23/01/2022
La 40 de ani, Franz Kafka (1883-1924), care nu s-a căsătorit niciodată și nu a avut copii, s-a plimbat prin parcul din Berlin când a întâlnit o fată care plângea pentru că își pierduse păpușa preferată. Ea și Kafka au căutat păpușa fără succes.
Kafka ia spus să se întâlnească cu el acolo a doua zi și se vor întoarce să o caute.
A doua zi, când încă nu găsiseră păpușa, Kafka i-a dat fetei o scrisoare „scrisă” de păpușă în care spunea „te rog să nu plângi. Am făcut o excursie să văd lumea. O să-ți scriu despre aventurile mele. ."
Astfel a început o poveste care a continuat până la sfârșitul vieții lui Kafka.
În timpul întâlnirilor lor, Kafka a citit cu atenție scrisorile păpușii scrise cu aventuri și conversații, pe care fata le-a găsit adorabile.
În cele din urmă, Kafka a adus înapoi păpușa (i-a cumpărat una nouă) care se întorsese la Berlin.
„Nu seamănă deloc cu păpușa mea”, a spus fata.
Kafka i-a mai înmânat o scrisoare în care păpușa scria: „călătoriile mele m-au schimbat”. fetița a îmbrățișat noua păpușă și a adus-o fericită acasă.
Un an mai târziu, Kafka a murit.
Mulți ani mai târziu, fata acum adultă a găsit o scrisoare în interiorul păpușii. În scrisoarea minusculă semnată de Kafka, în care era scris:
„Tot ceea ce iubești probabil se va pierde, dar în cele din urmă, iubirea se va întoarce în alt mod.”
