Școala Gimnazială Ghimbav este o scoală cu tradiție, cu începuturi în evul mediu. Școala a avut o evolutie permanentă, determinată de mersul istoriei, precum și de dezvoltarea socio-economică a localității. Importanţa pe care aceştia o dădeau educaţiei şi instrucţiei a făcut ca activitatea şcolară să fie neîntreruptă şi să se manifeste sub diferite forme. În mod oficial, prima menţiune documentară
despre existenţa şcolilor în Ţara Bârsei o avem din anul 1429. Şcoala din Ghimbav apare prima dată în documente în anul 1510. Cronica aminteşte existenţa unui „Schulmaster”-învăţător-şi a unui clopotar, care în acelaşi timp îndeplinea şi misiunea de „învăţător pentru fete”.
Şcoala săsească avea în 1878 patru clase evanghelice cu circa 64 de elevi, care aveau o frecvenţă foarte bună, absenţele nemotivate fiind pedepsite prin amenzi băneşti, care intrau în fondul şcolii. Datorită creşterii numărului de elevi, în 1893 se hotărăşte construirea unei şcoli. Construcţia clădirii şcolii s-a încheiat în anul 1895 şi a fost dată în folosinţă pe data de 13 octombrie. Avea patru săli de clasă, o cancelarie şi o sală pentru material didactic. După 1918 a urmat o perioadă de înflorire pentru şcoala germană din Ghimbav, care a durat până la începutul anilor ’40. În anul 1929 s-a inaugurat „sala mare multifuncţională” (actuala sală de sport). Cei dintâi dascăli care au predat în limba română în comuna noastră au fost: Stoica Ion şi Stoica Irimie, apoi Popa Neculaie. Aceştia ţineau şcoala în casele proprii şi şi-au început activitatea în anii 1818-1825. În toamna anului 1878 începe construcţia şcolii confesionale, având două săli de clasă şi o locuinţă pentru învăţător. Clădirea şcolii era casa parohială de lângă biserica ortodoxă. Urmează o perioadă în care regimul şovinist maghiar răpeşte autonomia şcolilor confesionale în plină înflorire, iar limba maghiară devine limba oficială de predare, limba maternă devenind obiect de studiu auxiliar. Abia victoria armatelor române în primul război mondial va pune capăt procesului de deznaţionalizare forţată. Din 1925 şcoala se mută în localul cazărmii de cavalerie, unde funcţionează şi acum. În perioada războiului în clădirea şcolii româneşti funcţionează, între anii 1940 şi 1945, Şcoala Militară de Pilotaj. Piloţii erau cazaţi şi se pregăteau teoretic în comună, iar instruirea practică o făceau pe aerodromul de la Ghimbav. După cel de-al doilea război mondial, în şcoală se imprimă o concepţie nouă de învăţământ. Devine obligatoriu învăţământul de şapte ani apoi cel de zece ani. Din 1960 şcoala a funcţionat cu două secţii, cu limbile de predare română şi germană. În anul 1989 şcoala avea peste 40 de cadre didactice la secţia română şi la secţia germană. Erau instruiţi şi educaţi peste 1000 de elevi din clasele I-VIII, în două schimburi. După „Revoluţia română” populaţia şcolară s-a redus după plecarea masivă a saşilor în Germania ceea ce a condus la desfiinţarea secţiei germane din şcoală. Numărul elevilor a scăzut constant, ajungând la aproximativ 300 în prezent. După 2008, şcoala intră într-o nouă etapă de dezvoltare instituţională. Se introduce uniforma şcolară şi emblema şcolii. Aceasta are cusută pe piept vechea stemă săsească a oraşului. Emblema întruchipează inima cu trei trandafiri care simbolizează idealurile de iubire, credinţă şi speranţă. Stema este foarte populară în Ghimbav, apărând în toate „însemnele săseşti”. Se editează revista şcolii „Cu şi despre noi”, laureată la Concursul Naţional al Revistelor Şcolare. S-a amenajat, de asemenea, un parc la corpul B şi un teren de baschet la corpul A.
În 2009 s-a elaborat un proiect de extindere a spaţiilor şcolare de la „Şcoala mare”, proiect ce a câştigat finanţarea europeană şi urmează a fi finalizat în acest an. Noua construcţie are 5 săli de clasă, laborator de informatică, un centru de documentare şi informare, vestiare pentru terenul de sport şi toate dotările necesare. Un alt proiect ce urmează a fi finalizat în 2013 este Grădiniţa cu program prelungit, proiect început de Ministerul Educaţiei şi finalizat de Primăria oraşului Ghimbav. Aceasta va avea 5 grupe, bucătărie şi sală de mese, sală pentru activităţi sportive, teren de joacă pentru copii, etc., având o capacitate de 100 de preşcolari.
Şcoala a fost implicată în programe europene (Comenius şi Leonardo da Vinci), cu mobilităţi de cadre didactice în Franţa, Anglia, Austria, Danemarca etc. Se observă o îmbunătăţire a rezultatelor la învăţatură, concursuri şi olimpiade şcolare: istorie, protecţie civilă, Cangurul matematic, LuminaMath, Cangurul lingvistic, Chimexpert, geografie şi constanţă la rezultatele sportive. De asemenea, ne mândrim cu rezultatele obţinute de elevii şcolii noastre la examenele naţionale şi admiterea la colegiile şi liceele de renume din municipiul Braşov. Activităţile extraşcolare au cunoscut un reviriment, se evidenţiază „Târgul Paştelui”, ajuns la a patra ediţie, şi trupa de dansuri populare „Doruleţ jr.”, cu rezultate deosebite la nivel judeţean şi naţional.
