Neuroeducatie

OAMENI

Oamenii pe care-i întâlnesc, ceea ce învăț din ceea ce dau mai departe!
Plus minunea de minte care a avut curiozitatea și nebunia de a descoperi un mod de a obține stabilitatea în aer, ducând oamenii pe aripile vântului, mult prea uitați de mai frumosul pe care l-ar putea face cu viețile lor...

SINCRONIZARE

Cum funcționăm, cm ne dezvoltăm, ce avem de construit în corp înainte de a avea cerințe de la straturile superioare ale creierului.
Materiale de lucru revizuite și descoperirea întâmplătoare a subiectului tocmai abordat pe "Părinți cuminți"...

Gând la gând din nou, Oana Morar!

Bucuria de a dărui, recunoștința pentru efortul de a aduce oamenii împreună!

DACĂ

Dacă vrem să mai avem un viitor ca țară, să salvăm copilăria copiilor noștri, deci să aibă/mai avem un rost, atunci ne-ar fi de mare folos a asculta podcastul de mai jos (link în comentarii).

Cu Mihnea Măruţă, autorul cărții "Identitatea virtuală", carte aflată de două ori două luni la rând pe locul întâi între vânzările la nivel național.

Mai jos un rezumat, dacă se pot rezuma 50 de minute unul și unul! La viteză merge, dar nu și la simțirea a ceea ce avem a înțelege.

- virtualul acaparează realul, social media ne seduce și atrage până la adicție, pentru că acolo totul este mai atractiv, iar lucrurile devin foarte complicate atunci când punem problema educației;

- există un soi de lipsă de inițiativă, de teamă în conducerile universităților și în Ministerul Educației din România întru a luat măsuri care să reglementeze această problemă. Un cadru didactic care se duce în fața unor copii sau a unor adolescenți nu are nicio șansă să se bată cu seducția pe care o exercită tehnologia și telefonul mobil, sau rețelele de socializare. Orice materie ar preda, oricât ar fi de interesant și oricât ar fi de actor și de performer profesorul!

- nu orice profesor este actor, nu oricine este performer, nu oricine are talentul de a juca un rol în fața copiilor sau a studenților, nu oricine are o materie care să-i permită să fie mereu atrăgător și seducător. Ceea ce recepționează copilul/tânărul din rețea este un stimul continuu care creează secreție de dopamină în creier, în timp ce la catedră s-ar putea să se predea o demonstrație extrem de stofoasă ( care cere mai mult efort de procesare) pe care copilul sau studentul trebuie să o urmărească;

PROCESUL DE EDUCAȚIE - COMPROMIS

- când îi permiți studentului sau elevului să intre în clasă cu telefonul, să-l pună pe bancă și să se uite oricând la notificări, procesul de educație e compromis, ca să nu zic că e mort!

- o discuție esențială pe care este nevoie să o purtăm mai des: modelul australian. Australia a adoptat în vara acestui an o lege care interzice accesul oricărui copil până la 16 ani, în social media, chiar și cu condiția că părintele îi dă voie. Există și la noi o lege care a trecut de comisia juridică a senatului în care spune că copiilor până la 16 ani nu li se va mai permite accesul în rețele decât cu acordul părinților. Dezbaterea există, deci trebuie să fie și curaj, pentru că aici apare un contraargument, respectiv că orice interzici devine mai dezirabil;

- ceea ce vrem să interzicem nu seamănă cu nimic din ceea ce am mai interzis până acum (n.m.). În cazul rețelelor de socializare și al dependenței de secreția de dopamină, e nevoie, cu riscul ca copiii să ne urască și să intre pentru o perioadă de timp în sevraj, să adoptăm niște măsuri dure pentru a le salva copilăria. Și pentru a salva într-un fel, viitorul societății și al țării!

- dependența este clar instaurată și asta nu numai la copii, ci și la adulți;

- oameni cu experiență de 15, 20 de ani la catedră, din cauza faptului că observă această reacție a studenților de a verifica permanent telefonul în timpul orei, își fac datoria, dar nu se mai duc cu drag și cu pasiune la cursuri => este întrerupt lanțul de transmisie al cunoașterii;

- dezinteresul, lipsa de concentrare, lipsa de interes pentru ceea ce vor avea nevoie pe termen lung și dependența de niște stimuli care secretă dopamină în creier este o problemă a societății, a occidentului și a planetei în general;

ILUZII VIRTUALE ÎN CONTEXTUL VIEȚII REALE. APĂS DECI EXIST!

- posibilitatea de a înlocui realitatea este una dintre cauzele dependenței. Realitatea vine și cu suferință, cu durere, realitatea vine cu responsabilitate și realitatea vine cu moarte. Tehnologia și scufundarea în social media adoarme gândul că vei muri și creează iluzia că te vei putea imortaliza în mințile cât mai multora dintre urmăritorii tăi -> una dintre ispitele despre care se vorbește foarte puțin;

- rețelele de socializare și tehnologia în general a devenit un mediu mai erotic decât realitatea, inducând iluzia că acolo îți poți împlini dorințe pe care nu le poți împlini în realitate;

- copiii noștri și cei născuți mai ales în ultimii zece-cincisprezece ani, cresc cu această nouă structură mentală, care este de tipul "Apăs și mi se îndeplinește dorința. Apăs și se întâmplă imediat!";

- consecința este că studenți care termină facultatea se așteaptă ca primul job să fie jobul vieții lor și, pentru că asta nu are cm să se întâmple, sunt extrem de dezamăgiți;

- ceea ce altă dată ni se părea absolut firesc: începi, înveți, încerci, eșuezi, iar încerci, muncești, ții capul la cutie, îți cauți un mentor, lor li se pare de neacceptat. Ei își doresc din prima, nu doar jobul vieții, ci și relația perfectă, de aici și creșterea numărului cazurilor de depresie. Apoi, lingerea rănilor are loc tot în rețea, unde rămân blocați și nu știu cm să iasă;

- rolul nostru, cu riscul să ne urască acum, este să intervenim și să-i ținem departe de social media și mai mult în realitate: să facă sport, să facă muzică, să iasă cu prietenii, să se dea cu bicicleta, să ieșim noi cu ei, să ne jucăm noi cu ei;

GENERAL VALABIL

- sacrificăm (și noi) prezentul atunci când postăm, până la adicție, fragmente din prezent -> nu mai putem trăi clipa deplin;

- am ajuns să credem că nu mai e suficient să existăm pur și simplu în viața reală, trebuie să fim și în rețea;

- noi ispite, mult mai mari, de un alt nivel de influență, este asistentul virtual de tip Chat gpt. Rețelele de socializare, într-un fel, sunt mic copil față de ceea ce oferă acum asistentul virtual!

- se transferă deciziile, liberul arbitru și toate sugestiile de viață acolo -> omul devine asistentul asistentului virtual. Adică, Chat Gpt nu mai este o unealtă pentru om, ci omul devine un fel de extensie a lui, din moment ce transferă inclusiv decizii de tipul ce pastă de dinți să își cumpere;

- pericolele ce decurg de aici: exersarea tot mai slabă a memoriei, deprecierea omului în favoarea asistentului AI care nu te judecă, nu te ceartă, ba chiar îți face temele;

- adolescenții/adulții nu se mai construiesc pe dinăuntru ca persoană de sine stătătoare, ca nucleu care să aibă ceva de spus lumii, nu (mai) știu cine sunt. Mai mult, fac terapie cu asistentul virtual, îi spun (acestui obiect) ceea ce se comunică doar cu un alt om sau cu terapeut specializat;

- este nevoie de privit cu responsabilitate spre explozia tiktok, principala rețea în special printre cei cu studii medii sau cu studii primare, spre explozia inteligenței artificiale și a asistenților virtuali cărora le transferăm toate neliniștile și toate întrebările noastre;

- sub aceste două influențe, persoana noastră, capacitatea noastră de decizie, autonomia, rațiunea sunt diminuate. Am primit la naștere o comoară extraordinară și nu știm ce să mai facem cu ea, ba chiar o lăsăm în ungherul minții noastre să se umple de păianjeni!

- noi oamenii în acest moment nu mai avem instrumentele la purtător pentru a deosebi imagini reale, chipul unui om care există și este adevărat de chipul unui om care este fabricat de inteligența artificială.Tristețea este că avem nevoie tot de un soft de AI care să ne spună dacă este adevărat sau nu;

- presa clasică, cea care ar putea ajuta la sesizarea fake-urilor, este afectată la modul cel mai grav tocmai de aceste rețele. Nu se mai citește presă clasică și asta e una dintre tragedii, pentru că jurnaliștii sunt antrenați și sunt responsabili să-ți livreze ție lucruri verificabile. În timp ce în rețea, nici măcar nu știi dacă la capătul celălalt este o persoană sau un bot, adică un cont fals;

- este o agresiune la adresa întregii societăți de tip rațional pe care am construit-o în ultimii 200 de ani. Societatea occidentală construită pe rațiune și pe știință, pe oameni care învață un anumit domeniu și sunt capabili să îl ducă mai departe, este sub asediu din cauza faptului că am creat o tehnologie care le dă oamenilor iluzia că viața poate fi fără suferință și poate fi fără greutăți;

- controlul minții a rămas una dintre marile mize la nivel mondial. Până acum câțiva ani, mintea rămăsese ultimul loc în care te mai puteai ascunde. Acum acest loc este pe cale de dispariție: se știe aproape tot despre tine dacă ai făcut pasul de a-ți face un cont în rețea. Nu te mai poți ascunde, nu mai e posibil să creezi o mișcare subterană care să se opună drumului implacabil aparent al societății,

- nu mai învățăm, nu ne mai retragem în singurătate și plictiseală. Plictiseala e bună, ar trebui să îi învățăm pe copiii noștri că e mult mai bine să se plictisească decât să fii încontinuu bombardați de stimuli din rețea, e mult mai bine ca din când în când să rămână cu ei înșiși, să se descopere, să se cunoască, să-și descopere visurile. Altfel, riscul dependenței de rețea este că toate sugestiile de viață, mii și mii în fiecare zi, îți vin de acolo, ca niște ispite: du-te acolo, mănâncă aia, călătorește dincolo, întâlnește-te, cumpără-ți, cumpără-ți și nu mai ajungi să te definești tu ca om!

- ne-am născut ca oameni de sine stătători, nu semănăm cu niciunul dintre ceilalți oameni de pe planetă și tendința mondială este să semănăm tot mai mult cu ceilalți. În trendurile de pe tiktok milioane și zeci milioane de persoane de pe planetă fac același lucru și nu-și pun nicio întrebare, ba chiar li se pare distractiv;

CONFLICTUL OMUL HIBRIZI VERSUS NEHIBRIDIZAT

- încă avem șanse să ne mai salvăm copiii și să le salvăm lor copilăria, dar ceea ce este sigur e că procentul oamenilor care vor mai avea răbdarea și forța de a învăța pe cont propriu și de a se constitui pe dinăuntru ca persoane de sine stătătoare, care știu o profesie, care să poată face conexiuni, acesta va fi din ce în ce mai mic. E atât de ușor să-ți delegi viața și să te predai în mâinile unei tehnologii acaparatoare încât foarte puțini vor rezista!

- este posibil să ajungem la un conflict între real și virtual, între oamenii care vor alege să devină hibrizi (să-și implanteze undeva, în corp, un dispozitiv prin intermediul căruia să comunice permanent cu rețeaua și lucrurile din jur, adică un fel de supraoameni) și persoanele care au doar corpul lor biologic, omul hibridizat versus omul fără tehnologie incorporată: cine pe cine va conduce?

- omenirea întreagă regresează înspre adolescență, spre un fel de infantilizare a omenirii, se amână maturizarea persoanei. Dependența de părerile celor din mediul virtual amână momentul devinirii ca adult, responsabil și stăpân pe propriile picioare. A te raporta la oglinzile din rețea și a te reflecta în ele, precum și grija față de imaginea ta din acele oglinzi, e ca un fel de stagnare în adolescență!

- singura noastră șansă ca părinți, ca profesori, ca societate este să ne străduim să le spunem că adevăratele bucurii în viață, adevăratele împliniri vin cu răbdare, pas cu pas, cu călcare pe orgoliu;

- secreția de dopamină și această dependență de stimuli care vin din afară nu are cm să înlocuiască deplinul sentiment al vieții. Cu riscul să se supere sau să ne disprețuiască timp de câțiva ani copiii au nevoie ca noi, adulții, să le fim ambasadori ai realității!

- ca oameni care știm un pic mai bine despre ce este viața (?) trebuie să ne asumăm acest risc pentru a le salva copilăria. Nu interzicându-le total, pentru că este foarte util și benefic dacă e folosit întru îmbunătățirea și dezvoltarea minții. Dar dacă îl folosesc ca să ia deciziile de viață în locul lor, atunci se transformă într-un soi de apendice al tehnologiei;

- tinerii de astăzi nu se mai sună unii pe alții la telefon, nu vor să mai comunice dând telefon ca pe vremuri. Ei comunica prin mesaje pentru că așa au timp să se gândească la ce mesaj dau înapoi, pentru ei fiind foarte importantă imaginea lor din mințile celorlalți;

- riscul mare este că într-o situație din viața reală tânărul nu va mai avea o reacție spontană, normală, pentru că ești obișnuit mereu să aibă un spațiu în care să poată reacționa. În viața normală trebuie să ia și decizii pe moment, mai riscante, care reprezintă, de fapt, pregătirea pentru viața mare!

- tehnologia amână expunerea la viața reală, iar comunicarea prin rețele lipsită de toți indicii faciali și viul vieții anulează corporalitatea și se pierde priza la realitate;

PRESIUNEA DIN REȚEA ȘI VIITORUL CA ȚARĂ

- copiii sunt sub o presiune în rețea pe care nici nu ne-o putem imagina. În fiecare zi ei trebuie să ia decizii cu privire la identitatea lor, adică la cm se reflectă în mințile celor din rețea;

- pericolul major este de a crește niște generații complet anxioase, complet speriate de orice moment care creează neprevăzut și incertitudine, ori viața e plină, de asemenea, momente;

- îi judecăm adesea pe acești copii deși noi am creat această lume! Și nu înțelegem că modul în care noi percepem realitatea nu mai are nicio legătură cu modul în care ei se raportează la realitate: sunt alte structuri mentale, căci "apăs și se întâmplă în secunda doi" este definitorie pentru ei, ceea ce în generațiile precedente nu era. Este o despărțire între ceea ce știu generațiile mai vechi: să pun capul la cutie, să pun osul la treabă, să am răbdare versus a-și dori din prima, fără pic de răbdare, nemaifiind construiți pentru a construi (cu aportul inconștient al adulților, n.m.);

- trebuie să ne punem serios problema dacă mai vrem să mai avem o țară! Nu realizăm cât de mult lăsăm mințile copiilor și adolescenților din țara aceasta să fie mai degrabă influențate de tot ce vine din afară, induse de alții, din alte culturi: America, Japonia, Coreea de sud, China, Marea Britanie și nu de ceea ce vine din tradiția românească;

- a nu ne gândi la asta este echivalent cu a nu realiza că în acest moment noi ne proiectăm, de fapt, viitorul! Nu poți să mai ai o țară dacă copiii tăi nu visează în limba acelei țări, trăind în acea țară și făcând ceva pentru acea țară. Trebuie să facem cumva, cu măsuri politice astfel încât România și limba română să rămână interesante și să se îndrăgostească în continuare copiii noștri de România și de limba română!

DOAR
"Doar așa pot să se mai merite viețile noastre, să aibă un sens: altfel de ce am muncit noi, de ce le-am da tot? Ca să emigreze toți, ca să își conducă viețile după un influencer din Asia de est, ca să se refugieze în rețele, ca să nu mai citească literatură în limba română, ca să nu mai cânte muzică în limba română?
Este foarte greu pentru că tot ce le vine de acolo li se pare mult mai interesant..." (și habar nu avem ce li se pare interesant, n.m.).

CEI

Învățând mereu alături de cei mai buni!
"MOTIVAȚIA ȘCOLARĂ - De la conectare la disciplină"

Felicitări Gabriela Bobu, Petronela Petrea și tot colectivul școlii " Mihai Dumitriu" din Valea Lupului pentru tot ceea ce faceți!
Felicitări Oana Moraru și Ion Udrea pentru informațiile valoroase!

Liniștirea poate apărea în creier doar prin intermediul trupului!
Evaluări pe dezvoltarea senzomotrică, sport, responsabilități, efectuarea activităților zilnice cu privire la propria persoană (ADL-uri).

Soluții pentru elevii care nu au stare în timpul orelor. „Când sunt certați să stea cuminți, încep să scoată sunete. Fac ca animalul” Consultantul educațional Oana Moraru atrage atenția asupra nevoii uriașe de mișcare la copiii mici, mai ales la băieți, și avertizează că lipsa activității fizice poate avea consecințe grave asupra comportamentului acestora în școală.

https://www.facebook.com/share/r/1A5xpnLpfz/

Cele trei ȘOCURI mari din scoala romaneasca! Episodul “Parinti CuMinti”, care tocmai a aparut, e atat de bun, incat nici nu stiam ce sa aleg ca sa postez. Discutam despre anii de gimnaziu si primul mare examen din viata copiilor nostri, iar Oana Moraru ne spune care sunt cei mai grei ani de scoala! E genul ala de episod de ascultat cu pixul in mana… Podcastul e pe youtube, las LINK IN BIO! 🎙️ #parinticuminti #parenting #education #school @oanamoraru_educational @parinticuminti.zunivers

“That was interesting because we always think that nerves control muscle, but we don’t think of muscles talking back to nerves,” Raman says.

https://neurosciencenews.com/exercise-neuron-growth-28021/?fbclid=IwY2xjawH66TxleHRuA2FlbQIxMQABHa6yoAWJiUMKPaOIsNcm54rRPZit-a2cEim_CfO8VRlDlline0fQEeqy5Q_aem_ViBDITjEegVxa7hkyqYCNA

Exercise Spurs Nerve Growth Through Biochemical and Physical Impact - Neuroscience News Researchers found that exercise promotes neuron growth through both biochemical signals (myokines) and physical stretching.

GOL

Adevărul gol, goluț: "Din nefericire, exact comportamentele care distrug creierul încet, dar sigur, și îl fac să putrezească sunt cele care aduc profit rețelelor de socializare (în primul rând petrecerea unui timp cât mai lung în interiorul acestora). Din nefericire, modul în care interacționează oamenii și efectele pe care le au asupra lor face aceste rețele orice, numai de socializare nu. Sunt adevărate rezervoare de mucegaiuri care duc în timp, metodic și sigur la putrezirea creierului."

https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/putregaiul-creierului-cel-mai-nou-flagel-recunoscut-al-omenirii-moderne--1710956.html?fbclid=IwY2xjawHk2E5leHRuA2FlbQIxMAABHZ6aO2ZtYPwWrDOhGhtFgQpPqGtXy3gQ1ykuFUl__Ol2Aawv2sefK82DwA_aem_L02hOkUHOd58ehTaig2A1A

Putregaiul creierului – cel mai nou flagel recunoscut al omenirii moderne Atunci când creierul este suprastimulat, fie prin multitasking constant, timp excesiv în fața ecranului sau supraexpunere la conținut negativ (cum ar fi rețelele sociale sau consumul constant de știri, special făcute să scoată aspectele negative, „de speriat”), acesta poate deveni mai p...

"This tragedy has ignited debates on balancing the advantages of new technology with the risks it poses, particularly to vulnerable groups like teenagers.”

https://www.businesstoday.in/amp/technology/news/story/14-year-old-boy-dies-by-su***de-after-forming-close-bond-with-ai-chatbot-named-after-game-of-thrones-character-451329-2024-10-24?fbclid=IwY2xjawGhCzJleHRuA2FlbQIxMQABHd3KPBQfZ6qfFkvnapKl3Nk8pkTY0HMfqGWq_MKrcVjttwdHNhMSffRO4g_aem_PBVeFvNTXo6e6pR-D_FLYg

14-year-old boy dies by su***de after forming close bond with AI chatbot named after 'Game of Thrones' character A young boy from Orlando has taken his life after developing an emotional attachment to an AI chatbot. His death raises concerns about the influence of technology on youth and the responsibilities of AI developers.