acea experiență.

Așadar, după un drum ocolitor, dar frumos și util, de 21 de ani prin zona de IT, prin 2022 m-am reorientat spre lucrul cu oamenii. Dintotdeauna am fost captivată de filosofie si psihologie, așa că, inevitabil, mi-a apărut în drum un hipopotam pe care nu l-am putut ocoli.

Long story short, am făcut formarea de Change Strategist, unde m-am antrenat să ajut oamenii să înțeleagă și să depășească obstacolele din viața lor (mică paranteză – obstacolele astea, de obicei, ni le punem singuri, dar le zicem „ghinion” sau „soartă”).

În cele din urmă, din experiențele mele și ale celor apropiați, precum și din interesul pentru comportamentele și relațiile dintre oameni, a izvorât dorința de a-i ajuta pe cei care ar vrea să aibă relații mai bune, care să li se potrivească.

Îmi doresc să susțin cât mai mulți oameni să își înțeleagă relațiile și să și le crească, să facă acele ajustări care să le aducă echilibru și mulțumire și să devină creatorii propriilor vieți.

Fie că este vorba despre relații scurte sau lungi, existente sau viitoare, de cuplu, de familie, de prietenie, profesionale, de vecinătate – relațiile nu sunt ceva opțional pentru nici unul dintre noi. Ele au puterea să ne transforme viața și, știm prea bine cu toții, transformarea poate fi atât în bine, cât și în rău.

Starea noastră fizică și psihică se află în strânsă legătură cu calitatea relațiilor pe care le avem. Pentru a avea o viață bună, toți avem nevoie de relații în care să ne simțim bine. Sau, pentru început, măcar una. Și, atunci, îndrăznesc să zic că e imposibil să rămânem la una. Când știm cu adevărat cm se simte, nu vom mai putea accepta altceva.

Așadar, planul pe termen lung este ca, pe lângă ședințele individuale, să încep să scriu diverse texte și să ofer resurse digitale în care să povestesc și să exemplific diverse situații și noțiuni.

Îmi propun să scriu despre subiecte care să ne ajute să ne cunoaștem mai bine, să comunicăm mai bine, să fim mai responsabili și mai conștienți – cu noi înșine și cu ceilalți, pentru a fi mai bine cu noi și între noi. Voi încerca să fac lucrurile cât mai clare și simple și le voi fundamenta pe experiențele mele și ale clienților mei.

În general, prefer să nu dau rețete și sfaturi, ci, mai degrabă, să întorc o idee pe toate părțile, pentru ca fiecare să își poată lua ce simte că îi este de folos. Cred că există nenumarate feluri de a trăi o viață și că fiecare are dreptul și capacitatea să aleagă pentru sine. Ce îmi doresc este să ajut la înțelegerea alegerilor pe care le facem.

Bucuria mea este să contribui în cât mai multe moduri, pentru ca noi toți să ne simțim mai împăcați, mai așezați, mai ușori și mai conectați cu cei din jur.

Respir încă o dată adââââânc.
Și postez.

Mă bucur că ești aici cu mine.