In prima jumatate a secolului al XIX –lea se petrec evenimente importante in scoala romaneasca. In Bucuresti ia fiinta, in 1818 invatamantul superior in limba romana sub conducerea carturarului Gheorghe Lazar, care va contribui intr-o mare masura la redesteptarea constiintei nationale. D**a anul 1832, in orasele resedinta de judet se infiinteaza scoli publice nationale, conduse de catre elevii formati in scoala lui Gheorghe Lazar, iar din 1838 se trece la organizarea scolilor comunale. Aceasta veste a patruns si in satele judetului Ialomita unde, satenii cu dare de mana, au infiintat scoli particulare. Astfel, scoala din Gura Ialomitei apare pentru prima data in raporta subcarmuitorului plasii Balti in anul 1835 care arata ca existau 9 elevi care invatau in particular cu preotul satului, Ion Gheorghe. Acesta avea sa urmeze si cursurile Scolii Nationale de la Calarasi fiind numit apoi , oficial, si invatatorul comunei in 1838. Chiar daca nu au avut la baza nicio legiferare, scolile satesti s-au organizat in anul 1838 sub conducerea vizionarului Petrache Poenaru, directorul Eforiei scolilor din Tara Romaneasca, care caracteriza astfel importrivirea membrilor cu Adunarii Obstesti: „ Cativa neghiobi de la Obsteasca Adunare au luat lumea in cap si ... acum striga ca niste bezmetici impotriva scoalelor obstesti, fara sa stie care sunt invataturile care se predau in scoale”, citandu-l pe boier Cornescu, membru al Adunarii, care , fara sfiala spune in gura mare ca „ invataturile ar trebui sa fie slobode numai pentru nobilime, iar nu si pentru mujici”. Pentru orientare, in vederea constructiei localurilor de scoli, Eforia scolilor a tiparit 2000 de exemplare de planuri de scoli pe care le-a trimis in judete, ce cuprindeau trei categorii de cladiri, d**a numarul familiilor din sat. Gura Ialomitei, avand 127 de familii, intra in categoria a treia cu sala de predare de 10 metri lungime si 7 metri latime. Satenii insa, au construit scoala cu 2 incaperi de cate opt metri lungime si sase metri latime, cu prispa cu opt stalpi inchisa la un cap cu zid. Numarul elevilor a crescut de la an la an, de la noua elevi in 1835 la 20 in 1843 la 47 anul 1848 si datorita osardiei preotului satului, Ion Gheorghe, care a slujit cu devotament pana in anul 1857, urmandu-i invatatorul absolvent al Scolii Normale din Calarasi Dragomir Grigore. Din monografia comunei Gura Ialomitei intocmita de catre preotul Munteanu Iulian aflam ca scoala a fost condusa pana la sfarsitul secolului XIX de catre preotul Nedelcu Nicolae, urmandu-i fiul acestuia d**a care a fost incadrata doamna Olimpia, absolventa a Scolii Normale din Calarasi. S-a ocupat de construirea noului de scoala propus de Spiru Haret, a strans bani de la locuitorii comunei si a ridicat un monument in memoria celor 114 eroi cazuti la datorie in primul razboi mondial. A urmat la catedra preotul Munteanu Iulian, invatatorii Enache Nicolae si sotia sa, Elena, Mocanu Gheorghe si sotia sa, Valeria. Invatatorul Enache Nicolae a raspuns prezent la ordinul maresalului Antonescu de a trece Prutul pentru aducerea Basarabiei la patria mama dar, d**a numai doua saptamani, a cazut rapus de un glont in satul Tiganca. Au ramas sa imprastie lumina slovelor doamna Elena impreuna cu familia Mocanu pana la varsta pensionarii, devenind pentru generatiile de dascali care au urmat adevarate modele. Ne plecam cu respect in fata devotamentului dus pana la sacrificiu, iar amintirea lor ne va insoti de-a pururea.
