Basarabia E România Galaţi

https://www.facebook.com/share/p/184kkQvyYA/

https://www.facebook.com/share/p/1ANqt7quS1/

Numărul cetățenilor din Republica Moldova care susțin unirea cu România a atins un nou maxim, potrivit unui sondaj iData publicat marți, 9 martie. Conform cercetării, 42,3% dintre respondenți se declară acum în favoarea unirii, față de doar 32,4% în septembrie 2025 — o creștere de aproape 10 puncte procentuale în câteva luni.

Schimbarea semnificativă de opinie vine în contextul declarațiilor recente ale președintei Republicii Moldova. Întrebată dacă susține reunificarea cu România, Maia Sandu a răspuns: „Aș vota pentru reunificarea cu România, dacă s-ar organiza un referendum”. Declarația a fost făcută în cadrul unui podcast britanic și a stârnit reacții ample de ambele maluri ale Prutului.

Sondajul a analizat și impactul acestor declarații: 17,1% dintre respondenți spun că declarația Maiei Sandu i-a determinat să susțină mai mult unirea, în timp ce 4,2% spun că i-a făcut să o susțină mai puțin. Pentru 30,7% opinia nu s-a schimbat, iar 38,7% afirmă că nu susțin unirea indiferent de declarații.

Cu toate acestea, 47,7% dintre respondenți se declară în continuare împotriva unirii, iar 10% nu știu sau nu au oferit un răspuns.

Indiferent de poziția față de unire, cetățenii Republicii Moldova au o percepție favorabilă asupra relațiilor cu România. Datele din Barometrul Opiniei Publice realizat în septembrie 2025 arată că aproape 64% dintre moldoveni califică relațiile dintre cele două state drept bune, iar 15% — ca foarte bune. Doar 10% le percep ca rele sau foarte rele.

Sondajul iData a fost realizat pe un eșantion de 1.035 de respondenți, în 289 de localități din Republica Moldova, în perioada 23 februarie – 6 martie 2026. Datele au fost colectate prin interviuri telefonice (75%) și față în față (25%), cu o marjă maximă de eroare de ±2,9%.

Sufletul Moldovei

https://www.facebook.com/share/186b4XkLPf/

Unirea Republicii Moldova cu România nu poate fi planul B - Cotidianul În contextul dezbaterii privind posibilitatea Unirii Republicii Moldova cu România, mai mulți oficia

https://www.facebook.com/share/p/187mY5Ym8F/

🇷🇴🇲🇩Anatol Țăranu: Republica Moldova, între integrarea europeană și soluția de avarie numită Unire

În cadrul emisiunii „Bună Seara”, realizată de Mircea Surdu, analistul politic Anatol Țăranu a formulat una dintre cele mai lucide și incomode analize privind poziția Republicii Moldova într-o ordine internațională aflată în plină dezagregare. Departe de sloganuri sau emoții facile, Țăranu a vorbit despre realități dure, despre riscuri concrete și despre limitele reale ale statalității moldovenești.

Pentru Anatol Țăranu, evenimentul politic major al începutului de an nu se află la Chișinău, ci peste ocean: schimbările radicale din politica Statelor Unite și semnalele tot mai confuze privind viitoarea ordine mondială. Această impredictibilitate globală lovește direct statele mici și vulnerabile, iar Republica Moldova se află printre cele mai expuse.

În acest context, declarația președintei Maia Sandu privind votul său pentru Unire, în eventualitatea unui referendum, nu este interpretată de Țăranu ca un derapaj emoțional sau electoral, ci ca expresia unei îngrijorări profunde legate de securitatea statului. Unirea apare astfel nu ca obiectiv romantic, ci ca opțiune de avarie, examinată în condițiile în care nici neutralitatea constituțională, nici integrarea europeană nu oferă garanții imediate de securitate.

Analistul subliniază un adevăr rar spus în spațiul public: integrarea europeană nu este un scut militar. Ea este un proiect civilizațional, economic și instituțional, dar nu garantează automat protecția teritorială într-un scenariu de agresiune. Din această perspectivă, simpla apartenență la UE nu rezolvă problema fundamentală a Republicii Moldova – securitatea.

Țăranu observă că reacția violentă a Kremlinului la ideea Unirii este previzibilă, dar și revelatoare. Pentru Moscova, Republica Moldova, în forma sa actuală – stat mic, slab, neutru și divizat identitar – este formula ideală. Reunirea cu România ar închide definitiv acest spațiu pentru ambițiile geopolitice rusești, iar tocmai acest lucru explică nervozitatea constantă a discursului oficial de la Moscova.

Un alt punct esențial al analizei sale vizează eșecul politicilor identitare ale statului moldovean. După mai bine de trei decenii de independență, Republica Moldova nu a reușit să construiască o identitate civică solidă și coerentă. Majoritatea românească rămâne divizată între identitatea istorică firească și un moldovenism de sorginte sovietică, iar această fractură internă slăbește statul mai mult decât orice presiune externă.

Pentru Anatol Țăranu, problema nu este dacă Unirea este „morală” sau „emoțională”, ci dacă Republica Moldova poate supraviețui ca stat funcțional în actuala formulă. Răspunsul său, formulat indirect, este profund sceptic. Un stat fără unitate identitară, fără capacitate de apărare și fără garanții externe ferme rămâne o construcție provizorie, vulnerabilă și ușor de sacrificat în jocurile marilor puteri.

Republica Moldova nu mai poate evita marile decizii strategice. Unirea nu este prezentată ca scop imediat, ci ca opțiune legitimă, discutabilă și inevitabilă într-un context în care alternativele se subțiază dramatic. Nu ca gest de disperare, ci ca răspuns rațional într-o lume în care indecizia devine pericol existențial.

https://www.facebook.com/share/p/1CyzhFhf4g/

Unire! Schimbarea sistemului internațional poate fi o oportunitate pentru Unirea R.Moldova cu România, explică diplomatul Mihai Gribincea:

"Într-o lume stabilă, Republica Moldova era periferică. Într-o lume fragmentată, ea devine frontieră, test și indicator al credibilității europene. Pentru Uniunea Europeană și NATO, Moldova nu mai este doar 'vecinătate estică', ci o verigă de securitate a flancului estic. Această creștere a relevanței nu garantează automat un rezultat favorabil, dar deschide opțiuni care nu existau într-o ordine înghețată.

Rolul decisiv al României

Nicio analiză serioasă a viitorului Republicii Moldova nu poate ocoli România. România nu este un actor extern oarecare, ci stat membru UE și NATO, vecin direct și sponsor strategic natural al Moldovei. În termeni duri, dar realiști: fără România, Moldova nu poate profita de fereastra istorică. România, la rândul ei, fără Moldova rămâne un stat de flanc, nu un actor regional. Nu doar Moldova are nevoie de România pentru a-și asigura securitatea, dar și România are nevoie de Moldova pentru a-și spori relevanța. România poate amplifica vocea Moldovei, poate transforma problema moldovenească într-o problemă europeană și poate oferi ancorare instituțională și de securitate. Dar poate și rata momentul, prin prudență excesivă, ambiguitate strategică și lipsa unui proiect clar.

Evident că pentru ca Unirea să aibă loc este nevoie de viziune strategică și curaj, atât la Chișinău, cât și la București. La Chișinău viziunea strategică ar însemna abandonarea politicii de ambiguitate, adică transformarea proiectul de securitate într-o temă de majoritate, nu de nișă; recunoașterea publică că neutralitatea este o vulnerabilitate, și pregătirea societății pentru Reunirea cu România, vorbind cu onestitate despre costuri, pașii de urmat și termenele de realizare. Curaj la Chișinău ar însemna să se spună: nu vrem să fim administrați de istorie, vrem să o făurim.

La București viziunea strategică ar însemna, în primul rând, voința de a fi actor, nu spectator: să trateze Moldova ca dosar de securitate națională, nu ca subiect cultural; să-și asume mai activ rolul de sponsor strategic la Bruxelles, chiar cu costuri diplomatice; să pregătească intern capacitatea administrativă și financiară a țării pentru absorbția/integrarea Republicii Moldova (altfel proiectul devine vulnerabil). Curaj la București ar însemna să se accepte că prudența excesivă nu mai e diplomație, e pasivitate strategică.

Reunirea ca soluție de securitate

Într-o lume în care principiile consacrate la Helsinki sunt tot mai des subminate, Reunirea Republicii Moldova cu România capătă o semnificație nouă. Ea nu ar trebui abordată în primul rând ca gest simbolic, reparație istorică sau proiect identitar, ci ca soluție de securitate și stabilitate.

Reunirea ar elimina statutul de stat-tampon al Republicii Moldova, ar închide zona gri strategică și ar integra teritoriul într-un cadru politic și de securitate funcțional. Paradoxal, un asemenea proces nu ar submina ordinea europeană, ci ar consolida-o, prin includerea unui spațiu vulnerabil într-o arhitectură instituțională stabilă.

În concluzie, procesul de reașezare a sistemului internațional este periculos pentru statele mici, dar și deschizător de oportunități rare. Pentru Republica Moldova, era confortului strategic al ambiguității se apropie de final. Neutralitatea nu mai protejează, conflictele 'înghețate' 'devin monedă de schimb, iar statele mici sunt evaluate tot mai des după utilitate, nu după dreptate.

Într-un asemenea context, a nu alege devine cea mai riscantă opțiune. Viitorul Republicii Moldova va depinde de claritatea strategică a deciziilor sale. Reunirea cu România, înțeleasă ca proces etapizat, politic și de securitate, nu reprezintă nostalgie, ci adaptare lucidă la o realitate internațională mai dură" - Citiți analiza în integralitate: https://tinyurl.com/yjrt2x48

https://www.facebook.com/share/p/17KSqLqC9E/

Declarație istorică a academiilor din România și Republica Moldova: „Dispariția de facto a hotarului artificial de pe Prut nu este doar un deziderat politic”

Academia Română și Academia de Științe a Moldovei au adoptat o declarație comună cu valoare simbolică, științifică și politică majoră, în care afirmă explicit că unirea românilor și dispariția de facto a hotarului artificial de-a lungul Prutului reprezintă nu doar un obiectiv politic, ci o realitate istorică, culturală și identitară fundamentată științific.

Documentul comun marchează una dintre cele mai clare și articulate poziții instituționale asumate simultan de cele două foruri academice naționale de la București și Chișinău, consolidând un mesaj care depășește registrul simbolic și intră în sfera responsabilității istorice și academice.

Prutul – hotar politic, nu frontieră identitară

În textul declarației, cele două academii subliniază caracterul artificial și conjunctural al frontierei de pe Prut, impusă prin decizii geopolitice externe și menținută în timp prin constrângeri istorice care au fragmentat același spațiu etnic, lingvistic și cultural românesc.

Academicienii afirmă fără echivoc că Prutul nu a constituit niciodată o graniță naturală între români, ci o linie de separație politică impusă în urma ocupațiilor și anexărilor succesive. Din această perspectivă, frontiera actuală nu poate fi interpretată ca o delimitare identitară legitimă, ci ca o consecință a unor raporturi de forță istorice.

Unitatea limbii, culturii și istoriei – argumente științifice

Declarația insistă asupra unității limbii române, a patrimoniului cultural comun și a continuității istorice dintre românii de pe ambele maluri ale Prutului. Academiile atrag atenția că nicio construcție ideologică sau administrativă nu poate anula realități demonstrate de cercetarea științifică în domeniile istoriei, lingvisticii, etnologiei și culturii.

În mod explicit, documentul respinge tezele separatiste de tip „moldovenist”, arătând că acestea nu au fundament științific, ci provin dintr-un context politic și ideologic specific perioadei sovietice, având rolul de a justifica separarea artificială a românilor.

Unirea – dincolo de politică, o problemă de adevăr istoric

Un element central al declarației îl constituie delimitarea clară între dezbaterea politică și adevărul științific. Cele două academii afirmă că, indiferent de conjuncturile politice sau de opțiunile electorale ale momentului, adevărul istoric nu poate fi relativizat.

Unirea românilor este prezentată ca un proces legitim din perspectiva dreptului istoric, al continuității identitare și al evoluției firești a națiunii române. În acest sens, dispariția de facto a hotarului de pe Prut este descrisă ca un obiectiv de normalitate istorică, nu ca un act de revizionism.

Integrarea europeană și reunificarea spațiului românesc

Declarația plasează reunificarea românilor și în contextul mai larg al integrării europene. Academiile subliniază că valorile Uniunii Europene – libera circulație, cooperarea transfrontalieră, solidaritatea și respectul pentru identitățile naționale – favorizează depășirea frontierelor artificiale, nu consolidarea lor.

Din această perspectivă, apropierea dintre România și Republica Moldova este prezentată ca un proces compatibil cu proiectul european, iar reunificarea spațiului românesc este văzută ca o evoluție care nu contravine stabilității regionale, ci dimpotrivă, o consolidează.

Un mesaj către societate și clasa politică

Declarația transmite un mesaj clar către societatea de pe ambele maluri ale Prutului, dar și către decidenții politici: ignorarea adevărurilor istorice și științifice nu poate constitui o bază solidă pentru viitor.

Academiile își asumă rolul de gardieni ai adevărului științific, reafirmând că misiunea lor nu este de a face politică, ci de a clarifica faptele, de a combate falsificările și de a contribui la maturizarea dezbaterii publice.

O declarație cu valoare de reper

Prin această poziție comună, Academia Română și Academia de Științe a Moldovei stabilesc un reper major în discursul public despre identitate, istorie și viitorul relației dintre România și Republica Moldova. Este una dintre puținele luări de poziție instituționale care afirmă explicit, coerent și argumentat că unitatea românilor este o realitate istorică demonstrabilă, iar frontiera de pe Prut rămâne un construct politic, nu o linie de separație între popoare diferite.

Declarația nu impune soluții politice imediate, dar fixează cadrul de adevăr în care orice dezbatere serioasă despre viitorul Republicii Moldova și al spațiului românesc trebuie să se poarte.

Noi, unioniștii gălățeni care am fost la Alba-Iulia pe 1 Decembrie, ne dezicem de persoanele care, fluturând steaguri ale unor partide politice, au huiduit în timpul intonării Imnului Național al tuturor românilor, "Deșteaptă-te, române!".
Este nedemn pentru oricine se consideră cetățean al Patriei să folosească 1 Decembrie și Alba-Iulia, capitala Marii Uniri, în scopuri personale, ce nu au legătură cu Sărbătoarea Națională!

"Basarabia E România!"

https://www.facebook.com/share/p/1CsHsZGWsM/

Alexandru Tănase pledează pentru Unirea Republicii Moldova cu România în contextul internațional instabil și periculos pentru cele două state românești: "Singura ancoră reală pentru Republica Moldova rămâne reunificarea cu România. Nu din romantism istoric, ci din același motiv pentru care Cehoslovacia nu a mai existat după ce marile puteri i-au 'garantat' independența la München: statele mici devin primele victime.

Atunci când marile puteri discută despre pace în termeni de teritorii cedate, scopul lor nu este pacea, ci stabilitatea proprie. Iar Republica Moldova riscă să devină, încă o dată, suportul pe care alții își redesenează arhitectura de securitate.

În asemenea condiții, reunificarea este singura formă de integrare reală și ireversibilă în spațiul euro-atlantic. Este o decizie politică și strategică, indispensabilă într-o regiune în care frontierele pot redeveni instrumente de negociere.

De aceea, românii de pe ambele maluri ale Prutului trebuie să își elaboreze propriul plan, înainte ca altcineva să îl elaboreze în locul lor" - Citiți editorialul în integralitate: https://tinyurl.com/4ab9mnrh

ÎN AȘTEPTARE …

Toți analiștii politici, dar și cetățenii simpli ai Republicii Moldova au așteptări deosebite de la noul Prim-ministru. Așteptările sunt legate de asanarea economiei, ca oamenii să înceapă a simți îmbunătățirea nivelului vieții, ca viitoarea creștere economică să aducă cu sine majorări de salarii, pensii, poveri fiscale mai mici, investiții noi, etc. Ca viața de zi cu zi să devină mult mai bună, decât era până acum. Sănătoase așteptări, n-ai ce zice. Dar cred că acest lucru oamenii l-au așteptat și de la predecesorii actualului Prim-ministru. Interesant însă este faptul, că toți spun ce așteptări au, dar niciunul nu spune cm poți avea o creștere economică, încât angajatorul să poată plăti salariile pe placul salariatului, iar statul să plătească pensiile pe placul pensionarului. Și asta într-un stat, unde industrie - ioc, iar ramura principală a economiei este agricultura. Agricultura, care din an în an este bătută tot mai mult de înghețuri, secetă sau ploi torențiale, care șterg totul în jurul lor, iar statul nu are puterea financiară pentru a-i ajuta pe agricultori așa cm o fac statele membre UE prin alocarea de subvenții, altfel ar falimenta cei care se ocupă de ea, adică fermierii.
Problema acestui stat - RM este că nu are bani pentru a investi în economie, sau cel puțin pentru a ajuta de a pune pe picioare măcar o industrie de prelucrare a materiei prime, care se vinde acum pe bănuți; bogății subterane tot nu are; investiții mari nu vin, deoarece avem un conflict înghețat cu o parte a teritoriului nostru ocupat de armata rusă; totodată, avem și o piață internă de desfacere foarte mică. Nu sunt economist de profesie și poate “diagnosticul” meu nu este atât de exact. Dar rămâne să vedem totuși cu ce Program de Guvernare va veni noul Prim-ministru împreună cu cabinetul său de miniștri, ca să ne dăm seama de diferențele de abordare a problemelor față de alți predecesori ai săi.
Oricum, acești 30 și ceva de ani de independență sunt dovada, că singura soluție pentru a ne descurca în plan economic și social (chiar dacă devenim stat-membru UE) este Unirea. Unirea cu Țara noastră, care înseamnă să trăiești într-un stat ce are industrie, ieșire la mare, munte, aur, petrol, gaze și care are o piață de desfacere mult mai mare. De aceea și sunt mari investiții, iar investitorii nu se tem să investească, pentru că România este stat-membru NATO și investițiile lor nu pot fi pierdute
în urma atacurilor cu rachete și drone rusești.
Astfel, vom mai trăi câțiva ani independenți în așteptare, cu mare speranță privind capacitățile noului Prim-ministru de a face regulă și obține măcar o corectitudine a actului guvernării, cu eliminarea schemelor corupționale, cu ajustarea cabinetului de miniștri la necesitățile reale, cu completarea legislației care ar exclude dubla abordare, etc. Un început bun ar fi inițierea în sfârșit a reformei administrativ-teritoriale, care actualmente mănâncă în zadar o mare parte a bugetului republicii… Vom vedea, dacă putem spera la ameliorarea situației actuale, care ne va permite să avem o viață mai bună, mai sigură, independenți față de Neamul nostru sau uniți cu Neamul nostru romanesc, format din români moldoveni, olteni, ardeleni, dobrogeni, maramureșeni, bucovineni… Unire, pe care rușii, cu care nu avem absolut nimic în comun, tare de tot nu vor ca ea să aibă loc. Poate face să vă întrebați, stimați moldoveni, de ce oare?…

Duminică sunt alegeri în Republica Moldova (care nu e totuna cu regiunea istorică Moldova, ce a dispărut ca stat în 1859, prin Unirea cea Mică)...
Noi, unioniștii din România nu vom indica fraților basarabeni cu cine sa viteze, dar putem să le sugerăm cu cine să nu voteze, anume cu ruSSofili, mancurții, anti-unioniștii sau stataliștii...

Basarabia E România!