Biblioteca ”Teodorenii” Iași

Biblioteca noastră s-a animat astăzi cu ajutorul teodorenilor din clasa a III-a C porniți în căutarea propriilor superputeri alături de Matilda, miss Trunchbull și miss Honey.
Astăzi am învățat că lectura poate fi o evadare, că educația și bunătatea înving tirania. Am învățat despre bine și rău, despre curajul de a lupta pentru dreptate, despre prietenie și sprijin emoțional și că fiecare copil are o voce care merită ascultată.

Astăzi, premiera piesei "Cum să nu înveți franceză, dar să te lauzi că știi" inspirată de Chirițele lui Alecsandri a fost mai mult decât un spectacol – a fost o sărbătoare a copilăriei, a curajului și a bucuriei de a juca.
Micii actori ai trupei „Metaforel” au pășit pe scenă cu emoția aceea frumoasă care îți tremură în voce, dar îți luminează privirea și au dovedit tuturor că talentul nu are vârstă, ci doar inimă. Fiecare replică, fiecare gest, fiecare zâmbet al copiilor a fost întâmpinat cu aplauze sincere, din acelea care se simt în piept, nu doar în palme.
Pe scenă, micii actori au reușit să redea cu farmec și umor lumea colorată a lui Alecsandri. Au fost siguri pe ei, inventivi, plini de viață. Au improvizat cu naturalețe, au râs, au strălucit. Finalul, pe ritmuri franțuzești, a fost ca o îmbrățișare colectivă și credem că toți cei prezenți au plecat acasă cu inimile mai pline.
Teatrul a devenit astăzi o punte între generații, iar trupa de teatru „Metaforel” a demonstrat că magia scenei începe acolo unde curajul întâlnește imaginația.

Răsfoind prin cărți uitate pe rafturi

Dragi teodoreni,
pregătiți-vă pentru o porție zdravănă de haz, mofturi, fandoseli și… Chirițe cât cuprinde!

Trupa de teatru „Metaforel” vă invită la spectacolul inspirat din savuroasele piese „Chirița” ale lui Vasile Alecsandri:
„Cum să nu înveți Franceza, dar să te lauzi că știi”.

Veți fi martorii unei aventuri teatrale pline de culoare, chicoteli și surprize. Vă promitem replici care stârnesc râsul și o energie molipsitoare pe care doar copiii o pot aduce pe scenă.

Așadar, luați-vă buna dispoziție, pofta de teatru și curiozitatea, și veniți să descoperiți cm arată familionul Chiriței prin ochii unor mici artiști mari la suflet.

CÂND: miercuri, 3 iunie 2026, ora 12,00
UNDE: sala de festivități a Școlii Gimnaziale „Ionel Teodoreanu” Iași

Anastasia, Alex, Casiana, Cezar, Codin, Daria, Matei, Nadia și Paul vă așteaptă cu drag și cu mari emoții!

Vremea frumoasă și caldă ne-a îmbiat astăzi să ieșim la ... intervievat natura.
Teodorenii clasei a VI-a A au transformat curtea școlii într-un mic studio imaginar, unde fiecare a inventat întrebări și a dat glas naturii. Au „intervievat” o albină grăbită, au stat de vorbă cu copacul bătrân, un nor jucăuș a primit întrebări despre vânt și călătoriile lui pe cer, iar un gândăcel le-a „mărturisit” cât de fragilă este lumea celor mici. Chiar și piatra tăcută a devenit un personaj, răspunzând cu înțelepciune despre timp și liniște.
Am înțeles astăzi că natura poate vorbi dacă știi să o asculți cu adevărat.
Interviurile imaginare ne-au ajutat să ne exersăm chiar și talentele actoricești și să ne învingem emoția și teama de a vorbi în public.

Teodorenii clasei a V-a C au transformat astăzi creativitatea în spectacol printr-o "Poveste/ Teatru Fulger”, un exercițiu rapid de imaginație și colaborare.

Fiecare grup a primit trei elemente esențiale – un personaj, o locație și o acțiune – iar din această combinație aparent aleatorie au construit o poveste scurtă, plină de umor, suspans sau surpriză.

După câteva minute de lucru intens, în care au discutat, au improvizat și au modelat firul narativ, elevii au trecut la partea cea mai așteptată: punerea în scenă. În fața colegilor, fiecare echipă a prezentat o rundă de Teatru Fulger, demonstrând spontaneitate, expresivitate și multă imaginație. Unele povești au stârnit râsete, altele au surprins prin originalitate, dar toate au arătat cât de mult pot crea elevii atunci când primesc libertatea de a inventa.

„Teatrul fulger” s-a dovedit a fi nu doar o activitate distractivă, ci și un exercițiu excelent de comunicare, colaborare și gândire rapidă. Copiii au descoperit că, uneori, cele mai bune idei apar atunci când ai puțin timp, câteva repere și multă energie creativă.

Astăzi teodorenii clasei a VI-a C au pornit într-o călătorie imaginară alături de Micul Prinț, construind fiecare câte o planetă unică, cu locuitori și lecții de viață de învățat.

Ce lecții am învățat pe planetele din noul univers? Deși au doar 12 ani, copiii au imaginat planete și lecții la care nu ne-am așteptat. Am învățat împreună lecția răbdării și iertării, lecția curajului, a iubirii, a protejării celor dezavantajați. Am învățat și o lecție a respectării spațiului intim al fiecăruia dintre noi. Am învățat lecția grijii de sine și a grijii față de mediul în care trăim.
Universul nostru s-a îmbogățit cu planete pe care le vom mai vizita imaginar.

Lansarea revistei "Exploratorii" a micilor teodoreni din clasa a III-a C a fost un moment plin de emoție, culoare și mândrie. După zile în care au scris, au șters, au rescris și au desenat cu entuziasm, copiii au văzut în sfârșit munca lor adunată între coperțile unei reviste adevărate. Unii au ales să povestească despre animale, fascinați de lumea lor misterioasă. Alții au scris despre prietenie sau întâmplări amuzante din viața de zi cu zi.
Fiecare articol este însoțit de o ilustrație realizată chiar de autor, ceea ce dă revistei un farmec aparte, autentic, colorat și plin de personalitate.
Pe rând, cu timiditate sau cu entuziasm, copiii au explicat de ce au ales subiectul, ce i-a inspirat, ce au vrut să transmită și cm au realizat ilustrația.
Lansarea revistei nu a fost doar un eveniment festiv, ci și o lecție importantă pentru copii: că ideile lor contează, că pot crea ceva valoros și că munca lor merită să fie văzută. Au învățat să vorbească în public, să își asume propriile texte și să se bucure de aplauzele primite.
Revista "Exploratorii" este mai mult decât o colecție de articole — este o oglindă a imaginației copiilor, a bucuriei lor de a descoperi și de a împărtăși.

Astăzi, două cărți, "Viața secretă a copacilor" și "Acționează și gândește ca un copac" au devenit punți între lumea noastră interioară și universul tainic al pădurii.

Teodorenii claselor a VI-a A și a VI-a C au pășit în această experiență nu doar drept cititori, ci ca exploratori ai propriei ființe, descoperind în tăcuta înțelepciune a copacilor o oglindă a propriilor trăiri.

Au început de la rădăcini — locul unde totul prinde viață. Acolo și-au imaginat temerile, valorile, lucrurile care îi țin ancorați și îi hrănesc. Unii au vorbit despre familie, alții despre prieteni sau pasiuni. Rădăcinile lor au devenit vizibile, puternice, reale.

Apoi au urcat spre trunchi, spațiul stabilității și al creșterii. Aici au reflectat la cine sunt ei acum: la forța lor, la vulnerabilități, la felul în care se ridică după furtuni. Au înțeles că, asemenea copacilor, și ei cresc în ritmul lor, cu noduri, cu inele ale timpului, cu povești sculptate în interior.
La final, au ajuns la ramuri — acele brațe întinse spre lumină. Au vorbit despre vise, despre ce vor să devină, despre direcțiile în care vor să se îndrepte. Ramurile lor au fost pline de curaj, de imaginație, de speranță.

Astăzi elevii nu doar au citit despre copaci. Ei au devenit copaci. Au simțit cm e să fii conectat cu ceilalți, cm e să oferi sprijin, cm e să primești lumină și să o transformi în creștere.
La final, biblioteca s-a transformat într-o pădure simbolică — o pădure de copii-copaci, fiecare cu povestea lui, fiecare cu rădăcini adânci și ramuri întinse spre viitor. Iar în mijlocul lor a rămas promisiunea că vor continua să crească, să se sprijine unii pe alții și să privească lumea cu aceeași sensibilitate cu care un copac simte vântul.

Astăzi am învățat să ne construim aripi. Nu din pene adevărate, ci din tot ceea ce ne ajută să creștem.

În Atelierul nostru de aripi simbolice, teodorenii clasei a VII-a A au descoperit ce îi ajută să zboare: curajul, perseverența, oamenii care îi susțin, pasiunile, valorile morale. Pană cu pană, au prins formă aripile unui stol de pescăruși pentru care zborul înseamnă a-ți depăși limitele, a-ți urma pasiunea și a trăi liber, autentic și conștient.
Am vorbit și despre penele negre, "penele grele" - frici, presiuni, îndoieli și am învățat cm pot deveni mai ușoare când le înțelegem.
Am aflat că zborul adevărat începe în interiorul nostru și că perfecțiunea este o călătorie interioară și nu o destinație.