28/11/2019
⚠️
Stateam de vorba astazi cu un om drag, o mamica din familia mea Smart si imi spunea cu mare tristete si dezamagire in glas: 'Mona, imi este groaza de clasele V-VIII si de liceu.' Mama a 2 copii in clase primare, este foarte preocupata si interesata de cresterea si dezvoltarea lor pe toate palierele si toate feliile care inseamna 'viata', de la scoala si partea academica, pana la multa incurajare si sprijin pe partea emotionala, de dezvoltare a autonomiei si stimei de sine. O mama implicata, cm sper sa fiu si eu intr-o zi. Tare greu mi-a fost sa o aud spunandu-mi ca ii este frica pentru ca unul dintre copii anul viitor trece clasa a V-a.
'Sper ca am sadit ce trebuie in copiii mei, astfel incat sa reziste. Am prieteni cu copii in clasa a VI-a si a-VII-a, sunt multi care se duc la scoala sa oboseasca, d**a care sunt bombardati cu meditatii. Fac scoala cu entuziasm 0, dar cu multe teme si pretentii.'
Copiii nosti sunt la program full-time. Mi-am adus aminte de conferinta de la Iasi unde ni se descria scoala in cuvintele copiilor. Intrebati la sfarsitul zilei de catre parinti ce au facut la scoala, cele mai des intalnite 3 raspunsuri sunt:
- Nimic.
- Bine.
- Ore.
Asta este scoala pentru copii. Eu stiu sigur ca asa era scoala cand eram eu mica. As fi sperat, cm au evoluat toate, sa fi evoluat si scoala prin oamenii de la catedra.
Se schimba mult lucrurile in tara asta, vad si simt, dar parca nu mai am rabdare.. Sunt inca mentalitati invechite si clase unde copiilor le este frica sa ridice mana, chiar daca stiu raspunsul la intrebare, din simplul motiv ca omul de la catedra este in toane proaste sau nu a invatat inca ca o greseala, un raspuns gresit este doar o incercare. Incercarea trebuie validata, nu criticata. In Anglia cand un copil da un raspuns gresit i se zambeste si i se spune 'Nice try!' adica: nu e rau, ai incercat!, iar apoi se cer alte pareri. Noi daca nu avem raspunsul perfect nu avem nici cel mai mic curaj sa deschidem gura. Copiii la scoala. Profesorii in sedintele cu directorul. Angajatii in intalnirile cu superiorii si managerul.😔
Pana nu invatam sa raspundem cu 'Nice try!' atunci cand cineva greseste si sa apreciem gandirea, incercarea, curajul NU ne va fi bine. Nimic de pret si de valoare din jurul nostru nu a fost realizat pentru ca cineva a reusit sa faca ceva perfect din prima, ci pentru ca a esuat si a incercat inca o data, a esuat iar, si-a dat seama ce a gresit, a continuat, si-a zbatut creierii pana cand a gasit raspunsul potrivit. Incruntandu-ne, ironizand, vorbind in zeflemea atunci cand elevul din fata incearca, dar nu stie, nu facem altceva decat sa il sabotam. Data viitoare, chiar daca stie, nu mai incearca deloc!
Sa stiti ca sunt multi copii in clasele noastre care poate nu stiu raspunsul, dar il intuiesc, au o idee, stiu o jumatate de ipoteaza, de teorie, de lectie. Ii etichetam prea usor ca nu stiu nimic si nu au invatat. Am descoperit adesea cu placere ca informatia exista, chiar in copiii cei mai nesiguri si timorati. Trebuie insa ca ei sa fie vazuti, sa le oferim in mod real contextul in care ei sa ridice mana si sa incerce in siguranta, fara frica ca vor fi criticati sau etichetati.
Sunt teorii intregi care arata cat de daunatoare este frica exacerbata de a gresi, cm stresul scolar paralizeaza emotional copilul. Nu aplicam insa. Nu stiu de ce, noi profesorii facem inca educatie in secolul XXI uitand ca noi insine ne-am invatat materia pe care o predam prin incercare si eroare. Nu voi pretinde nicioadata ca am avut 10 pe linie la engleza. Poate vreun prof sa pretinda ca a avut 10 pe linie la materia pe care acum o preda? Scoala este locul unde educam si invatam, dar este, din pacate locul, unde multi pot fi acuzati de . Si ne poate costa scump. Ne costa starea de bine si echilibrul emotional al propriilor copii.
Trista,
Mona Serban
