LTCN Sibiu

flă acum pe strada Oştirii.
În 1894 în vechea clădire a liceului, a funcţionat o unitate de învatamânt de surori medicale / de caritate cu predare în limbile maghiară şi germană. D**a 1918, în paralel, au funcţionat şi clase cu limba de predare româna. Iată aşadar că această şcoala a debutat ca instituţie instrucţionala în formula învatamântului confesional, catolic, a cărui faima e bine cunoscută în întreaga lume. Din 1925 unitatea de învatamânt şi-a schimbat denumirea în Şcoala de surori medicale a măicuţelor franciscane. La 19 aprilie 1938 şcoala şi-a schimbat din nou numele în Institutul de învatamânt al surorilor franciscane şi a funcţionat sub aceasta denumire până în anul 1948. Profilul instituţiei era medical, aici organizându-se „cursuri de moaşe”.
În urma reformei învatamântului din anul 1948 instituţia şcolara a primit numele de Şcoala tehnică medicală nr. 2, vechiul institut de învatamînt confesional fiind desfiinţat, după cm anunţa ziarul „România Viitoare” din 27 noiembrie 1948. Instituţia de învăţământ medical era cunoscuta în epocă şi sub denumirea de Şcoala de baieşe-maseure, iar din 1949 a revenit în actualitate pe filiera învatamântului postliceal cu denumirea de Şcoala de surori de ocrotire, ea fiind plasată sub tutela Crucii Roşii şi subordonata Ministerului Sănătăţii. Reforma sistemului de învăţământ din 1948 conferă şcolii arie de cuprindere regională ca urmare a directivelor Ministerului Sănătăţii. În cadrul Şcolii tehnice medicale nr. 2 erau organizate „cursuri de surori şcolare” ale filialei de Cruce Roşie din Sibiu şi simpozioane de specialitate la nivel naţional. În anul 1950 a luat fiinţa o Şcoală de infirmiere.
În anul 1952 Şcoala medie tehnică de băieţi a fost mutată din Bucureşti în Sibiu, având sediul în vechea cladire a liceului. O importantă modificare a organizării procesului instructiv-educativ a avut loc în anul 1955 când Şcoala medie tehnică de băieţi şi Şcoala tehnică medicală nr. 2 s-au unificat sub denumirea de Centrul şcolar sanitar Sibiu. În anii 70, pentru o scurtă perioadă de timp, în clădirea şcolii a funcţionat şi Şcoala generală nr.9.
Începând cu anul 1976 unitatea şcolară s-a numit Liceul Sanitar, functionând sub aceasta titulatură până în 1990 când şi-a modificat denumirea în Grup Şcolar Sanitar care cuprindea liceul teoretic şi Şcoala postliceala sanitara de stat. În anul 1999 instituţia de învatamânt şi-a schimbat denumirea în Liceul Teoretic „Constantin Noica”, nume sub care îşi desfăşoară activitatea şi în prezent. Locul unde s-a ridicat vechea Şcoală “Mihai Eminescu”, este sfinţit prin jertfa de sânge a celor care au luptat pentru unificarea celor trei Principate Române sub spectrul Voievodului Mihai Viteazul. Şcoala, numită atunci Şcoala generală nr. 9, a fost dată în folosinţă în toamna anului 1975, cuprizând 24 de săli de clasă, 2 laboratoare, 5 ateliere şi o bibliotecă. S-a pornit cu un efectiv de 700 de elevi din care 581 erau cuprinşi în clasele I-VIII şi 119 de elevi în clasa a IX-a cu profil real, textil şi mecanic, sub îndrumarea a 25 de cadre didactice. În spiritul tradiţiei româneşti de cultivare în mintea şi în sufletul elevilor a dragostei pentru limbă, literatură şi cultură română, şcoala a primit cu onoare numele poetului naţional, Mihai Eminescu, în anul 1998. Liceul Teologic Baptist „Betania” a luat fiinţă în anul 1993, pe baza autorizaţiei emise de Secretariatul se Stat pentru Culte, cu nr. 1266/9.03.1993 şi a protocolului nr. 1859/16.03.1993 încheiat între aceasta şi Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului.