27/09/2024
Când viața te ia prin învăluire, dansează o dată cu ea.
Cuvinte de duh by Iulia Tonu 🙈
La mine a fost o perioadă în care mi-a fost pusă la încercare cea mai profundă credință a mea legată de oameni.
Unii dintre voi știți, unii nu - unele dintre cele mai pline de viață perioade pentru mine au fost cele în care am lucrat cu oameni în rol de team leader, apoi manager, apoi ops manager. Mi-a plăcut atât de mult inclusiv pentru că mă simțeam că peștele în apă.
Să fiu printre oameni, să le susțin creșterea, să mă gândesc cm facem noi ca echipa lucrurile cu suflet, cu motivație și încredere, ca să îndeplinim un obiectiv mai mare, dincolo de KPIs și rezultatele așteptate de client și higher management.
Simțeam și știam că rolul acesta îmi vine mănușă, deși undeva în spatele minții a existat mereu întrebarea “De unde îmi vine atât de natural să cresc oameni și echipe? Nu m-a învățat nimeni să fac asta propriu zis, de unde știu instinctiv să ascult omul, să îi dau încredere, să îl ghidez? De unde știu instinctiv cm să ghidez o echipă?”
Da, o parte din skill l-am învățat în AIESEC pe vremea când eram studentă. Și totuși, continuam mereu să mă întreb de unde vine, de unde îl am, în ciuda rezultatelor și feedbackului foarte bun.
O parte din răspuns l-am găsit în Human Design.
O altă parte mi-am confirmat-o în săptămâna care a trecut, când am refuzat o colaborare pentru că mi-a devenit clar că e o nepotrivire de valori și principii acolo, în special legate de oameni.
Pentru că modul în care se făceau lucrurile în acea colaborare intra în conflict direct cu una dintre cele mai puternice credințe ale mele despre oameni și lucrul cu oamenii dintr-o echipă.
Aș vrea ca mai mulți manageri, antreprenori și owneri de business să înțeleagă că pentru ca să primești (performanță, extra mile, etc.), e nevoie mai întâi să dai. E nevoie să asculți, să oferi respect, încredere, suport. Și abia apoi poți să ceri. Și, deși avem nevoie de bani ca să trăim, rareori e doar despre bani.
E despre oameni și echipe tot atât de mult cât e și despre business, clienți și a construi orice în lumea asta.
Nu mai zic că Nea Overthinkerul, unul din sabotorii mei principali, m-a pus să mă întorc pe toate părțile. “Poate nu e așa. Poate nu văd eu imaginea de ansamblu. Poate am un blindspot și nu văd cm stau lucrurile de fapt…”.
Poate, nu știu ce nu știu.
Dar uneori merită să stand up for our beliefs and values. Nu înseamnă că credința celuilalt e greșită sau că a ta e corectă. Înseamnă doar să fii de partea ta, dându-i voie, la rândul lui, și celuilalt să fie de partea lui.
Și acum, te întreb, credința aceea profundă, pe care ai fi dispusă să o aperi cu orice preț, partea aceea din tine la care nu ai renunța niciodată, care este?
Much love,
Iulia
