Marilena Chiper - Educație, Dezvoltare și Consiliere

Marilena Chiper - Educație, Dezvoltare și Consiliere Copiii cresc cu fiecare zi, dar și noi creștem odată cu ei.

Ne învață să privim lumea altfel, să avem mai multă răbdare, să ascultăm mai atent și să iubim necondiționat.❣️

16/09/2026

„Cum a fost astăzi la școală?” primește de multe ori doar un „Bine.”

✅ Încearcă întrebări gen: „Ce te-a făcut să râzi azi?”, „Cine a fost bun cu tine?”,
„A fost ceva ce te-a întristat?”.

Copiii au nevoie de întrebări pline de sens care să le deschidă sufletul.💛

15/09/2026

Jocul de rol și importanța lui în dezvoltarea limbajului expresiv și în gestionarea sănătoasă a emoțiilor.🥰❤️

  între copii apar încă de la vârste mici și fiecare conflict este bine să înțelegem că poate fi transformat într-o șans...
14/09/2026

între copii apar încă de la vârste mici și fiecare conflict este bine să înțelegem că poate fi transformat într-o șansă de învățare, într-o șansă de creștere pe partea emoțională pentru fiecare copil.

În orice conflict nu luăm partea nimănui. Despărțim frumos. Dacă conflictul este foarte aprins și sunt țipete, lovituri și nervișori mari în prim-plan, atunci despărțim copiii și, dacă este nevoie, îi putem separa în încăperi diferite. Fiecare are nevoie de o coreglare, de calmul părintelui pentru a se putea calma și pentru ca organismul lui să iasă treptat din starea de alertă.
După ce ambii copii s-au calmat, îi putem aduce împreună și îi putem asculta pe fiecare. Rând pe rând, ascultăm părerea fiecăruia. Nu luăm partea nimănui și nu învinuim pe unul dintre ei mai tare, ci pur și simplu îi lăsăm să-și spună fiecare povestea.
După care, împreună, validând emoțiile fiecăruia, stăm și găsim o soluție ca să nu mai ajungem în acea situație.
Depinde foarte mult de la ce a pornit conflictul, pentru că poate a pornit de la o jucărică pe care nu voiau să o împartă. Și treaba cu împărțitul oricum este grea. Copiii la vârste mici nu înțeleg încă pe deplin ce înseamnă să dăruiască din jucăriile lor proprii sau de ce trebuie să împartă ceva ce simt că este al lor.
Trebuie să facem lucrurile cumva să înțelegem și nivelul de dezvoltare al creierului la fiecare copil în parte, pentru că poate sunt vârste diferite. Unul are 4 ani, unul are 6 ani și sunt în etape de dezvoltare diferite. Sunt multe lucruri de înțeles și de făcut altfel și nu de arătat cu degetul către unul doar și de etichetat „obraznic” și așa mai departe.
Pentru că nu este vorba de obrăznicie acolo. Ei nici nu știu încă cm să facă.
Plus că poate unul se sperie, se simte amenințat sau copleșit, iar sistemul lui nervos intră într-o stare de alertă. Atunci poate apărea reacția de a se apăra, fie lovind, fie fugind, fie încercând să facă ceva pentru ca lui să îi fie bine și să se simtă din nou în siguranță.
Și atunci, da, învățăm copiii cm să facă.

Dacă este doar, nu știu, să luăm un exemplu: avem un singur trenuleț și vor amândoi să se joace cu el. „Acum te joci tu puțin. Uite, acesta este traseul, faci câteva ture, după care urmează frățiorul tău și tot așa.”

Astfel învățăm copiii să se joace, să aștepte, să colaboreze împreună și să găsească soluții atunci când își doresc același lucru.
Ușor-ușor, ei vor ști să rezolve și singuri conflictele, dar până atunci au nevoie de noi să-i ghidăm bine.
Așa putem învăța să gestionăm sănătos și frumos conflictele dintre copii. Fie că suntem acasă, fie că suntem la grădiniță, fie că suntem în parc, putem face lucrurile altfel, fără să punem etichete, fără să arătăm cu degetul și fără să căutăm mereu un vinovat.

În spatele fiecărui conflict, sunt doi copii care încă învață cm să fie împreună.❣️




  la copii nu este un "defect", ci o emoție firească.Atunci când copilul simte rușine, el are nevoie de validare și înțe...
14/09/2026

la copii nu este un "defect", ci o emoție firească.
Atunci când copilul simte rușine, el are nevoie de validare și înțelegere, nu de judecată.

Cum putem să-l sprijinim?
✓ Îi arătăm că emoția lui este recunoscută: „Văd că ți-e rușine acum, e în regulă.”
✓ Îl asigurăm că rușinea nu îl definește: „Chiar dacă ai greșit, tu rămâi un copil minunat.”
✓ Îl încurajăm să se exprime: „Poți să-mi spui ce ai simțit, sunt aici să te ascult.”

Rușinea scade atunci când copilul se simte acceptat așa cm este, pas cu pas învață să își regăsească încrederea și să transforme experiența într-o lecție.🩷




Nu sunt sigură că voi reuși și cu grupul de preadolescenți, din această săptămână, dar nu abandonez ceea ce vreau să fac...
14/09/2026

Nu sunt sigură că voi reuși și cu grupul de preadolescenți, din această săptămână, dar nu abandonez ceea ce vreau să fac pentru acest nivel de vârstă. Există dorință, dar faptul că copiii au tot felul de activități zi de zi, îngreunează sincronizarea cu ziua de joi, ora 17:30.
Așa că dacă ai un preadolescent frumos pentru care îți dorești lucruri echilibrate pe parte emoțională, sunt Aici.

💜„ÎNTRE «EU» ȘI «NOI»”

Grup de dezvoltare emoțională pentru preadolescenți de 10–12 ani

Preadolescența vine cu multe schimbări, în corp, în creier, în intensitatea emoțiilor și în relațiile cu ceilalți.
Este perioada în care copilul începe să se întrebe tot mai mult:
„Cine sunt eu?”
„Cum mă văd ceilalți?”
„Unde este locul meu?”
Vom vorbi deschis, într-un cadru sigur și potrivit vârstei, despre emoții, încredere în sine, prietenie, apartenență, comunicare, limite, presiunea grupului, conflicte, bullying și relații sănătoase.
Îmi doresc ca fiecare preadolescent să poată descoperi că poate fi el însuși și, în același timp, poate găsi un loc în care să aparțină.

💜 Recomandat în special preadolescenților care:
• au început să se îndoiască mai mult de ei și de ceea ce pot;
• se compară cu ceilalți și sunt preocupați de felul în care sunt percepuți;
• își doresc prieteni și apartenență, dar le este uneori greu să își găsească locul într-un grup;
• trec prin schimbări emoționale pe care nu le înțeleg întotdeauna;
• au dificultăți în a vorbi despre ceea ce simt sau preferă să păstreze lucrurile pentru ei;
• au nevoie să își dezvolte curajul de a spune ce gândesc și de a pune limite sănătoase;
• întâmpină situații de excludere, conflicte, presiune din partea grupului sau bullying și au nevoie de instrumente pentru a le gestiona;
• au nevoie să descopere că pot fi unici și, în același timp, parte dintr-un grup;
• își doresc un spațiu sigur în care să fie ascultați fără judecată și să descopere că și alți copii trec prin experiențe asemănătoare.

📅 Începem pe 17 septembrie 2026
Mă poți contacta pentru alte detalii sau înscriere, prin mesaje privat.🍀

❤️A fost odată o emoție numită  .O emoție care nu a avut prea mult noroc.Dintre toate emoțiile, ea a fost adesea transfo...
14/09/2026

❤️A fost odată o emoție numită .
O emoție care nu a avut prea mult noroc.
Dintre toate emoțiile, ea a fost adesea transformată în vrăjitoare, în balaur sau în personajul de care trebuie să scăpăm cât mai repede. Când își face apariția în casele noastre, ne sperie, ne încurcă și ne face să ne întrebăm unde am greșit ca părinți.
Dar dacă furia nu este nici vrăjitoare, nici balaur?
Dacă este doar o emoție care încearcă să ne spună ceva?
Îmi imaginez uneori furia ca pe un spiriduș care bate tare la ușă și strigă: „Mă vede cineva? Mă aude cineva?”

Atunci când copiii noștri țipă, plâng, trântesc, lovesc sau par că nu mai aud nimic din ceea ce le spunem, de multe ori vedem doar comportamentul. Vedem furtuna emoțională și uităm să privim copilul din mijlocul ei.
Adevărul este că cei mici nu fac toate acestea pentru că își doresc să ne supere sau pentru că aleg intenționat să se poarte astfel. De cele mai multe ori, ei fac exact atât cât îi ajută creierul să facă în acel moment.

Până în jurul vârstei de 7-8 ani, creierul este încă în plină dezvoltare. Partea care ajută la autocontrol, la găsirea soluțiilor, la organizarea gândurilor și la gestionarea emoțiilor nu este încă suficient dezvoltată. De aceea, atunci când emoțiile devin prea mari, copilul nu poate să se liniștească singur așa cm ne-am dori.
Are nevoie de un ghid emoțional.
Are nevoie de un părinte care să rămână aproape atunci când lui îi este greu să rămână aproape de el însuși.
Are nevoie de calmul părintelui să își poată găsi propriul calm.

Știu că nu este simplu. Știu că uneori și în noi se trezesc propriile furtuni, dar atunci când răspundem furiei cu și mai multă furie, cu țipete, critici, pedepse sau etichete, nu reușim să o stingem, ci o facem și mai mare.
Furia care nu este înțeleasă nu dispare. Ea rămâne ascunsă și caută alte căi prin care să fie auzită.

Poate prin și mai multă agitație.
Poate prin retragere.
Poate prin teamă.
Poate prin lacrimi care apar din motive pe care nici copilul nu le înțelege încă.

Furia nu are nevoie să fie alungată, ea se dorește ascultată și acceptată

În spatele fiecărei crize de furie, nu se află un copil dificil, ci un copil care are nevoie de un părinte calm, prezent și dispus să îl însoțească prin furtun emoțională până când se liniștește.

Dacă te regăsești în această poveste sunt aici pentru tine. În ședințele de consiliere emoțională pentru părinți descoperim împreună ce se ascunde în spatele emoției de furie și cm poți deveni acel sprijin de care copilul tău are nevoie pentru a învăța, pas cu pas, să și-o gestioneze sănătos. ❤️

Foto by: Laura Alexandru 💚

Copilul care am fost eu🌱Mă gândesc uneori la copilul care am fost eu și, privind din perspectiva lucrului cu copiii, mă ...
13/09/2026

Copilul care am fost eu🌱

Mă gândesc uneori la copilul care am fost eu și, privind din perspectiva lucrului cu copiii, mă gândesc cât de diferiți sunt copiii noștri...fiecare cu temperamentul lui, fiecare cu caracterul lui, cu personalitatea lui.
Uitându-mă la copiii cu care lucrez, parcă mă revăd și pe mine.
Eu am fost acea copilă care a fost nevoită, de la o vârstă mică, să aibă grijă de frații ei...acel copil parentificat, acel copil responsabil și matur de la o vârstă extraordinar de mică.
Privind în urmă, mă aud de foarte multe ori zicându-i lui Dragoș: „De ce m ai ales pe mine? Că nu cred că voi reuși?”

Astăzi știu de ce m-a ales.

Mai aud mame care spun: „Da, Mery, dar noi am avut nevoie de atâta educație emoțională când eram mici? Aveam noi nevoie părinții noștri să ne întrebe mereu: Dar ce simți? De ce simți? Hai să vedem, hai să vorbim. Dar e în regulă să simți și așa mai departe?”

Părerea mea este că da, am avut nevoile astea, doar că am fost acei copii, mulți dintre noi, obedienți care nu ieșeam din cuvintele părinților noștri de teamă... ne-am fi dorit să facem și noi lucrurile altfel, dar de teamă nu le făceam.
Nevoile emoționale de multe ori nu erau împlinite.
Cred că ce ne-a salvat pe noi, în perioada asta mai din urmă, a fost faptul că noi puteam să ieșim afară cu copiii de seama noastră din bloc, cu cei din împrejurimi, ne conectam și ne jucam cu ei.
De asta nu aveam nevoie să stăm mereu numai de mână cu părintele, cm simt azi unii părinți că vor copiii atenție non-stop.
Noi aveam cu ce să înlocuim toată treaba asta, care astăzi, din păcate, lipsește.
Dar da, eu nu cred că există pe lume un om care, atunci când era mic, să nu fi simțit nevoia din partea părintelui să audă măcar:
„Văd cât de supărat ești. Hai să vorbim despre ceea ce te-a supărat și înțeleg lucrurile astea. Hai să vedem ce putem să facem să calmăm puțin tristețea.”

Cred că am avut cu toții.
Poate la unii s-au împlinit lucrurile astea, dar, din experiența lucrului cu părinții, la majoritatea nu s-au împlinit.
Normal că ne este greu să ducem către copiii noștri treaba asta cu educația emoțională.
Ne e greu să stăm cu emoțiile lor.
Nu știm ce să facem, ne pierdem de multe ori, ne blocăm chiar și e de înțeles.
Astăzi știm de unde vin toate lucrurile astea.

De fiecare dată când vine o mamă în program și începe, draga de ea, să îmi spună multe și apoi să se învinovățească extraordinar de tare, cuvintele mele duc înspre a înțelege cât de mult contează să fie blânde cu ele, să nu fie atât de aspre și să înțeleagă că atât au știut să facă, până în momentul ăsta.
De acum încolo pot schimba lucrurile.

Când ai fost copil crezi că ai avut nevoie de educație emoțională?
Cum simți tu treaba asta?

Mie chiar îmi place să aflu de la părinții cu care lucrez aceste aspecte.
E ca un grafic pe care mi-l fac în interiorul meu, ca să știu unde mai e de lucrat și ce putem face noi mai bine de azi înainte.
Așa că eu vă văd și vă înțeleg.
Știu ce înseamnă să nu putem fi disponibili emoțional pentru copiii noștri de fiecare dată.
Știu ce înseamnă să greșim.
Și știu ce înseamnă, poate, uneori, să nu fim prezenți cu tot ceea ce suntem noi...dar mai știu foarte bine că împreună putem învăța să reparăm.🤗💛

Continui, cu atâta drag, cursul pe care mi l-am dorit din toată inima și pe care l-am găsit dinainte de a ști că există ...
13/09/2026

Continui, cu atâta drag, cursul pe care mi l-am dorit din toată inima și pe care l-am găsit dinainte de a ști că există așa ceva și la noi.
Cursul care îmi va aduce o satisfacție extraordinară profesională și un nou rol de consilier parental pentru părinți.
Weekendul acesta a fost despre modulul de "Educație sexuală la copii și preadolescenți".
Nu vreau decât să fac o recomandare, mai ales părinților care sunt deschiși spre a înțelege lucrurile altfel.

Așa cm educația emoțională o recomand de la vârste fragede, așa și educația sexuală e benefică și sănătoasă de la vârste mici.
Când copilul începe să ne întrebe lucruri despre X, să ne dăm seama dacă cumva este pregătit să afle ceva.
Ne uităm și la vârstă.
Este atât de sănătos, pentru că copiii mici nu au gândire abstractă și atunci își fac fel și fel de idei, care de multe ori nu-și au locul în mintea lor.
A fost o incursiune greuță către propria mea copilărie, către copila care am fost și care nu a avut sprijin pe partea asta și singurică a dibuit multe, multe lucruri.

Mă bucur totuși că am reușit și astăzi sunt bine.🌸

Trăim într-o lume în care pericolele sunt din ce în ce mai mari și sunt parcă la toate colțurile.
Așa că e bine să ne protejăm copiii prin a aduce educația sexuală mai aproape de ei de mici, pe înțelesul și nivel vârstei lor.

Vă las să vă gândiți în ce etapă sunteți cu copiii voștri.
Să vă gândiți ce ar putea să afle ei la vârsta pe care o au azi și dacă îi puteți deja sprijini cu informații, cu orice vă simțiți capabili ca părinți în acest moment.🤍

Cum facem față fricilor copiilor noștri?Frica unui copil, oricât de mică ni s-ar părea nouă, este foarte reală pentru el...
12/09/2026

Cum facem față fricilor copiilor noștri?

Frica unui copil, oricât de mică ni s-ar părea nouă, este foarte reală pentru el. Nu are nevoie să i-o minimizăm sau să îi spunem „nu ai de ce să te temi”, ci să fim acolo, cu calm și răbdare.

🔹 Ascultă-l și lasă-l să îți spună ce simte.
🔹 Validează emoția: „Înțeleg că ți-e teamă, sunt aici cu tine.”
🔹 Oferă-i siguranță prin prezența ta și prin cuvinte blânde.
🔹 Ajută-l să găsească soluții simple: un obiect de siguranță, o lumină aprinsă, o poveste liniștitoare.

Copiii învață să-și gestioneze sănătos fricile atunci când simt că nu sunt singuri în ele. Prezența părintelui este ancora de care au nevoie pentru a prinde curaj. 💙





Address

Galati

Website

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Marilena Chiper - Educație, Dezvoltare și Consiliere posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Shortcuts

Share

Category