Primii pași în vasta lume a cunoștințelor sunt întipӑriți, probabil, în amintirea fiecӑruia dintre noi. Emoții colorate de frunzele aurii ale toamnei contureazӑ și acum , în trecutul mai mult sau mai puțin îndepӑrtat, imaginea noastrӑ de bobocei, proaspeți absolvenți ai Grӑdiniței, adevӑrați viteji plecați acum în cӑutarea unui drum, doar al nostru. Si cu toate cӑ timpul s-a așternut tӑcut peste
lucrurile care au înseamnat pentru noi trӑiri și regrete adunate buchet de-a lungul anilor, cu siguranțӑ trecerea lui nu va reuși sӑ îngroape niciodatӑ clipele în care, timizi și îmbujorați, fӑceam cunoștințӑ cu doamna învӑțӑtoare, cu abecedarul sau chiar cu stiloul și cu caietul frumos liniat. Cu alte cuvinte, oricâți ani ar trece peste chipurile noastre, amintirile din timpul școlii vor dӑinui, devenind în timp, adevӑrate comori ale existenței noastre. Sӑ nu uitam, deci, locul în care am asimilat primele noțiuni despre mediul înconjurӑtor, locul în care 1+1 au fӑcut pentru prima datӑ 2, locul în care alfabetul acela cu litere aparent alambicate, a devenit treptat parte integrantӑ a vieților noastre de copii și a modului în care ne exprimam, scorojind scoarța bӑtrânului copac din spatele casei. Scoala reprezintӑ pentru fiecare om un loc special, iar pentru unele persoane, acest sanctuar al copilӑriei poartӑ numele de Scoala Generalӑ Dumeni.
