Cucos Constantin

În fine (e un fel de a spune), vin cu o chemare de a vă face treaba pe mai departe cu discernământ și profesionalism, de a sluji religia și nu ideologii ce se folosesc de ea, de a pleda pentru valorile creștine și ale confesiunii de care aparțineți nu în dihonie cu cele ale altora, de a cultiva valorile identitare în corelativitate cu cele universale, de a face din Religie o ancoră sau „poartă de intrare” în cultură, de a cultiva coerența valorică dimpreună cu interogația și spiritul critic, de a crea, prin această disciplină, oportunități, valențe, situații cu adevărat inductoare de știință, conștiință, comportament înalt, responsabil. Credibilitatea unei abordări ține și de grija reflectivității și auto-igienei, oneste și prompte, care se cere a fi asigurată în „propria grădină”.

Mesaj către profesorii de Religie - Ca „profesor de profesori”, am avut și am ocazia să urmăresc evoluții, dinamici, prefigurări ale unor profiluri profesionale din zona educației, cu precădere din zona...

Legat de votul de duminică...

Voi merge la vot și voi vota, precum am procedat și până acum, cât mai în cunoștință de cauză. Vă îndemn să mergeți cât mai mulți la vot, poate cei mai mulți, dacă se poate, până în prezent. Prezența la urne, de această dată – chiar dacă criteriul cantității nu e întotdeauna elocvent - va putea face diferența.

Nu vă voi spune cu cine să votați, dar, citind textul de mai jos, veți putea afla cm judec eu situația, ca pedagog și, implicit, ce direcție voi alege. Vă sugerez să judecați cu cel puțin aceeași acuitate deliberativă, și să decideți conștienți fiind că viitorul nostru colectiv, al meu, al tău, va depinde de fiecare decizie în parte.

Vot înțelept, vizionar, responsabil pentru o direcție cu sens ascendent, integrativ, valoric!

Democrație și educație - Experimentăm din plin, după cm se constată în aceste zile, spiritul civic și democratic. Deja se finalizează perioada electorală, peste câteva zile – un exercițiu...

Pe scurt, ce înseamnă să fii un profesor reflexiv? Să meditezi înainte, în timpul și după acțiunea didactică, luând în considerare modurile în care persoana ta (setul de convingeri, epistemologia personală, experiențele procesate, capacitatea de distanțare și situare obiectivă etc.) și contextul produc și susțin învățarea; să evaluezi permanent ce ai făcut până la un anumit pas și să previzionezi ce ai de întreprins în perspectivă; să gestionezi „capitalul” profesional pe direcțiile continuitate/discontinuitate, experiența trecută/provocarea prezentă, experiența ta/a altora; să procesezi la nivel meta-cognitiv experiențele proprii sau pe cele ale colegilor în materie de predare (luând, eventual, ca motto un îndemn al lui John Dewey, conform căruia „nu învățăm (numai) din experiență, ci (și) din reflecția asupra experienței”) etc.

„Profesorul reflexiv” – o conduită dezirabilă pentru un autentic educator - Orice profesie, pe direcție vocațională, trebuie să se așeze pe o serie abilități sau dispoziții ce se cer a fi antrenate și probate. Nu poți...

Bunicii, prin chiar comportamentul lor, aduc un parfum aparte, vin în prezent cu timpul lor, sunt, de multe ori, „retrograzi” și „învechiți”, poartă vestimentație demodată cm au apucat ei (costumul din „lada de zestre”, rochiile de la „pension” etc.), prezentifică un trecut comportamental și stilistic, sunt actori importanți ai interferențelor sau juxtapunerilor culturale în sânul aceleași familii sau comunități, devin dovada vie că lumea nu începe și nu se sfârșește cu noi.
Bunicii aruncă o altă lumină asupra istoriei recente, aduc un cumul evenimențial pe care îl invocă într-o formulă experimentată, amintită, re-trăită. Sunt promotorii unei istorii orale cu o altă priză a realității. Ei dețin antecedentul pe care părinții îl cunosc doar mediat. Crâmpeie din trecut (actualizate fragmentar, abstract, chiar tâmp la școală) dobândesc o nouă dimensiune în evocările lor: una este războiul trăit și povestit de ei, și altceva e reflectarea lui în manualul de istorie; una e evocarea de către ei a deceniilor „epocii de aur”, și alta e ce se arată la televizor.
În anumite circumstanțe, bunicii pot juca rolul de reazeme sau instanțe suplimentare pentru mărturisire, confesare, îndrumare. Când relația cu părinții intră în criză, apelul la bunici devine un complement vindecător, o instanță supra-ordonată, mediatoare, cu o altă autoritate și credibilitate axiologică. Niște bunici experimentați, inteligenți și înțelepți, vor exploata acest avantaj spre binele nepoților și al copiilor lor. Nu e vorba nicidecum de un „complot”, de o opoziție „pe față” în raport cu părinții copiilor, ci de o resursă ce poate întări sau întregi creuzetul paideic familial.

Rolul bunicilor în educația nepoților - Când ne referim la factorii educației, invocăm, firesc, familia – gândindu-ne, desigur, la părinți -, ca fiind una dintre instanțele paideice de primă importanță responsabile de...

Istoria învățământului și a pedagogiei demonstrează că școala este o expresie sau consecință a unei stări de fapt, dar și a unui orizont al devenirii și înălțării valorice a acesteia. Școala este pe măsura lumii în care ne aflăm, dar și peste cadrele pe care aceasta încearcă să le prezerve. Ea poate anticipa, anunța, forma o lume viitoare, pe baza unor antecedente sau fundamente pe care istoria le-a validat. Dar tot la fel de adevărat este și faptul că ea poate deveni un creuzet al creației, al inovării, al anticipării, al construirii „viitorilor posibili”. Pe de altă parte, educația trebuie considerată a fi un apanaj al comunității și nu numaidecât al unei entități abstracte cm ar fi statul, alte structuri supra-etajate etc., care pot instrumentaliza educația înspre obiective nespecifice meniri ei. De altfel, principiul descentralizării, atât de mult invocat în ultima vreme, asta presupune: o legare a educației, cel prin prin anumite segmente curriculare, prin ofertă și gestionare, de trebuințele concrete ale comunității de bază. Prin urmare, dacă o comunitate consideră importantă și de interes direcții de formare înspre tradiții emblematice, culturale, spirituale, ocupaționale etc., de un anumit tip, dincolo de cele bazale, fundamentale, universale, este dreptul ei de a sugera școlii și acest obiectiv specific.

Școala - între clasic și modern - Ceea ce se transmite și modul de transferare a valorilor prin intermediul școlii au constituit dintotdeauna preocupări ale celor care au fost interesați sau implicați,...

O nouă provocare pentru profesori: dacă este cazul, de ce și cm am putea integra suportul IA în activitatea de predare-învățare. Este vorba de o cercetare doctorală în care, în unul dintre studii, se vizează această perspectivă. Chestionarul se adresează profesorilor de gimnaziu și liceu, iar completarea lui durează 8-10 minute. Mulțumiri.

Cum facem față integrării inteligenței artificiale în procesul de predare Bună ziua, Vă mulțumim că ați acceptat să răspundeți la acest chestionar, care va dura aproximativ 10 minute. Numele meu este Dvorit Cohen, iar acest chestionar face parte din cercetarea mea doctorală la Universitatea UAIC din România. Studiul se concentrează pe integrarea inteligenței a...

Un program de învățare pentru elevi, indiferent pentru ce nivel este proiectat, prin planurile-cadru, constituie o miză pentru cei care se raportează la sistemul de educație. Miza nu este doar didactic-psihologică, cm ar fi normal, ci devine mult mai extinsă, antrenând interese ale unor reprezentanți nu numai ai domeniilor academice corespunzătoare, ci și ale altor actori cuplați la domeniile gestionării cunoașterii. Disputa nu rămâne doar una simplă – ce statut și câte ore se alocă unor discipline -, ci dobândește o încărcătură simbolică, antrenându-se, de bună seamă, interese, poziții sau statute care nu îi mai privesc pe elevi (demnitatea epistemologică a unei științe, justificarea unor linii de profesionalizare academică, rațiuni sindicaliste, sociale, profesionale, personale etc.).

Noile planuri-cadru pentru liceu – spre o nouă paradigmă - Cum era de așteptat, punerea în discuție a planurilor cadru pentru liceu a generat, aproape imediat, o sumedenie de reacții, pozitive dar și critice, în...

Sociabilitatea, spiritul colaborativ, omenitatea, atenția față de celălalt și grupul din care faci parte, ca premise pentru activismul civic, pot fi dezvoltate inclusiv prin strategiile și metodele de predare, nu numai prin conținuturile școlare care se transmit elevilor. De asemenea, o mare contribuție poate veni dinspre activitățile extra-curriculare, nonformale, născute sau diriguite de școală ori în parteneriat cu alți agenți sau entități comunitare. Cultura și conduitele civice se dezvoltă în acțiune, și nu la modul abstract, prin teoria ce se poate preda la un moment dat. Ar fi bine ca școala să dezvolte cât mai multe activități de exersare a responsabilității față de semeni prin punerea în situație, prin asumarea efectivă a unor răspunderi, prin ajutorare, implicare, participare, empatizare cu oameni, cu situații, cu probleme. În acest fel, școala poate deveni un „laborator” societal de pregătire a tânărului pentru o bună și responsabilă lucrare a acestuia pentru binele cetății.

CULTURĂ DIGITALĂ, REFLEXIVITATE, RESPONSABILITATE - Competențele și cultura digitală vizează nu numai dobândirea unor cunoștințe sau abilități de a utiliza device-uri, programe, rețele virtuale de socializare etc. ci, mai ales,...

În acest periplu basarabean am adunat și decantat frumoase impresii despre o lume pe cât de familiară, pe atât de inedită în detalii, în particularități, în variațiuni de conținut sau expresive. Îți trebuie o disponibilitate aparte pentru un „reglaj fin”, o senzitivitate pentru a discerne note distinctive, complementarități, ușoare contraste într-un ansamblu unitar, integrat și coerent. În fond, tocmai în asta constă frumusețea cunoașterii și chiar a existenței noastre, așa cm este ea: să evidențiem pregnanțe, similarități sau identități într-un continuum existențial și să nu separăm lucruri care nu se pot separa.

Periplu de suflet prin Basarabia cea frumoasă… Am vizitat de mai multe ori Chișinăul și plaiurile Basarabiei. Am tot amânat să evoc această experiență, din motivul de a nu greși, de a nu putea valoriza lucrurile în adevărata lor înfățișare.

Educația reprezintă, simplificând lucrurile, o operă de introducere a persoanei în cultură – cea specifică mediului concret din care aceasta face parte, dar și a valorilor culturale ale trecutului și prezentului umanității. Universalizarea ființei nu se poate face decât începând cu și valorificând referințele bazale, imediate, naturale, proxime, specifice mediului de proveniență. După care, se merge mai departe – extensiv, corelat, integrativ – spre interogarea altor zări valorice.

APOSTOLATUL EDUCAȚIONAL - PRIN ȘCOALĂ ȘI BISERICĂ - Se știe că o preocupare a sistemelor educaționale contemporane constă în garantarea, asigurarea și concretizarea unui atașament identitar prin ralierea grupului de apartenență la un...

Primul foc la Bârnova.
Focul ce nu mistuie, ci încălzește, liniștește, edifică, curățește...

Mulțumiri și reverență colegilor de la FĂCLIA, Chișinău, pentru publicarea unei mărturii a unui pedagog către alt pedagog, români, deopotrivă, chiar dacă, deocamdată, locuiesc în țări separate...

Un cuvânt aparte de mulțumire aducem scriitorului Grigore Cirnat-Grigorescu și colegilor Domniei sale.