Iulia Chiriac-Tonu Change Strategist

ai uitat ceva. Îți spun imediat ce.

E normal ca de fiecare dată când faci ceva nou, când te arunci în necunoscut, când mai lărgești un pic zona de confort… să apară frica sau poate să se întețească frica care era deja acolo… să apară dubiile.

“Oare am făcut ce trebuia? Oare o să iasă bine? Dacă mai mult am stricat decât am construit? Dacă, de fapt, am greșit? Dacă nu e direcția bună? Dacă, poate, din entuziasm, am rănit sau am omis ceva sau pe cineva important?”

Vreau să știi că e ok dacă simți asta sau dacă gândurile astea îți trec prin minte.

Și vreau să îți și reamintesc de tine, de puterea ta, de curajul tău, de nebunia ta.

Fă-le loc printre dubii, sunt tot ale tale, sunt cele care te trag spre a crește, spre a te redescoperi, spre a avea un impact în lume.

Iar de aici, keep going.

V-am tot spus că pregătim ceva suuper mișto și util în culisele The Newsroom… și uite că a venit momentul să tragem cortina și să vă invităm la spectacol!

Pentru că scoatem în lume prima revistă digitală de business pentru femei din România!

Presărată cu povești și experiențe pe bune ale unor femei așa ca noi, ca tine, aha-moments și învățăminte de viață, revista va ieși în lume săptămâna viitoare. Dar te poți abona de pe acum să fii printre primele soloprenoare și antreprenoare care o citesc.

Povestim despre:

- cm navigăm de la statutul de angajată la cel de antreprenor/soloprenor
- cm să iei mai ușor decizii în business și în viață și să fii bine cu tine
- tehnici practice de productivitate
- lucruri esențiale de care să ții cont în business
- de ce și cm să te mai oprești din când în când într-o lume pe repede înainte
+ cuvinte de duh de ținut aproape de suflet și alte câteva surprize

A fost o muncă enormă pentru întreaga redacție și multă energie de bine adunată la un loc și abia aștept să ai și tu parte de toată cunoașterea asta adunată cu atât de mult drag.

Îți va suuper plăcea, cm zice draga noastră , redactorul șef.

Găsești link în bio - e un super proiect pe care ne propunem să îl creștem pentru a susține comunitatea de femei antreprenor/soloprenor din Romania. Așa că dă mai departe, să creștem împreună!

Azi e ziua lui. Și abia aștept diseară să pornim la drum spre Moldova să îi dau o îmbrățișare și să îi spun La mulți ani!

Tata, ancora mea de putere. Atunci când era lângă mine și atunci când conștient sau nu se îndepărta pentru ca eu să îmi regăsesc puterea fără el.

De la momentele când eram mică și eram ajutorul lui la reparat mașina (de unde și iubirea mea pentru mașini și pentru condus), până la momentul când a venit cu mine, la sute de kilometri depărtare de casă, ca să îmi îndeplinesc visul de a învăța la liceu în România.

De la discuțiile noastre filozofice despre viață sau despre a construi un business, până la spațiul de tăcere când îmi era greu, dar aveam nevoie să mă descurc singură.

De la tine am învățat răbdarea, iubirea pentru ce faci (posibil singura certitudine pe care o am în viață este că albinuțele lui tata sunt cele mai iubite albinuțe din Univers 🥰), responsabilitatea, dragostea de viață și că niciodată nu e prea târziu să îți îndeplinești un vis.

Te iubesc, tata, și îți mulțumesc că ești! La mulți ani!

Cine ești când nu mai știi cine ești?
2020
Nu mai eram angajată. Nu mai aveam echipă, deci nu mă mai puteam numi manager. Încă nu îmbrățișasem numele de Coach. Ba chiar îl priveam cu dezgust datorită faimei pe care i-o creaseră dătătorii cu părerea pe Linkedin - îmi era frică că o să zică la fel despre mine.

În teorie începeam un business, dar nu simțeam să mă numesc antreprenor… În mintea mea antreprenori erau cei care construiau ceva, aveau oameni care lucrau cu și pentru ei. Eu nu eram încă acolo. Eu eram a lone wolf (mai degrabă un iepure speriat care își căuta ferenetic drumul).

Freelancer? Mneah, nu mi se părea că mi se potrivește.

Apoi, în 2021, când am început formarea în Change Strategy, am zis “This is it, știu, îmi spun Change Strategist”.

Apoi, după un timp, am auzit cuvântul Soloprenor. N-aveam idee care e definiția, dar intuiam că e un antreprenor ‘singuratic’.

Mi-a sunat bine, era cam ca mine. Un om care construia ceva pe cont propriu, fără o echipă. Mi-a sunat și mai bine după ce am zis-o de câteva ori când lumea mă întreba cine sunt și ce fac.

Bun, deci sunt un soloprenor care face Change Strategy. Sounds good.

Dar asta nu schimbă faptul că mă simțeam al naibii de singură și de multe ori pierdută în lumea asta. Și acum știu că drumul mi-ar fi fost mai ușor dacă îmi dădeam voie să mă însoțesc cu oameni care erau în același tip de barcă ca mine.

Așa că, azi de lună nouă, după ce am ronțăit ideea timp de câteva săptămâni, am hotărât să creez un grup special pentru Soloprenoare la început de drum.

Scopul este să ne susținem reciproc în drumul nostru, să găsim claritate, încredere, suport și… vânt în pânze. Fiecare în barca ei, dar însoțindu-ne printre valurile pe care ni le trimite viața.

Oferim și primim, și construim împreună. De ce? Pentru ca să nu ne mai simțim singure și speriate.

Nu contează domeniul în care ești. Fie că ești pe drumul spre ați construi propriul business ca și coach, consultant în domeniul creativ sau alte domenii. Dacă îți sună bine ce am spus mai sus, hai cu noi. Scrie-mi și îți dau link pentru a intra în grup.

Să fii autentic în viața reala e greu. În online e și mai greu. Așa mi se pare mie.

Îi admir pe toți cei care reușesc să fie ei așa cm sunt în acel moment și să arate asta celorlalți. Avem câteva exemple tare frumoase în jurul nostru.

Și vă mulțumesc pentru aprecieri și mesajele frumoase după postarea mea de acum câteva zile.

Deși trebuie să recunosc că am recitit-o și am stat mult pe gânduri între timp, întrebându-mă dacă ce am scris eu acolo face mai mult bine sau mai puțin bine.

Pentru că în timp ce e important să ne cunoaștem și recunoaștem valorile și principiile, de multe ori în viață, când suntem în momente în care e nevoie să le apăram, s-ar putea să creăm mai multă divizare decât unitate.

E un paradox, vrem să ne simțim unici și speciali, și în același timp să simțim că aparținem.

Concluzia la care am ajuns acum (s-ar putea să se schimbe în timp) este că e ok să stand up for our beliefs and values.

Atâta timp cât suntem conștienți că s-ar putea să nu deținem adevărul absolut. Că standing up for our beliefs and values nu ne face mai buni sau mai corecți decât cei care au credințe și valori diferite.

Nu înseamnă că credința celuilalt e greșită sau că a ta e corectă. Înseamnă doar să fii de partea ta, dându-i voie, la rândul lui, și celuilalt să fie de partea lui.

Niciunul dintre noi nu deține adevărul absolut - mai știți imaginile alea cu ‘la mine se vede cifra 9, la celălalt se vede cifra 6’? Cam așa e și aici.

Tu ce zici? De la tine cm se vede?

Când viața te ia prin învăluire, dansează o dată cu ea.
Cuvinte de duh by Iulia Tonu 🙈

La mine a fost o perioadă în care mi-a fost pusă la încercare cea mai profundă credință a mea legată de oameni.

Unii dintre voi știți, unii nu - unele dintre cele mai pline de viață perioade pentru mine au fost cele în care am lucrat cu oameni în rol de team leader, apoi manager, apoi ops manager. Mi-a plăcut atât de mult inclusiv pentru că mă simțeam că peștele în apă.

Să fiu printre oameni, să le susțin creșterea, să mă gândesc cm facem noi ca echipa lucrurile cu suflet, cu motivație și încredere, ca să îndeplinim un obiectiv mai mare, dincolo de KPIs și rezultatele așteptate de client și higher management.

Simțeam și știam că rolul acesta îmi vine mănușă, deși undeva în spatele minții a existat mereu întrebarea “De unde îmi vine atât de natural să cresc oameni și echipe? Nu m-a învățat nimeni să fac asta propriu zis, de unde știu instinctiv să ascult omul, să îi dau încredere, să îl ghidez? De unde știu instinctiv cm să ghidez o echipă?”

Da, o parte din skill l-am învățat în AIESEC pe vremea când eram studentă. Și totuși, continuam mereu să mă întreb de unde vine, de unde îl am, în ciuda rezultatelor și feedbackului foarte bun.

O parte din răspuns l-am găsit în Human Design.

O altă parte mi-am confirmat-o în săptămâna care a trecut, când am refuzat o colaborare pentru că mi-a devenit clar că e o nepotrivire de valori și principii acolo, în special legate de oameni.

Pentru că modul în care se făceau lucrurile în acea colaborare intra în conflict direct cu una dintre cele mai puternice credințe ale mele despre oameni și lucrul cu oamenii dintr-o echipă.

Aș vrea ca mai mulți manageri, antreprenori și owneri de business să înțeleagă că pentru ca să primești (performanță, extra mile, etc.), e nevoie mai întâi să dai. E nevoie să asculți, să oferi respect, încredere, suport. Și abia apoi poți să ceri. Și, deși avem nevoie de bani ca să trăim, rareori e doar despre bani.

E despre oameni și echipe tot atât de mult cât e și despre business, clienți și a construi orice în lumea asta.

Nu mai zic că Nea Overthinkerul, unul din sabotorii mei principali, m-a pus să mă întorc pe toate părțile. “Poate nu e așa. Poate nu văd eu imaginea de ansamblu. Poate am un blindspot și nu văd cm stau lucrurile de fapt…”.

Poate, nu știu ce nu știu.

Dar uneori merită să stand up for our beliefs and values. Nu înseamnă că credința celuilalt e greșită sau că a ta e corectă. Înseamnă doar să fii de partea ta, dându-i voie, la rândul lui, și celuilalt să fie de partea lui.

Și acum, te întreb, credința aceea profundă, pe care ai fi dispusă să o aperi cu orice preț, partea aceea din tine la care nu ai renunța niciodată, care este?

Much love,
Iulia

Cel mai important lucru pe care uităm să îl facem este…



Să celebrăm unde am ajuns.


Gonim, vrem mai mult, mai mare, mai frumos. Ne chinuim, niciodată nu e suficient, niciodată nu ajungem să fim suficienți, niciodată nu e perfect.

Oricât de departe ai ajuns, e mereu ceva dincolo de asta. Și este foarte bine să fie așa! Așa evoluăm, așa creștem.👇

❣️Doar să ne mai amintim să și celebrăm unde am ajuns, oricât de mari sau de mici ar fi rezultatele.

Nu știu la voi, dar la noi a fost un an greu. Cu provocări pe care nu ne-am imaginat vreodată că le vom avea. Unele din ele încă sunt în desfășurare de forțe.

Și totuși, am început toamna sărbătorind cu prietenele de suflet micile sau marile reușite și rezultate din primele 8 luni ale anului.

Și îți promit, ✨ altfel curge energia, altfel te miști, altfel vezi lucrurile după ce îți dai voie să celebrezi unde ai ajuns✨.

Știu că uneori nu e ușor să faci asta, dar te rog, te rog nu mai amâna. Oprește-te acum un moment și găsește acele mici mari victorii pe care le celebrezi. Iar din energia asta setează noi intenții 🎯.

⚠️Si nu, nu e suficient doar sa faci o lista cu micile mari victorii.

Gaseste un fel anume de a celebra. Recomand o iesire cu prietenele de suflet, sau o cina cu sotul sau iubitul. Merge si un masaj, sau sa iti cumperi ceva simbolic important pentru tine sau un lucru pe care ti-l doresti demult sa il ai sau sa il faci.

👀 Ce zici? Are you in? Lasă-mi un semn în comentarii dacă da! 🫶🏼

Îți mulțumesc,
Iulia

Vei fi uimită cât de mult bine îți poate face această întrebare.

Resursele tale nu sunt limitate!!! Cred cu tărie că fiecare dintre noi are mereu la dispoziție o imensitate de resurse de toate felurile.

Dar uneori pierdem contactul cu ele atunci când ne negăm nevoile.

Așa că te invit să te întrebi mai des “Ce am nevoie acum?”, mai ales atunci când te simți agitată sau că un ghem de emoții mai puțin plăcute se adună în interiorul tău.

Vei fi uimită cât de mult bine îți poate face această întrebare.

Pe lângă faptul că vei micșora riscul de a cădea în comportamente nesănătoase, nu vei mai bloca resursele interioare pe care le ai intrinsec în tine și vei reuși să faci lucrurile cu mai multă plăcere și eficiență.

Răspunsul pe care îl primești după ce îți pui întrebarea “Ce am nevoie acum” poate fi: am nevoie de somn, am nevoie să mănânc, am nevoie să ies la o plimbare sau am nevoie să mă duc să ciufulesc și pupăcesc un pic pisica.

Oricare ar fi răspunsul, onorează-l, și fă lucrul acela măcar pentru câteva minute.

Sunt curioasă dacă ai încercat deja asta și cm a fost/este pentru tine - poveste-ne în comentarii.

Aici e despre lărgirea zonei de confort și schimbare pentru o viață mai bună.
Light on,
Iulia

Carl Jung spunea: “Până nu îți faci subconștientul conștient, îți va conduce viața și vei numi asta destin”...
.. și nu știu ce ilustrație mai bună aș putea oferi decât exemplul personal pe care l-am dat in newsletterul de azi.

Te poți abona pe linkul din bio și voi retrimite și către tine emailul trimis astăzi către cei care m-au investit cu încrederea lor până acum.

Aici e despre salturi pentru lărgirea zonei de confort și schimbare pentru o viață mai bună.

Much love,
Iulia

Nu știu cine are nevoie să audă asta, dar o las aici.

Perioada asta pare a fi una agitată la mulți oameni din jurul meu. Iar în astfel de perioade putem simți că ne scapă frâiele din mâini. Pot apărea frici, nesiguranțe, furie, îndârjire… Față de noi înșine, față de oamenii din viețile noastre, față de situațiile pe care nu le putem controla.

În astfel de perioade e ușor să ne ducem atenția acolo unde… nu ne este de niciun folos să o ducem. Adică spre a încerca să controlăm, în speranța că așa vom liniști un pic apele, că vom reuși să calmăm zbuciumul, că vom reuși să căpătam măcar un pic de certitudine.

Doar ca să ne dăm seama că… cu cât încercăm să controlăm mai mult, cu atât zbuciumul devine mai mare, cu atât “sugrumăm” relații, pierdem din încredere, hrănim neputință, și ne lăsăm nouă înșine și mai puțin aer pentru a respira.

Așa că, acesta e mai mult un îndemn, mai ales dacă treci printr-o perioadă agitată, cu răsturnări de situație sau tot felul de întâmplări care îți scapă printre degete. Doar observă, trăiește, simte. Și de aici, acționează, dar fără să controlezi, ci ca să trăiești, să experimentezi, știind că furtuna nu va dura o veșnicie.

Aici e despre salturi pentru lărgirea zonei de confort și schimbări pentru o viață mai bună.

Much love,
Iulia

Atunci când primești lucrurile care se întâmplă, pe care le faci sau cele care vin spre tine, doar ca informație, atunci poți acționa/reacționa conștient și dintr-un loc de aliniere.

Noi ne creăm struggle singuri atunci când catalogăm ce se întâmplă în interior sau în exterior ca fiind greșit sau corect.

Debarasează-te de ele. Când îți vine gândul, întreabă-te: “Cum ar fi dacă greșit sau corect nu ar exista? E cm e. Ce pot învăța din asta? Despre mine, despre celălalt, despre lume?

Când nu mai cataloghezi sau etichetezi lucrurile din viața ta, diminuezi presiunea de a le schimba. Și în sfârșit poți observa și vedea ce se întâmplă de fapt.

Și nu mai ai nevoie să gonești spre schimbare. Ci dai spațiu pentru ca ceea ce e să fie. Și să întâmpli schimbarea dintr-un spațiu de acceptare, nu de încrâncenare.

Nimeni nu e 100% all the time…

E imposibil să fii aware și conștient 100% din timp. Sunt momente când simți agitație sau anxietate, și vrei să fugi, ai tu your own coping mechanisms. Și știi că asta se întâmplă, dar n-ai niciun chef să stai cu emoțiile alea atunci. Și e ok. Do your thing, așa cm simți în fiecare moment. Fugi dacă pentru atâta ai resurse în acel moment. E ok.

Dar asigură-te că:

- ești pe drumul tău
- ești mulțumită cu viața ta

Dacă, în mare, răspunsurile la cele 2 sunt: “Yeap, I am were I am supposed to be și sunt ok cu asta”. Atunci e ok să mai ai și zile în care you drop some balls.

Dar dacă nu, e normal ca zilele în care you drop some balls, nu ai chef și simți că îți scapă de sub control toate, să pară dezastruoase.

Am fost acolo, știu cm e. Și mai știu și cm să ieși de acolo. Să ajungi în punctul ăla în care momentele de incertitudine, de anxietate sau de dezechilibru, pot fi gestionate cu mai multă ușurință, pentru că ai fundația bine pusă la punct.

Și sunt aici să te ajut și pe tine să ajungi în acel punct. Acel punct în care ești pe drumul tău, îți aduce împlinire și sens, ești mulțumită cu viața ta și știi să gestionezi situațiile și momentele mai puțin echilibrate care apar.

Programează o ședință acum și hai să vezi cm ajungi acolo. Cu susținere, cu încredere și știind că se poate.